29.4.16

idee-de-nu-ma-uita

sa nu uiti sa iti fie dor de tine!
chiar si cand nu iti e sau crezi ca nu iti e, sa iti fie !
sa iti amintesti ca o parte din noi e mereu in alta parte decat ne este corpul... asa ca nu este un nonsens sa iti fie dor de ceea ce vezi in fata ochilor

sa iti fie dor de tine tot timpul!

25.4.16

+ - + - + - + - +

de ce prindem atat de mult elan cand ne valideaza ceilalti, chiar daca noi cu noi nu suntem in pace?
de ce multimea salveaza relevanta?
de ce ciuntim din noi, cei cu care trebuie sa traim o viata? mizam pe faptul ca vom putea da uitarii momentele de ratacire?
 
sunt dependentele adevarate probleme, sau ne este teama sa recunoastem ca suntem indragostiti de predispozitiile noastre?
acelea pe care nu le putem modifica ... cu care ne nastem si cu care e bine sa invatam sa convietuim.
 
nu cumva suferinta este o inadaptare?
la noi insine, respectiv la ceea ce ne inconjoara?
daca vrei sa nu mai suferi si refuzi adaptarea, retrage-te!
astfel devii imun si nu mai simti nimic.
esti in mijlocul "degeaba"-ului.
 
sa nu uitam totusi ca
 
 
 
 

24.4.16

cu sau fara cuvinte


Nu vorbiti decat daca ceea ce vreti sa spuneti are mai multa putere decat tacerea! 
Confidentele sunt nocive ori de cate ori nu au ca scop simplificarea vietii celui ce le asculta.

Japonezii spun ca transpunerea emotiilor in cuvinte se transforma in neadevaruri, pentru ca orice traire se schimba in clipa in care a fost rostita. Dragostea, spre exemplu: de ce sa impovaram ceea ce trebuie sa ramana nespus? Sentimentele au valoarea lor, nu pot fi impuse, si in nici un caz pretinse. Tristetea, mahnirea? Toate trec cu timpul, lasand loc unui echilibru.

In fiecare clipa, tacerea aduce noi vesti.
 
Majoritatea relatiilor afective nu sunt altceva decat obisnuinte sau indatoriri de care nu avem curajul sa ne rupem.
Orice atasament este un semn de neputinta; daca nu am mai avea nevoie de altii, nici nu ne-am mai dori sa ne apropiem de ei.

Lord Byron sustinea ca in singuratate ne simtim mai putin singuri. Persoanele solitare sunt deseori o companie savuroasa. De ce? Fiindca se pricep sa fie solitare.

Adevarata masura a inteligentei unui om este numarul de incertitudini pe care este capabil sa le aiba.
Oamenii vor de fapt certitudini, nu cunostinte.
Cultivarea incertitudinii, a relativitatii si reinterpretarea esecului - iata cele mai eficiente cai impotriva dezamagirii.

Sunteti incordati? Daca da, inseamna ca incercati sa evitati ceva, sa va opuneti sau sa negati prezentul.
O minte limpede nu pierde vremea cu analize zadarnice, ci se concentreaza si stie imediat ce are de facut.
De multe ori prioritatile confuze si incapatanarea de a schimba lumea duc la tulburari personale majore.

Acceptarea contradictiilor vietii fara a te simti obligat sa le remediezi (...) cand vezi o hartie pe jos, in loc sa il bombaniti pe cel ce a aruncat-o, luati-o si aruncati-o la gunoi. Nici nu va inchipuiti cata pace interioara va va oferi acest gest.

Acceptati ca nu veti intelege niciodata anumite lucruri. Iata o forma de modestie intelectuala. Cel are isi dedica viata lui limitata pentru a cauta cunoasterea fara margini isi va epuiza fortele.

La ce bun sa fugiti de inevitabil?

