31.3.17

concluzii comode

mult mai peroram despre motivatie ... cum unii o au, cum altii nici macar nu stiu ce inseamna

cum sa ajungem sa fim motivati
cum sa ne mentinem motivati
cum sa motivam pe altii
sa gandim pozitiv
sa fim optimisti
sa nu spunem "nu" sau chiar mai mult de atat, sa spunem "da"
sa acceptam provocarile
sa incurajam noul si elementele surpriza
sa gandim out of the damn box
sa zambim ... daca se poate, pana cand ni se usuca gingiile

cat de facil concluzionam ca daca nu bifam "da" la cele de mai sus, hop suntem niste comformisti care de fapt nu isi gasesc locul in viata lor si, de parca asta nu ar fi destul, care nu isi dau voie sa creasca!
asa ca am facut niste training-uri despre cum sa ne gonflam stima de sine si curajul de a face lucruri noi
conceptul de dezvoltare a personalitatii nu cred ca a ratat pe vreunul din noi in ultimii ani
toti cautam acum sa iesim din noi (oare cum ar fi sa intram mai adanc?), sa fim cea mai buna versiune a noastra (ca si cum pana acum ne-am ratat viata), sa ne punem in valoare defectele pentru ca, nu-i asa, din slabiciuni ne luam puterea (ca si cum atu-urile devin irelevante) ... si in aceasta cautare de a iesi din noi insine ajungem ca in loc de cuvinte pline de sens sa behaim neintelesuri inspirate de speakeri dezvoltati peste noapte pe seama banilor nostri

hai sa ne gandim un pic la ce sta in spatele aparentei lipse de motivatie
nu cumva exista acolo o teama de nou?
o frica de schimbare?
un mic instinct de conservare?
sau poate pastrarea unui status quo doar pentru ca ne dorim sa ne pastram in vecinatatea cunoscutului?
nu cumva evitarea surprizelor, pentru ca cine stie daca nu sunt neplacute?
sau poate reducerea riscului?
ori imaginea unui scenariu negativ care sa ne mentina in zona de siguranta?

si intreb: sunt cele de mai sus defecte ale unei persoane care nu isi gaseste rostul in viata, sau sunt niste senzatii si porniri perfect umane si la locul lor?

cred ca avem in noi pornirea inspre aventura si nou vs. conservare si mentinerea de status quo
si mai cred ca aceasta pornire poate fi influentata prin educatie si expunerea la medii care faciliteaza o optiune sau alta
dar lucrul in care cred cel mai tare este ca nu este nimic in neregula cu noi, indiferent de reactiile noastre.
cu totii ne aratam lumii ca urmare a unor cauze, dezvoltam un mod de a fi la care ne aducem concursul si mai presus de orice, nastem consecinte.
singurul loc unde as vedea o neregula este in schimbarea de dragul schimbarii sau mai rau, de dragul celorlalti

29.3.17

capcana din noi

am observat ca cei care nu poarta ceas au mai mult timp...

in fata ta

in prezenta ta nu simt a-mi spune parerile
mi le identific, dar imi vine sa le pastrez pentru mine
nu am cheile pentru usa unui "acasa" complet
asa ca in plus fata de taciturnismul propriu mie, aleg sa tac pentru a puncta alegerea non comunicarii noastre verbale

de ce?
pentru ca pun mai mult pret pe senzorial, asa ca il incurajez sa ia locului ratiunii
pentru ca te-am investit cu multa incredere inainte de a constata lipsa-ti de rabdare si timp in ceea ce ma priveste
deoarece nu am observat decat tarziu ca putinul timp pe care il avem il grabesti ... si vrei sa il populezi cu multe cuvinte, stari, actiuni, replici, in loc sa ne luam ragazul de a fi impreuna...si atat.
ar mai fi un motiv: pentru ca ti-am constatat puterea de a fi tu cel care alegi cand imi vorbesti
te-am lasat, te las si te voi lasa in continuare sa faci lucrurile asa cum iti doresti
nu in permisiuni sau in lipsa lor stau esentele, ci in surpasarea lor prin firesc

ma intreb uneori ce ar iesi daca ti-ai oferi ragazul de a astepta suficient cat sa ma simt confortabil sa iti vorbesc cu adevarat
si desigur ca nu ma refer numai la cuvinte aici ...
si dupa ce ma intreb, imi aduc aminte ca nu are rost sa ma intreb si trec mai departe :)

lui "poti sa faci orice cu mine" spus des si apasat i se opune foarte subtilul dezacord transant.
ma amuza cand te aud spunandu-mi ca iti pot face orice ... pentru ca pari sa vrei sa crezi asta cu adevarat.

ma agiti in aceeasi masura in care ma linistesti sau zapacesti complet.

