30.1.16

animalul social

cu o logica potrivita motivarii deciziilor noastre emotionale, suntem in stare sa ne surprindem prin ceea ce putem face

cei mai expusi sunt aceia dintre noi care isi pot construi o argumentatie din orice.

curatenia de ianuarie-februarie

nu imi place sa aspir si sa sterg praful.
deloc!

in ceea ce priveste ideea de a-mi lua o menajera care sa-mi tina curat este in afara intereselor mele din doua motive princip(i)ale:
- cred ca este de bun simt sa adun singura dupa mine
- prefer sa imi folosesc banii in scopuri mai bune 

Cand, insa, ma voi plictisi de aceste argumente voi gasi unele si mai potrivite pentru a motiva schimbarea de macaz. Doar cateva exemple:
- daca a face curat iti schimba in sens negativ zen-ul, externalizeaza serviciul, iti faci un bine mental!
- daca iti permiti financiar si suma nu este mare, merita investitia in ideea ca in timpul in care ai face curat ai putea sa te dedici unei activitati care iti place
- trust issues cu menajera? nu e bine, lucrurile de valoare sunt in capul tau, nu in dulapuri.  
- incurajez un loc de munca si ajut o persoana care nu isi gaseste alta sursa de venit

dar pentru ca nu sunt inca acolo si cele doua argumente din prezent inca imi surad, eu sunt cea care imi tin curatenia si ordinea in casa
respectiv cea care le aman

de vreo 5 zile am luat atitudine fata de procrastinarea-mi si mi-am pus aspiratorul in drum, sa il  vad si sa ma autodetermin sa il folosesc
drept urmare, neobisnuita cu el acolo, a devenit un obstacol din cauza caruia era sa cad de vreo 3 ori in ultima saptamana
azi am si cazut. 
rau!
asa ca, sifonata si cu o idee de praf culeasa de pe jos (oare de ce?) am aspirat ca sa pot pune scula la loc

este atat de bine dupa!
am si uitat de durerea de picior....

suntem atat de imaturi in felul nostru de a ne consuma cu gandul ca avem de facut ceva 
ceva ce amanam la nesfarsit, in loc sa il facem atunci, sa ne obtinem  satisfactia si cel mai important, sa nu ne tinem mintea ocupata cu sentimentul de evitare




22.1.16

Pentru tine....

Nu vreau sa crezi, vreau sa stii
Nu vreau sa speri, vreau sa intelegi
Nu vreau sa incerci, vreau sa reusesti
Nu vreau sa te uiti, vreau sa vezi
Nu vreau sa ma alinti, vreau sa imi dai un alt nume

Si atunci intalnirea dintre noi va avea loc cu adevarat.

17.1.16

sistem si oameni din sistem

cand ma retrag din lume, comand de mancare. 
sau nu mananc.
de obicei prima.
si conform uzantelor mele nu las bacsis
nu inteleg de ce trebuie sa fiu eu remuneratia compensatorie pentru un sistem prost platnic

ieri, insa, am lasat ... 
nu pot cuprinde bucuria baiatului care imi statea in usa ... i s-a luminat intreaga fizionomie in timp ce facea plecaciuni de multumire
din greseala, am ajutat 

oare ajutand astfel intretinem un sistem prost, sau ii dam in cap?
pentru ca eu vreau sa mai ajut ... insa nu imi doresc ca sistemul sa se bazeze pe ajutorul meu pentru a-si justifica la nesfarsit neputinta
sau mai rau, pentru a si-o motiva cu "oricum traieste din bacsisuri"

ce facem cu atatia "de ce"?

cred ca doar rupt fiind poti lega semnele de suspensie ale zilei de ieri cu cele ale zilei de azi

de ce ma uit la filme?
de ce citesc?
de ce ascult muzica?
de ce invat? 
de ce ma duc la simpozioane, lansari, expozitii?
de ce ma revolt impotriva a ceea ce nu imi place?
de ce caut metode de a nu mai iubi si de a ma rupe?
de ce sunt curioasa?
de ce sunt mandra ca sunt astfel si nu altfel?
de ce ma intreb de ce?

am doua variante de lucru, ambele cu un semn al intrebarii la final
1. cand nu ti se pare suficient sa traiesti, incepi analiza
aici as include pe toti aceia care nu sunt siguri de nimic si stau intr-o continua dilema ...  cred ca aceasta cautare constanta de intrebari, de raspunsuri, de sens vine dintr-o halucinanta lipsa de incredere in sine, respectiv dintr-o teama cronicizata de asumare, de alegere