Am fost invatati sa credem ca avem propria noastra identitate. In realitate, suntem doar o combinatie de moment si impersonala de stari mentale: in copilarie nu puteam suferi spanacul, iar astazi il mancam ca pe o delicatesa. Incercati sa va ganditi profund si veti descoperi in scurt timp ca acel 'eu' in a carui existenta credeati este o iluzie.

Placerea seamana cu un buchet de maci. Abia culesi, se ofilesc.
Fericirea nu se afla intotdeauna acolo unde credem; si este cu atat mai cuprinzatoare cu cat poate veni din 'foarte putin'.
In sine, frumusetea este alcatuita din clipe fugare: un gest elegant, o unda, o furnica, parfumul unui trandafir, lumina zorilor prin perdele ... orice moment poate avea o intensitate absoluta. In fond, viata este doar o succesiune de astfel de clipe, despartite intre ele de restul existentei - adica de tot ce nu putem decat sa acceptam.

Treci prin viata fara a incerca sa retii ceva, fara a jindui la ceea ce vezi!

'Inutil' este considerat deseori sinonim cu 'nul', 'zero barat'. In filosofia chineza, inutilul este insa minunat; cum ar fi viata fara el, ce  ne-ar mai spune valurile care se sparg de tarm neincetat, fara nici un rost? (...) 'Inutilul' confera sens existentei.



preluari din 'Micul Infinit', Dominique Loreau

Etica este estetica interiorului

De ce sa nu ne repliem in ceea ce inseamna respectul de sine si reputatia in fata celorlalti introducand o taxa pe deseurile noastre menajere? O taxa pe dimensiunea si greutatea lucrurilor pe care le cumparam pentru a ne dispensa apoi de ele zilnic. O taxa pe atentia noastra in aglomerare, consum si lepadare.
Sa lasam sa fie acesta un pilon de care sa depinda imaginea noastra in fata celorlalti, si nu doar stilul si atitudinea cu care ne purtam avutia: haine, masini, bijuterii, coafuri.
Cred ca am putea mari sansele de a nu risca sa iesim in lume parfumati bine, fara a trece de fapt prin exercitiul cumpatat al apei cu sapun.


*cuvintele din titlu apartin lui Pierre Reverdy.

23.4.16

zile si zile

mai intai Ziua Internationala a Muncii, apoi Ziua Internationala a Femeii, Ziua Internationala a Copilului si Ziua Internationala a Dragostei
si cam atat.

acum Ziua Internationala a Poeziei, Ziua Internationala a Cartii, Ziua Internationala a Muzicii, Ziua Internationala a Pamantului, Ziua Internationala a Barbatului, Ziua Internationala a Fericirii, Ziua Internationala a Cafelei (?!), Ziua Internationala a Imbratisarilor, Ziua Internationala a Prieteniei, Ziua Internationala a Cancerului, Ziua Internationala a Tolerantei, Ziua Internationala a Radioului, Ziua Internationala a Justitiei Sociale, Ziua Internationala a Limbii materne, Ziua Internationala a Eliminarii discriminarii rasiale, Ziua Internationala a Sindromului Down, Ziua Internationala a Padurilor, Ziua Internationala a Apei, Ziua Internationala a Meteorologiei, Ziua Internationala a Drepturilor Omului, Ziua Internationala a Autismului, Ziua Internationala a Sportului, Ziua Internationala a Sanatatii, Ziua Internationala a Limbii Engleze, Ziua Internationala a Sportului, Ziua Internationala a  Proprietatii intelectuale, Ziua Internationala a Jazz-ului, Ziua Internationala a Familiei, Ziua Internationala a Dialogului, Ziua Internationala a non-Fumatului, Ziua Internationala a Mediului, Ziua Internationala a Oceanelor, Ziua Internationala a Refugiatilor, Ziua Internationala a Yoga, Ziua Internationala a Vaduvelor, Ziua Internationala a Populatiei mondiale, Ziua Internationala a Tineretului, Ziua Internationala a Caritatii, Ziua Internationala a Democratiei, Ziua Internationala a Pacii, Ziua Internationala a Turismului, Ziua Internationala a Non-violentei, Ziua Internationala a Profesorilor, Ziua Internationala a Hranei, Ziua Internationala a Stiintei, Ziua Internationala a Tolerantei, Ziua Internationala a Filosofiei, Ziua Internationala a Solului, Ziua Internationala a Solidaritatii Umane ... si probabil lista continua.