sigur ca nu fiecare tacere de-a mea trebuie interpretata excesiv sau considerata un rezultat al alegerii de a nu spune nimic
exista si taceri purtatoare de o stare foarte profunda de bine
o stare prin care imi este de ajuns sa fiu si orice cuvant ar intrerupe acest continuum

imi place foarte mult sa te ascult ... indiferent de ce ai avea de spus
esti o bucurie de care nu ma satur!
iar cand vorbesti despre mine fac exercitiul de a ma vedea si eu in acelasi multicolor, diafan, dulce-acrisor presarat cu note de varf de un mosc lemnos patrunzator

nu stiu ce sa fac cu aceasta contrapondere intre entuziasmul aprecierilor pozitive si momentele de atentionari dojenitoare ... sunt atat de desincroniza(n)te, incat ma fac sa cred ca trebuie sa aleg in ce sa cred
ele de fapt sunt un mix intre doi poli

dar cum mixezi doua extreme?
poti cel mult, cred eu, sa le permiti convietuirea pana cand una din ele ajunge sa domine

te iubesc
pur si simplu
nu mi se pare, nu o spun intr-atat de des incat sa para banal, si nici prea rar pentru a lasa nerostit un adevar care imi bucura toata fiinta
o spun cand simt ca isi cere rostirea ... in rest, o traiesc.

da!
dar "te iubesc" nu este suficient, nu este corect, nu este conform cu ceea ce simt sa iti transmit cu adevarat
cuvintele de care am nevoie nu m-au gasit inca.

si nu, dragul meu, nu este o singura posibila interpretare a unui mesaj de pe un tricou, nu trebuie sa avem cu totii aceeasi parere despre o industrie, nu este gresit sa fii emotionat de ceva ce tie ti se pare o impostura ... totul, dar absolut totul in lumea asta suporta o nuanta si cu totii meritam a fi ascultati inainte de a fi desconsiderati in subiectivismul nostru.

fiinta ta, cu tot ce am cunoscut pana acum si cu tot ce mi-am imaginat acolo unde nu am putut cunoaste ma completeaza, ma repozitioneaza, ma ghideaza, ma distrage ... si toate peste toate ma face sa ma simt un om mai bun.

iar alaturarea fiintelor noastre desincronizate nu poate sa inchida, cel putin nu inca, golul umplut acum de "cum ar fi sa fie altfel?"



20.3.17

A.ha

Am avut epifania existentei oamenilor care se casatoresc in speranta ca cineva le va aduce la pachet cu certificatul, fericirea.
Nu radeti de mine ca m-am prins tarziu.
Sa va para rau de cei care se prind devreme ... la ei se leaga sinapse care n-au de ce a se lega.

19.3.17

1+1=11

ne uitam in jur si vedem oameni care fac lucruri rele
prin asta inteleg ca aduc, intr-un fel sau altul, atingere confortului social, emotional sau fizic al celorlalti
si da, suntem revoltati, uneori consternati de ce vedem
si cam atat!
apoi ne vedem de viata noastra, post consternare

nu cred ca exista oameni rai!
cred ca exista in noi tentatia de a face rau, in special in momente grele si mai cred ca in spiritul acestei tentatii oamenii ajung sa faca lucruri rele din doua motive:
- pentru ca sunt lasati
- pentru ca sunt incurajati
daca acesti doi factori se suprapun perioadei care atrage raul, comportamentul acelor oameni devine usor unul reprobabil, deviant si mai mult, sursa de inspiratie pentru alti oameni aflati in perioade dificile

in parc, in familii, la mall, in metrou, la concerte, in excursii, la birourile unde lucram, peste tot identific aceeasi matrita
- au voie - si aici este suficient un sistem care permite prin faptul ca nu interzice
- sunt incurajati - aici vad cel mai mare pericol pentru ca vorbim de premeditare

dupa cum bine se spune, pentru ca raul sa invinga este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic

Seninatatea detasarii

letting go
sa faci un copil
sa ceri in casatorie sau sa intrerupi un mariaj
sa o iei de la zero
sa pleci in lume
sa spui 'nu'
sa spui, in sfarsit, 'da'
sa nu mai pui la suflet
sa nu te mai iei in serios
sa accepti ca ceea ce iti doresti te poate face sa suferi
sa nu mai ai asteptari
sa fii sincer si sa iti asumi slabiciunile

inainte de a ne apuca de oricare din cele de mai sus, ne dorim sa fim pregatiti ... sa vina clipa, sa stim ca a venit momentul pentru a ne face un plan de actiune
de abia cand constientizam ca momentul potrivit nu va veni niciodata, ne vom putea avanta cu adevarat in a face ceea ne dorim si nu ne dam voie
ne vom putea indrepta cu emotii reale inspre ceea ce avem in noi si ne face sa tresarim a bine doar in imaginatie

avem curajul sa ne dorim suficient de mult doar atunci cand nu mai simtim nevoia de a planifica nimic.

18.3.17

sensul e dat de noi

Nu contenim in a ne construi atent motivele care sa ne sustina alegerile... ieri pentru principiile pe care le-am aparat, azi pentru incalcarea lor.
Asta e natura noastra: sa ne formulam un 'De ce' potrivit momentului astfel incat sa putem merge mai departe.
Conjunctura bate rutina.
Singura exceptie notabila in care nu se intampla asta este cand reactionam instinctiv. Natural. Irational din punct de vedere mental, dar rational din punctul de vedere al Sursei.

In momentele cheie, inteligenta nativa surclaseaza educatia. Sau cel putin, ar trebui.

16.3.17

Dar

Nu stiu bucurie mai mare decat sa ai cui sa ii spui "te iubesc".
Cu vocea, cu sufletul, cu ochii, cu atingeri. Oricum.