2. cand te ridici deasupra a ceea ce traiesti, incepi analiza 
sufletele si mintile mari ... la ele ma gandesc acum

sa ne intelegem, nu aprob bezmeticeala oilor care fac lucruri fara sa stie pe ce lume sunt ... ci mai degraba respect foarte mult oaia care a aflat ca exista ciobani, lupi si celelalte oi intre care stie ca traieste.
oi suntem toti.

suna bine sa te prezinti la un interviu turuind a improvizatie "sunt o persoana curioasa, perfectionista, fac fata stresului si muncii in echipa", dar ce fel de intervievator vede in cele de mai sus atu-uri?
intr-unul din interviurile mele de acum multi ani am spus "sunt un om bun care isi face treaba fara sa deranjeze". Soc si groaza pe fata resursei umane din fata mea care m-a intrebat "si la ce te-a ajutat sa fii bun?".

de ce ne intrebam 'de ce'?
pentru ca fiecare intrebare pe care am adresat-o vreodata vine in mii si mii de versiuni de raspuns
iar noi avem nevoie de unul singur
doar unul
de ce?
pentru ca nu avem ce face cu mai multe


(in)decizie

decizii
ieri, azi, maine, tot timpul te lovesti de ele ... sau mai bine spus de nevoia de ele.
vrei, nu vrei, le iei ... si chiar refuzand sa le iei, de fapt tot o faci.
le vezi ca se apropie, incepi sa te pregatesti pentru impact, alegi una din ele si apoi, cu putin noroc, o si intelegi, o vezi in actiune si ii asumi consecintele

ce faci cand te trezesti dimineata si constati ca ai uitat sa pui ceasul sa sune si cel cu care ai intalnire te asteapta deja de o ora, lasandu-ti cateva apeluri ratate?
cum il asiguri de faptul ca nu lipsa de respect ori de organizare te-au adus aici, ci defocusarea? cum il faci sa ramana?

ce faci cand vezi ca se apropie ziua unui examen, stii ca si daca citesti pana la ora h din ziua testului tot nu apuci sa parcurgi tot, dar nu iti poti orienta mintea spre relevanta?

ce faci cand nu reusesti sa focalizezi?
cand simti ca nu gandesti limpede?
cand subiectivitatea te impinge sa vezi lucrurile in ceata ... cand fiecare celula din corp iti sopteste "te rugam, mai trage de timp, nu putem gandi acum!" si totusi universul preseaza?

natura nu sta dupa noi ... ori te misti din calea apei, ori ii urmezi cursul ca si cand ai fi apucat sa alegi sa nu ramai pe loc.


quote

None of us is getting out of here alive, so please stop treating yourself like an after thought. Eat the delicious food. Walk in the sunshine. Jump in the ocean. Say the truth that you're carrying in your heart like hidden treasure. Be silly. Be kind. Be weird. There's no time for anything else.

16.1.16

caruselul groazei

tine-i ocupati ca sa nu apuce sa gandeasca!
&
nu sta, umple-ti timpul, viata e scurta!

cele mai canceroase principii de viata profesional-personala din secolul asta.