Avem prea putine lucruri de care sa ne bucuram si inventam zile in care trebuie sa ne bucuram oficial, sau ne obligam sa tinem minte ca lumea are probleme si ne punem in calendar afectiunile de care (speram sa) nu suferim?

sa fie noua noastra axioma: daca este in calendar, atunci exista?
 

20.4.16

(ne)sigur

de ce o relatie stabila se stinge mai rapid decat una neoficiala?

pentru ca intotdeauna ceea ce vrei cantareste mai mult decat ce ai.
ce e sigur devine asfaltul pe care alergam dupa ce e posibil *

iar daca o relatie este secreta, nu ar trebui sa fii in ea.
am zis!



*Radu F Constantinescu

framantari de capitalism infantil

incerc sa imi dau seama daca imi place sau nu ceea ce se intampla in ultima vreme din punct de vedere artistic (si nu numai)
noul val spune ca oricine se pricepe de la handmade la campanii media, de la headline-uri la muzica jazz, de la grafica la fotografie sau PR.
cred ca se incearca trecerea de la 'puterea celor putini' la formarea unei 'clase medii' a societatii celor care se pricep sa faca lucruri - expertul care are cel putin 6-7 ani exersati in cutare lucru si la care apeleaza toti cei care au nevoie de serviciul cu pricina a fost inlocuit de multimea oamenilor care au facut si cutare lucru in ultimii 2 ani, pe langa alte activitati conexe. 
este minunat ca piata nu mai depinde de cativa si ca acum are optiuni mai multe - chiar daca numarul mare de alternative creste gradul de nefericire al celui care trebuie sa aleaga, totusi existenta unei piete monopoliste si dinamice creeaza premisele sanatoase ale unei competitii ce in final avantajeaza clientul.
cel putin in teorie
in practica lucrurile vad a se intampla altfel, si din pacate intr-un fel intristator
diviziunea muncii devine serviciu integrat si astfel, sub egida multipack-ului avem la un loc mai multe produse inferioare calitativ in locul unuia foarte bun.
ce pozeaza bine in aceasta realitate este ca in locul unui serviciu acum avem mai multe; cantitatea scapa urma calitatii.
cu alte cuvinte, desi ne-am astepta ca o competitivitate mai mare sa vina in avantajul utilizatorilor, in fapt ea il dezavantajeaza subtil in masura in care le ofera mai multe servicii la o calitate in scadere.
un singur exemplu: pot, la acest moment, sa apelez la sute de agentii de pe piata pentru productie publicitara.
acum 10 ani era greu spre imposibil sa gasesc atat de multe variante care sa imi produca un panou...acum, insa, gasesc in maxim 10 minute si printr-o simpla cautare pe google zeci de agentii de publicitate care sa faca asta.
dar ofera ele serviciul de care am nevoie la calitatea si pretul de acum zece ani? va spun eu: calitatea a scazut simtitor, in timp ce pretul a scazut infim.
sigur, imi gasesc (aparent) mult mai usor partenerul de discutie, dar nu stiu niciodata daca va livra lucrarea de care am cu adevarat nevoie
si pana ajung la cel care sigur stie ce are de facut ma costa timp, bani si nervi
acum 10 ani mergeam la fix si stiam o treaba
infuzia de nonprofesionalism se mai vede nu doar in calitatea serviciilor, ci si in titulaturi si fisele de post.
aruncati la intamplare un ochi pe site-urile de recrutari sa vedeti cum pentru senior account manager sau specialist marketing se cauta absolventi de facultate de Marketing.
nu intram aici in ecartul existent intre mediul academic si cel al vietii reale ... ci ramanem in sfera bunului simt care ne ofera suficient material de studiu: cum sa te numesti expert in primul tau loc de munca?!
ne este rusine de titulaturi sincere: asistent, secretara, sef birou.
