28.8.16

adevarul (nu) e relativ

”Trebuie să ne golim de prea plinul Eu ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.” – Petre Țuțea

27.8.16

Vindecare prin suferinta

Invatarea este riscanta ... pentru ca aduce cu sine posibilitatea esecului..si deci a ranirii
Nici unul, un motiv suficient sa nu o practici

22.8.16

o surpriza placuta

duminica seara

o vreme ideala, un loc nou cu o energie buna, liniste si freamat de frunze pe un fundal de sound-uri muzicale placute, o companie minunata, un pahar de vin si multe pareri si idei, poate chiar si semne de intrebare rostite asa, ca pentru noi insine
sub replicile celuilalt, cadeam pe ganduri legat de vietile proprii ... si ne intrebam ce, de ce, cum, unde...
si apoi mai radeam putin ... si iar lansa unul din noi cate o idee pe care mental o duceam apoi, separat, fiecare pe drumul propriei firi... sperand poate la o noua lamurire, la o noua intelegere.

calm si liniste
bine v-am regasit!


21.8.16

ce noroc avem cu timpul

uitasem cat de toxic este sa ne vorbim

de la nimic si dintr-o data, in mijlocul discutiei, ai devenit serios - tu, definitia mistocarelii si a zambetelor largi - si parca de abia asteptai pasa mea involuntar combativa pentru a-ti aduce aminte de istoria noastra recenta si de lucrurile care ne despart ... sau poate ca ne apropie, dar nu merg doua sabii in aceeasi teaca.

citeam ce imi scriai si parca nu-mi venea a crede cat venin era acolo ... cata pornire si dorinta de repros si discurs moralizator, in ciuda aparentei relaxari cu care lansai cuvintele
improscai cu torte aprinse si dadeai la fix - pentru ca nu cred sa fi ezitat vreodata sa imi scoti in evidenta defectele - iar eu imi aminteam de ce am pus punct.
citeam, si dupa incruntarea de inceput m-am inseninat ... iesisem din mine pentru a putea fi spectator la aceasta sceneta duminicala
printre altele mi-ai spus 'as prefera sa ma urasti, dar macar sa inveti ceva din ce spun'
imi vorbesti de ura ... oare de cate ori nu m-ai confundat, doar ca sa iti faci auzite mini pledoariile despre viata?

alaturi de tine mi-am uitat calitatile
si in loc sa cresc pe ceea ce am bun, am incercat sa nu cad in punctele in care stiu ca mai am de lucru - cea mai ineficienta strategie nu doar in relatiile dintre oameni, ci si in business sau in relatia cu tine insuti...
cred ca cel mai dezolant lucru de vazut la doi oameni este cum isi fac rau unul altuia doar pentru ca pot
era o vorba care spunea asa "stay away from people that make you feel you're hard to love"

imi spui ca intentia ta nu este sa ma faci sa sufar, insa asta reusesti de fiecare data
cand vezi ca metoda folosita te duce mereu la acelasi rezultat, oare nu merita sa pui la indoiala metoda in loc sa negi efectul?
Einstein spunea ca definitia nebuniei este sa faci mereu acelasi lucru, dar sa te astepti la rezultate diferite...

da, uitasem cat de toxic este sa ne vorbim
voi uita imediat din nou

20.8.16

al optulea simt

exista oameni langa care simt, din primul moment in care ne vedem, ca as putea trai o viata si altii care imi transmit moment, pasiune si intensitate

acestea sunt cele doua mari culoare de comunicare pe care le resimt in alternanta
ba continuitate
ba efemer

15.8.16

inadaptare in adaptare

sa tac atunci cand simt ca trebuie sa semnalez o nedreptate, sa ma uit in alta parte cand vad ca se ascunde ceva, sa ma conformez normelor celor cu putere doar pentru ca eu nu o am, sa stau impasibila cand mi se arunca in fata acuze ori se minimalizeaza un fapt grav ... toate imi erau straine pana in acest weekend.