de vorba

comanda la taxi in fata casei de cununii
- felicitari, doamna!
- a, dar nu eu am fost mireasa
- aoleu, ma scuzati, pareati suficient de aranjata si de fericita cat sa fiti
- sunt, dar din alte motive .. dar cum ar fi fost sa fiu mireasa si sa plec singura in taxi? La Cismigiu, va rog.
- a, nimic nu mai e de mirare .. nu se mai respecta nici o traditie, orice este posibil.
- dar chiar sa pleci fara sot dupa nunta?
- domnisoara, acum o luna am avut o clienta care mi-a dat 2 milioane sa o plimb pe unde vreau eu ... nu vroia sa mearga acasa la familie, dar nici nu vroia sa simta ca sta pe loc.
- si ce ati facut?
- am zis ca accept banii daca este de acord sa stationeze masina.
- si cu asta ati vrut sa ii transmiteti ca ...
- ... in viata nu ti se intampla mereu ce vrei. Ce-i aia, domnisoara, "nu vreau sa simt ca stau pe loc"? Ori stai pe loc, ori nu, nu merge cu "simt ca... "
- si a fost de acord?
- nu
- dar a inteles ce ati vrut sa ii demonstrati? poate era prea incarcata sufleteste pentru a face legatura
- a inteles pentru ca mi-a spus "doar in seara asta vroiam sa fie ca mine .. de ce trebuie negociat totul?"
- sunt convinsa ca i-ati dat raspuns
- pai normal ... avea nevoie sa vorbeasca, e clar ... i-am spus ca problema in viata nu este ca trebuie sa negociezi, ci sa nu ajungi sa negociezi cu cine nu trebuie, cu cei de la care nu ai ce primi si carora nu simti nevoia sa le oferi ceva anume. Normal ca nu-ti mai arde si ajungi sa cumperi necunoscuti cu 2 milioane pe seara.
- asta i-ati spus?!
- ei, nu, doar prima parte ... cand vezi un om cazut nu il impingi si mai tare in prapastie, dar nici nu il scapi. Il inveti sa se scape singur, el trebuie doar sa afle daca vrea.
- intelept
- e, viata te invata. Sau te prosteste, depinde. Totul e sa ai curajul sa te inhami la greseli.
- sunteti mandru de ele?
- domnisoara, am patru copii si o sotie de milioane. Cand ma gandesc la ei primul lucru la care imi vine in cap este cat sunt de mandru de familia mea. Dar va spun dumneavoastra deschis, ca n-o sa ne mai vedem probabil niciodata: mai mandru decat de faptele mele nu sunt de nimic altceva. Sunt singurele pentru care am ales si pentru care raspund. Eu. Realizarile copiilor vor fi mandria lor, nu a mea, bunatatea sotiei mele este mandria ei, nu a mea..
- si daca ati fi crezut ca ne vom revedea, nu mi-ati fi spus lucrul asta?
- daca mi-ati cunoaste familia, nu. Ei trebuie sa stie ca ii pun pe ei pe primul loc si nu prea am incredere in oameni ca tin secrete.
- va este rusine ca va puneti pe dumneavoastra pe primul loc?
- nu, pentru ca stiu ca doar daca faci asta poti ajunge sa ii apreciezi pe ceilalti, dar sotia mea nu ar intelege. A crescut intr-un alt mediu.
- aici puteti opri, este bine, multumesc. Mi-a facut placere.
- va multumesc si eu. Si va doresc data viitoare sa mergeti la casa de casatorii pentru dumneavoastra.
- eu imi doresc sa nu plec fara sot.
- daca plecati cu acelasi zambet, restul sunt detalii!




triere

A sti la ce sa renunti te apropie de implinire si elimina autorisipirea

3

trei placeri cunosc pe lume

sa stau cu mine
zaharul
tu

ce ciudat cu fericirea asta ... suntem niste mici microbisti in ceea ce o priveste, pentru ca mereu alergam inspre ea si cand o prindem, cumva din placerea jocului, lovim din nou mingea....si o lansam in plan secund
pana la urma si pe acest plan, noi centram, noi dam cu capul...

Tu, pe contrasens

ce cred eu ca ma invata viata din intalnirea cu tine?

sa inteleg cum viata nu are nici o regula

ca "sensul unic" este ideal pentru traficul real si dinamita pentru relatiile intre oameni

ca nu esti absolvit de a trebui sa alegi, chiar si atunci cand tu esti deja ales de altcineva

ca ai voie sa visezi, chiar daca viata reala pare a ramane in alta dimensiune

ca nu intotdeauna te ajuta cu adevarat sa ai dreptate

ca exista suflete cu care faci pereche fara a te insoti si fizic

ca intamplarea fericita nu are limite in spatiu si timp

ca nefericirea este o iluzie ... si o alegere

ca iubirea inseamna momentul din care nu te poti extrage pentru a gasi calea spre cine fusesei inainte 

ca ajunge sa privesti in ochii omului care iti este drag pentru a te simti acolo unde trebuie sa fii

ca daca ceva iti pare terifiant si miraculos in acelasi timp, nu ai voie sa intorci privirea

ca barbatul pe care il doresti este posibil sa nu te poata urma ... si ca uneori nu este suficient sa vrei.

dar ca nu ai voie sa uiti ce iti doresti...

ca a "trece peste" este doar un cliseu pentru a te autoindruma sa-ti continui viata si ca de fapt poti face asta si "ramanand acolo". 

ca nu e corect fata de nimeni sa judeci un om pentru unde se afla intr-un anume moment al vietii

ca suntem imperfecti, asa cum se asteapta si universul sa fim. 

perfectiunea nu cauta ... noi toti da. 
pana gasim.
sau pana credem ca gasim.


11.1.16

Scrioarea unui ranit catre univers

Oare cum s-ar transcrie mental pentru un buddhist "esti un copil rasfatat care abuzeaza emotional"?
As vrea sa vin la tine cu varianta soft ... Cui i-ar placea sa auda adevarul proaspat cosit?