functiile care nu contin 'manager', 'specialist' sau  'expert' sunt ca si cum n-ar fi, iar cele care nu au cel putin 3 cuvinte par neatractive.
inflatie de inflatie.
iar daca nu sunt in engleza sunt old school si unprofessional..
sa ne intelegem: azi am vorbit cu un Investment development and research analyst care de fapt era operator call center.
uneori ma mir ca ne mai pastram numele proprii pe cartile de vizita ... dar probabil ca facem asta ca sa nu le incurcam intre noi sau si mai si, sa nu uitam ca le avem si ca in spatele functiei suntem noi, oamenii.
iar in privinta fiselor de post, daca nu sunt de minim o pagina, simti ca te duci degeaba la birou
revenind: la ce ma ajuta ca am 10.000 art directori din care pot alege daca doar 1% din ei livreaza in brief? din contra, ma costa mai mult sa fac incercari pana ajung la cel care chiar stie.
la ce ma ajuta ca operatorul relatii clienti de la banca, in timp ce imi preia cererea de schimbare de PIN, incearca sa imi vanda 4 produse pe care ar trebui sa mi le prezinte in mod profesionist un expert in vanzari al bancii (pensie privata, cont de credit, asigurare de viata si asigurare de boala)? din contra, ma irita ca in numele eficientei timpului folosit, incearca sa imi bage pe gat ceva, nu sa imi customizeze produsul pe nevoile mele
'haideti, ce este 1 leu pe zi?' am auzit azi de la o casierita dupa ce ii lansasem trei refuzuri voalate.
sa explic multele lucruri nelalocul lor in aceasta abordare?
1. banca lasa in sluja unui neprofesionist o munca de vanzari
2. punctul 1 se intampla fara un training bun in prealabil
3. serviciul de interes pentru mine (o plata) dureaza mai mult decat ar trebui pentru ca mi se prezinta servicii care nu ma intereseaza
4. prezentarea ofertei necerute se face generic, fara a se afla daca si de ce am eu nevoie
5. insistenta facuta in mod primitiv ma pune pe fuga
6. milogeala nu face decat sa ma provoace sa reclam serviciul si sa imi doresc sa aleg alt partener bancar
7. formularea imi arata desconsiderarea pe care mi-o arata banca pentru banii mei. Cum as putea sa am incredere ca mi-i poate gestiona bine?
8. se incalca grosolan principiul ospitalitatii fata de client: in loc sa ma faca sa ma simt bine primita, ma face nerbdatoare sa plec si eventual sa gasesc modalitati pentru a evita sa revin

azi multi dintre noi facem de toate si de fapt nimic specific
suntem defocusati pentru ca nu se cauta concentrare ... ci gandire laterala.
si ne place asta, simtim ca devenim interdisciplinari si ca cerul e limita
si exista o parte pozitiva abolut miraculoasa: este incurajata punerea la lucru a curiozitatii: si ce daca nu te pricepi? macar incerci si tu si vezi daca iese ceva.
unii au ramas perplexi la cat de mult succes au din ceva ce nu credeau ca vor face vreodata
insa partea celor care incearca noul cu degetul nu se imbina corect cu partea celor care se bazeaza pe faptul ca cei care spun ca fac, chiar fac bine.
nimeni nu se prezinta in mediul profesional ca 'expert de ocazie'.

oricum, este minunat sa te testezi si sa afli ce si cum (atata vreme cat nu impactezi negativ oamenii cu care lucrezi) dar multi dintre noi, daca luam prea in serios acest proces de cautare, cand ne uitam in oglinda cu sinceritate si eliminam holistica cea de toate zilele, ajungem sa ne intrebam "tu pentru ce te-ai plati sa faci?"
o astfel de  intrebare nu si-o va adresa niciodata un pasionat dedicat doar muncii care il implineste si la care a invatat sa se priceapa si sa livreze fara cusur