pana acum 3 zile simteam ca, desi cu riscul unui pret extrem de mare - in principal de ordin medical - trebuie sa imi fac ceea ce gasesc eu a-mi fi datoria si sa actionez in linia celor pe care le cred si pe care le simt
nu are nici cea mai mica importanta daca sunt singura care sustine niste lucruri ... credeam ca era treaba mea sa le enunt in numele meu, in numele lasilor care cred acelasi lucru dar se tem de repercursiuni si de asemenea, in numele celor care au pierdut busola in drumul spre preamarire. 

nu sunt un martir care se incarca, bunaoara, cu salvarea moralitatii sociale...sunt pur si simplu un omulet care crede ceva si care vrea sa spuna ce crede....DAR care a facut imprudenta sa creada ca tipand singur intr-o ceata de naluci pierdute va trezi instinctele umane reprimate ale mai marilor corporatisti.
nici macar cand am primit peste fata replica 'daca ai impresia ca cineva de aici are cel mai mic lucru in comun cu umanitatea, te inseli', nu am vrut sa aud ce auzisem.

aproape ca imi venea sa ma rog pentru varza din sufletul lor.
au urcat atat de sus incat au pierdut orice legatura cu pamantul, cu claritatea, cu luciditatea, cu Sursa ... sunt cei care reusesc sa frizeze legile fizicii, reusind ca atunci cand urca sa ajunga treptat si iremedibil, foarte jos

asa ca pentru a putea continua ca mine, omul care sunt, am constatat ca merit sa ma retrag din cocina si sa reincep sa respir. 
sa traiesc
si imi datorez sa nu ma pierd prin anihilare

Cu toate astea, "Nu pot să nu observ că atunci când privesc un necunoscut în ochi, întreaga sa stare sufletească i se vede în privire pentru 3-4 secunde, înainte de a se pune instinctiv și definitiv în mișcare acel mecanism defensiv-agresiv, atât de specific pentru ultimul secol.
Altceva: trăim succesiune monotonă sau mai avem (re)surse pentru a ne reaminti, măcar din când în când, că tot ce ne vine din afara noastră are natura evenimentului (...). Timpul tinereții e o devălmășie de experiențe, și-s toate noi. Apoi se desprind câteva trăsături de bază (nu le-aș zice fundamentale), individul se diferențiază prin radicalizare, prin intransigență, se mineralizează cumva, ajunge să fie format din 2-3 emoții, din 2-3 preferințe, din gânduri puține, din repetiție sărăcăcioasă. Se instalează rutina, obișnuița care lenevește gândul. În curând restrângerea, absența. Cu ultimele puteri se va încerca o frustrare dar tot ce rezultă e abandonul. Adevărul multora e că se abandonează treptat."*

sau daca nu se abandoneaza, cu siguranta exerseaza adaptarea pentru a reusi sa supravietuiasca macelului si presiunii celor multi ... asa ca unii se pun la naftalina, altii se criogeneaza pentru a-si reveni in simtiri cand mediul le redevine propice.
caci se va intampla si asta mai devreme sau mai tarziu
desi puternice, aceste suflete sunt mult prea plapande pentru a putea tine piept micimii exteriorului. retragerea temporara este felul lor de a nu renunta.


*Mario Barangea

Exprima-te!

Nu stiu sa se fi dat vreodata premii pentru timiditate ... la fel cum nu stiu cum e sa fii nefericit, fericit fiind

4.8.16

(ne)amuzant

Facebook
mi se pare incredibil ca am peste 600 de cunostinte denumite generic 'prieteni'
de unda atata populatie in mica mea ferastruica sociala facuta publica?
pe unde au incaput si cum de?
oare cati de invite si cati de accept au complotat la un profil pe care acum nu il recunosc din punct de vedere cantitativ?

daca ma uit la nivel calitativ ... sunt mandra si mai mult decat atat, aproape ca ma declar selectiva.
unul si unul

cate se pot intampla pe nesimtite....cu voia ta
si cat de repede se pot 'add'-ui noi prieteni
un click si pac! un nou umar pe care sa plangi

de ce radeti?