Vad atat de multa bunatate in tine ... pe care nu o lasi sa iasa...te feresti din reflex.

Tare as vrea sa iti intelegi blocajul ... Si sper sa pot fi langa tine asa cum mi-as dori sa fie langa mine un apropiat in aceleasi conditii: complet, deschis si cu foarte multa toleranta.

Oamenii greu de iubit sunt cei care au cea mai mare nevoie de asta...

9.1.16

randul urmator

partea (ne)buna a vietii este ca daca astepti suficient de mult timp, vei ajunge in punctul in care ti se vor zdruncina certitudinile ... si va fi nevoie sa iti recladesti rezistenta.

si de fapt ce ne cladim in momentele astea?
rezistenta sau slabiciunile?

certitudinea este, in sine, o stare, nicidecum o permanenta.
e bine sa stii asta din prima clipa in care esti tentat sa afirmi "acum stiu"
altfel risti sa fii lovit de mania persecutiei

3.1.16

ascunzatoare

ma pot ascunde oriunde, daca imi propun
mereu s-ar gasi un coltisor in care sa incap
sunt micuta si gandurile imi sunt mereu arhivate astfel incat sa ocupe putin spatiu
mda, nu ar trebui sa intampin probleme
daca totusi s-ar intampla sa se epuizeze toate ascunzatorile din lumea asta si daca dintr-o data lumea isi propune la unison aceasta retragere astfel incat mie sa nu-mi mai ramana nici un loc, nici macar unul mic-mic, atunci ... ma retrag in mine.
si lumea nici nu ar sti ca ma ascund.
ar fi camuflarea perfecta: aici, si totusi altundeva.
plus ca daca toti ar fi deja pititi in ascunzatorile lor, eu as fi de la sine ferita de ei pentru ca as ramane la lumina. 
adica acolo de unde au plecat toti. 


hei, unde sunteti?

2.1.16

alice in tara nimanui

cladesc in fiecare zi un etaj nou la casa noastra imaginara
imi inchipui cum se face ora la care trebuie sa vii acasa, iti aud masina ca se apropie, descui usa, intri in casa, eu nu am rabdare sa ma gasesti si vin sa te intampin.
ah, momentul in care iti vad ochii care mi-i vad pe ai mei!
dupa un scurt moment intens de regasire la final de zi, ma intrebi cum sta zidaria
iti povestesc ce planuri am cu noile etaje si cum as vrea sa ne dezvoltam imobilul pe inaltime ... iti arat schitele si te intreb daca perceptiile noastre asupra structurii de rezistenta corespund.
te uiti la mine ingrijorat ... si nu inteleg de ce
abia apoi imi explici
"de ce te las oare sa faci de una singura toate astea?"
imi trec mana pe sub a ta si iti spun ca nu le fac singura si ca te simt alaturi
"da, dar nu sunt acolo, chiar daca tu iti imaginezi asta"
"imaginatia muta munti....nu te mai gandi la asta", iti spun.
"muta munti imaginari", razi tu de mine.
ne imbracam apoi cu noi insine si incheiem seara pe ritmuri de incredere in celalalt.
a doua zi, inainte sa pleci, te apropii de mine si imi spui "te rog sa nu mai faci nimic pana nu reusesc sa ma alatur; asteapta-ma, caci va veni si ziua aceea".
iar eu iti raspund in gand, in timp ce te indepartezi "ori de cate ori intervine asteptarea, unul din noi va fi pe alt plan decat celalalt...si acolo trebuie sa ramana".

nu exista asteptari concomitente, reciproce.
sincronizarea trebuie facuta intotdeauna din mers, nu prin fixarea celui in miscare!



alegere

cat de mult ii respect pe oamenii care fac din alegerile lor argumente, si cat de putina apreciere am pentru cei care le transforma in scuze!

1.1.16

Ruga

Universule intelept, invata-ma sa nu mai incerc sa inteleg ceea ce trebuie sa traiesc pur si simplu!
"Libertatea poate sa fie o trauma daca te bucuri de ea atunci cand nu esti pregatit.
Nu pot sa fiu raspunzatoare pentru absenta ta. Raspund doar pentru disparitia mea. N-am mai putut sa astept. N-am mai avut timp pentru asta.
Sufletul circula. Nu te poti supara pe nimeni ca nu te-a asteptat sau ca n-a alea ratarea in doi. Fiecare om asteapta cat simte ca asteptarea are scop.
Intoarce-te acolo unde te-ai despartit de adevar!"