Reinterpretare

La fiecare pas apar noi si noi ... oportunitati, le spunem noi, ocazii de a schimba ceva in noi pentru a putea apoi schimba ceva in jurul nostru, momente de inflexiune intre cine suntem si cine ne dorim sa fim, clipe de ragaz asupra a ceea ce ne dorim cu adevarat, rupturi de ritm care ne dau impresia iesirii din "box" si perfectarii personale, ace de siguranta care ne garanteaza subtil ca nu vom ajunge sa ne plafonam, ochiuri de geam spart care ne arata perspective de lentila crapata asupra lumii.

Da, aceste oportunitati apar pentru ca ele apar. Nu pentru ca noi le cream, nu pentru ca noi ni le dorim, ci pentru ca miscarea uman-browniana da nastere micilor bufeuri inspirational-menapouzale pe care noi le traducem literar si cu mare apromb, in momente de cotitura.
Sunt doar momente. Alte momente decat cele in care pare sa nu se intample nimic de fapt.
Este o falsa impresie ca unele momente sunt mai importante decat celelalte, si este o falsa impresie deja asumata intr-atat, incat am ajuns sa consideram ca fiecare clipa este un moment de rascruce doar pentru ca suntem inzestrati cu iluzia de a putea alege. Asa ca daca ipoteza liberului arbitru sta in picioare, concluzia este una indeosebi facila: suntem rezultatul alegerilor noastre.
Nasol. Pentru unii. Intrucat asumarea unor lucruri devine, din aceasta perspectiva, greoaie si deloc onoranta. Asa ca revenim la varianta cealalta, in care momentele sunt oportunitati si clipa prezenta este singura care conteaza.

Facem slalom printre concepte, printre oameni si printre propriile emotii ... Si din prea multa epuizare dupa triathlonul prin viata noastra cea de toate zilele, inevitabil ajungem sa delegam in univers niste lucruri pe care nu le mai putem duce in spate.

Este teribil de obositor sa iei oportunitatile in serios si sa indesi in ele filosofiile abracadabrante despre care citesti pe blogurile psihanalitice.
Aceste mici momente se sorb precum un espresso: incet, cu concentrare la mireasma, la impactul cu papilele gustative, cu savurarea momentului de dupa asezarea aromei in cerul gurii, si la intrarea treptata a energiei in corp.
Si atat.

17.4.16

viata nu se pune pe pauza

desincronizarile pe care viata ni le aduce la mal ca pe niste sticle refuzate de mare si purtate de valuri pe nisip, ne opresc uneori din a ne trai prezenturile
tu, pe al tau, eu, pe al meu
ne procupa mult prea tare dorinta de a ne putea alinia planetele astfel incat sa ne putem potrivi vietile ... si pana sa ajungem acolo ne investim speranta in a ne dori ca celalalt sa ne astepte
sa isi puna viata pe hold pana ce rotile dintate ale vietilor noastre isi regasesc drumul una spre cealalta, ajungand intr-un final sa danseze cu adevarat impreuna

viata ne-a spus sincer ca nu o putem recupera, asa ca ne transite onest ca se cere traita tot timpul
pauzele nu isi au rostul pentru nimic in lume ... nici macar pentru roata zimtata care te-a ranit in incercarea de a te lua la dans
nu a fost sa fie atunci ... de momente nepotrivite e plina ziua
imposibilul este, ca si nefericirea, o optiune
cred ca acele angrenaje care trebuie sa existe vor gasi resorturile pentru a aduce impreuna rotile care trebuie sa convietuiasca
si la momentul revederii, ambele isi vor multumi pentru a nu se fi oprit din trait

ne datoram noua insine sa ne facem noi si noi experiente cu fiecare zi in care rasare soarele
cu atat mai mult reusind sa simtim, traim, facem, gandim mai mult cu si pentru persoanele cu care ne insotim in acest scurt periplu lumesc

cu toate acestea, nu pot sa nu ma gandesc ca aceasta secunda ... chiar aceasta secunda cand eu scriu si tu nu respiri langa mine ar fi putut reprezenta un moment din timpul nostru impreuna.