Daca

Daca nu esti tu barbatul potrivit pentru mine, cu siguranta ma vei ajuta sa il recunosc atunci cand va aparea...Abia cand ajungem unde apartinem cu adevarat intelegem de ce nu a functionat cu nimeni altcineva.
Si asta nefortand, intelegand, neinsistand.

Ca nimeni altul

Tu, eu, el, ea... Oameni "ca nimeni altii", ne place sa credem despre noi insine.
Trandafirul nu cere acceptul nimanui pentru a mirosi frumos si nici stejarul sa se inalte pana la cer. Leoparzii devin mai valorosi pe masura ce vaneaza mai multe antilope? Nu.
Natura nu cunoaste notiunea de "valoare".
Natura ... umana, da. A inventat-o si acum a cazut in propria-i capcana.
Ca sa ai valoare, trebuie sa o primesti prin validari.
Si asa cum omul a inventat notiunea de "valoare" asa a adaugat si disponibilitatea subiectiva de a o aprecia ca atare.
Ne-am arogat dreptul de a fi pe de o parte, autoritatea care auditeaza, si pe de alta parte, cea care amendeaza asa zisele nereguli. Si de cele mai multe ori amenda inseamna nerecunoastere, deci non-valorizare in mod oficial.
Cum vine asta? Cand un tablou, un film, o carte, misiunea unei companii, un om devin de valoare? Cand au in spate o majoritate care sa o confirme? Nu stiu in ce masura este dovedit stiintific, insa ma incearca prezumptia ca Frumosul, Uratul sau Valoarea nu trebuie sa fie discutabile ori judecate de "cei multi". Si mai mult, nu ar trebui judecate. Vin la pachet cu azotul din aer, cu vazul unui nou-nascut sau cu forma slefuita in timp a pietrei de rau.
De ce o carte necitita, un film inca nevazut, un om retras nu pot fi valori?
A, veti spune ca sunt potentiale valori nedescoperite.
Si eu voi replica: ele doar sunt. Nu trebuie sa fii descoperit (rasfoit, vizionat, iubit) ca sa capeti valoare si loc in univers!
De ce totusi lumea arata asa, cu etichetari si judecati? Pentru ca din asta traim cu totii. Din cata valoare recunosc altii in noi, nu in cata valoare avem. Facem din noi insine moneda de schimb pentru cei ce stim ca suntem, si ajungem sa consideram ca uneori a fi valoros inseamna a persuada pe ceilalti de valoarea ta, indiferent daca ea exista sau nu.  Perversa si foarte obscena planeta.

Tu

Primul lucru pe care ti l-am spus anul asta tii minte care a fost?
"Stii ce e bine? Ca nu mai cred in ce spui"
Mi-ai replicat imediat "E mai usor asa, nu?"
Nu apucasem sa iti spun continuarea, pentru ca ai inchis dupa nici un minut.
"Si stii ce e rau? Ca nu mai cred in ce spui"
Detasarea constienta de un vis este un cosmar in sine, o dureroasa rupere de cele mai intime dorinte. Fara ratiune ea nu ar fi posibila, si doar in astfel de momente logica isi face simtit atu-ul: te pocneste pana te trezesti.
Dormeam cand ai sunat...si m-am intrebat daca sa raspund...sunai deja prea tarziu.
Desi ce mai inseamna"prea tarziu" in economia unei vieti in care Totul se intrepatrunde cu Nimic si Poate devine deseori Intotdeauna? Cu toate astea "prea tarziu" inseamna sa iti apara pe ecran "last seen at 20:00" in loc de "online". Inseamna desincronizare. Inseamna non-armonizare si alergaturi paralele in van.
Nu, dragul meu, nu este deloc mai simplu sa nu mai cred in lucrurile pe care le astept cu atata nesat, pe care mi le spui atat de rar si pe care nu le vad aproape niciodata.
Cum sa tii vie o viata numai din imaginatie si fara hidrant?
Urarea mea catre tine este pe undeva prin univers. Te va ajunge cu siguranta la un moment dat. Si daca totusi se rataceste, atunci asa va fi fost dat, sa nu o stii.

Rebelion

Am trecut in noul an visand.
Cea mai frumoasa trecere de la un ieri la azi se face prin inconstient, sisteme de autoaparare, creativitate nativa si instinct.
Cand ele preiau fraiele, suntem in siguranta.

Nu inteleg urarea "la multi ani!"
Unii oameni, in mod vadit, nu isi doresc sa traiasca mult, iar a le face o urare contrar cu ceea ce isi propun este nelalocul lui.
"La cati ani va doriti!", asadar...