Kinestezii

E sunetul muzicii din capul meu dat foarte tare
Intr-atat de tare incat nu aud linistea dintre noi
Dintre mine cea de ieri si mine cea de azi
Dintre soare si luna
Dintre frunza si copac.

E liniste peste toate si tot, chiar daca, bunaoara, comunicarea exista.

Celor nevazuti, desi prezenti

Imi plac infinit acei oameni din viata mea care stiu ca eu iubesc surprizele despre care aflu dinainte.
Mi-e dor de voi si cand suntem impreuna, iubitii mei irisi pe care nu ii uit, chiar daca departarea de voi este mare

mintea noastra emotionala

ne dorim necuprinsul pentru ca apoi sa ne intrebam de ce nu ajungem sa il incercuim cu bratele
si incercam sa ne lungim mainile...crezand ca de fapt ne lipseste noua ceva
si ca natura nu ne-a fericit cu cele necesare
pentru a imposibiliza
simplul

Stockholm

acum cateva zile m-am intors de la Stockholm
cu mixed feelings

inainte sa plec am fost incarcata de cunoscuti cu ideea ca orasul este unul trist, gri, deprimant si foarte scump.
inca nu ajunsesem sa imi para rau pentru a fi ales aceasta destinatie, dar cu siguranta m-am intrebat daca asa o fi
criteriile pentru care am ales Stockholm au fost 3: oferta la avion, destinatie nordica si un loc nou de vazut

am ajuns seara tarziu intr-un aeroport micut, nearanjat si fara tinuta de destinatie occidentala
apoi am ajuns si in oras: frigul de pe lume, umed si foarte multe chipuri si personalitati ciudate care frizau normalitatea si chiar mai mult decat atat, simulau autismul si nebunia in primele stadii de manifestare: cele in care inca te mai lasa sa umbli liber.
cu toate astea, multa amabilitate in privirile si actiunile tuturor celor carora le ceream informatii 
apoi am ajuns la gazda unde mi-am cumparat cazare...foarte misto loc, dar cu o singura rugaminte formulata insistent inaintea sederii: din cauza cladirii cu pereti foarte subtiri, totul trebuia sa se intample muteste (spalat la baie, facut mancare, inchis usi, mers cu papuci de casa, aprins lumina). 
Dubios, as spune, in conditiile in care locul de unde vin eu este unul in care libertatile unuia trec de granitele libertatilor celuilalt fara prea multa jena
mi-am spus "poate asta inseamna civilizatie" si mi-am adus aminte de vorbele lui Charlie Chaplin care spunea "Linistea este un dar pe care putini il stiu pretui. Poate pentru ca ea nu poate fi cumparata. Cei bogati cumpara zgomote..."

m-am culcat si incepand cu a doua zi dimineata am inceput explorarea orasului
nimic cu adevarat deosebit pana am intrat in primul muzeu, in afara de un frig naprasnic.
si de la Fotografiska pana la Skanska, Drottingham Palace, Tom Tits Experiment, Sprits Museum, Vasa si multe altele am simtit ca am pasit cu adevarat in alta lume, cea a inteligentei practice.
pana nu demult muzeul de referinta pentru mine in termeni de strategie, promovare, comunicare era Holocaust Museum din Washington vazut acum foarte multi ani. 
ei bine, Stockholm-ul a atins si pe alocuri, depasit acest etalon
de ce? pentru ca in incinte foarte bine proportionate din punct de vedere spatialitate, lumini si exponate am dat de holistica care imbina perfect creativitatea, spiritul ludic, elementul practic, genialitatea, cultura generala pusa in context, alaturi de ceea ce trona asupra tuturor: responsabilitatea pentru lucrul bine facut.
si totul sub auspiciul simplitatii. nimic nu era complicat sau contraintuitiv.
m-am incarcat puternic si probabil iremediabil de la lumina prelinsa din bunul gust si inventivitatea unor oameni care simt ca trebuie sa lase ceva in urma si care fac totul cu simt de raspundere.
minunat periplu cultural si educational.

mutenia de acasa, relativa liniste de pe strazi (este una din cele mai linistite metropole in care am fost), aerul curat, natura salbatica si simtul nativ al design-ului sunt ingredientele care te pot determina la singuratate. 
este un oras minunat in care sa fii singur ... nu esti obligat sa interactionezi cu nimeni daca nu alegi asta. 
toate platile se fac prin card, majoritatea usilor se deschid automat prin senzori, discretea este la indemana oricui nu doreste sa fie excentric. 

oameni extrem de amabili si agreabili
inspirational

natura salbatica, impunatoare si usor de speriat pe alocuri prin rigoarea cu care te induce in eroare prin iracibilitate si labilitate iti transmite ca nu te poti baza pe nimic
asa ca te determina subtil sa te bazezi pe tine!

am stat sa analizez putin spiritul suedez ... mimici, atitudine, minte. 
am concluzionat ca sunt oamenii care au inteles ca 
- la trecut te gandesti doar cu respect pentru cine ai ajuns acum
- vorbesti frumos despre tine, indiferent de unde te-a (a)dus viata; nimic nu este vesnic.
- pentru a avansa trebuie sa fii focusat
- pentru a avansa rapid trebuie sa iti vezi de treaba ta, fara a fi preocupat de activitatea vecinilor
- ideile sunt rodul mintii care simte, asa incat au nevoie de spatiile care sa le gazduiasa punandu-le in valoare
- vremea este schimbatoare, lucru de neschimbat asa ca nu merita a i se acorda prea multa importanta, ca oricarui alt lucru care pozeaza in batalii ce nu merita purtate
- asumarea si responsabilizarea nasc progres
- progresul este de dorit pentru ca a merge inapoi este cel mai usor si nasterea, desi fireasca, nu este un lucru usor incurajat de natura
- the sky is not the limit - limitele noastre chiar sunt piedici asa ca trebuie gasite alternative pentru a le depasi. nu se bate de doua ori la aceeasi usa.
- culorile isi au sensul doar daca albul si negrul nu populeaza suficient incolorul
- orice infaptuiesti trebuie sa fie de calitate si produs din elemente de calitate
- amabilitatea este un gest care nu costa si cu toate acestea ramane de nepretuit si pentru cel care o primeste, cat mai ales pentru cel care o primeste
- bucura-te
- nu lasa nimic aparent inutil, nefolosit; pune totul la treaba si fiecare element isi va gasi sensul prin apartenenta la un context care creeaza.

am vazut un iz de deprimare in ochii lor, dar numai in linia solitudinii care in mod cert ii caracterizeaza din punct de vedere rational
desi familisti si iubitori de animale, desi oameni de lume si cu chef de viata, predispozitia la viciu, dependenta, decadere morala ramane la vedere.
si-o tin in frau, insa, pana nu si-o mai tin
totul este firesc 
nimic fortat
pana si actul suprem al sinuciderii pentru care si-au  castigat renumele, cred eu, este facut firesc. 
unii din ei este posibil sa se fi intrebat care este scopul vietii, sa fi aflat si totusi sa nu fi fost suficient. sa fie asta o drama? nu una pe care sa si-o asume si ... gata.

desi pare simplu de inteles la o prima privire, mi se pare o societate complexa
ma intorc din cand in cand cu gandul la ei
ca niciodata dupa calatoriile mele prin lume, introspectiile mele post-vacanta se refera la oameni mult mai mult decat la locurile vazute