31.12.16

26.12.16

Asa si nu altfel

Te iubesc ... ca si cand nu as avea nevoie de tine, ca si cand te-as fi uitat si apoi amintit de cel care esti,  ca si cand totul ar fi clar in nebuloasa zilei de azi, ca si cand capruiul ochilor-ti mici m-ar cuprinde de dupa solduri si nu mi-ar mai da drumul, ca si cand as incerca sa non-rasune un clopot in care am batut gongul, ca si cand nu te-as fi vazut niciodata, ca si cand as fi stiut din prima clipa ca nu putem scapa potrivnicei potriviri, ca si cand nu ar mai exista ambitii si autolimitari, ca si cand m-as lasa prada necuvintelor ploii si fanului de mai, ca si cand nu mi-ar pasa de ce crede lumea despre asta, nici macar tu daca ti-as spune. Adica neinteresat. Nereciproc. Pur si simplu. Asa te iubesc.

11.12.16

dorinta de final de an

vreau sa pot sa imi pun mintea pe mut
vreo 10 ani, asa

Hg

Rows of houses
Sound asleep
Only street lights
Notice me

I am desperate
If nothing else
In a holding pattern
To find myself

I talk in circles
I talk in circles
I watch for signals
For a clue

How to feel different
How to feel new
Like science fiction
Bending truth

No one can unring this bell
Unsound this alarm, unbreak my heart new
God knows, I am dissonance
Waiting to be swiftly pulled into tune

I’ll go anywhere

I know the further I go
The harder I try, only keeps my eyes closed
And somehow I’ve fallen in love
With this middle ground at the cost of my soul

Yet I know, if I stepped aside
Released the controls, you would open my eyes
That somehow, all of this mess
Is just my attempt to know the worth of my life…

Made of precious metals

exercitiu de imaginatie

cum ar fi sa mearga pe strada suflete, nu trupuri?
ne-am mai uita in pamant, oare? 

7.12.16

Mare vorba

Cea mai buna minciuna e adevarul
Pentru ca traieste in prezentul de la momentul rostirii

Nuante de toamna

Cred ca esenta nu sta in ce exista azi, ci in ce poate exista maine
Nu in ce facem acum, ci in ce am putea face daca nu ne-am gandi prea mult la asta....
Nu in cine suntem, ci in cine ne-am dori sa fim ... si dincolo de asta, de cine am putea fi.

1.12.16

o intalnire pe un peron

astazi am cunoscut un israelian venit la studii de medicina in Romania
anul trei in Brasov cu bursa integrala, dupa anul I in Italia si anul 2 in Marea Britanie
m-a abordat pe peronul Garii de Brasov in timp ce asteptam sa vina trenul spre Bucuresti ... desigur, cu intarziere de 30 de minute neanuntata nicaieri ... si care s-a transformat intr-una de 65 de minute.
dar a fost timp de o intrevedere foarte interesanta cu acest student din Israel pe nume Hahn - deloc specific.
prima intrebare pe care mi-a adresat-o a fost legata de anuntul dat prin statie ... daca se referea la trenul spre Bucuresti
apoi am trecut repede la motivul pentru care este in Romania si la istoria religiilor.
dupa ce mi-a povestit incuscririle din Vechiul si Noul Testament, doar ca sa inteleg de fapt din care ramura a Israelului se trage el, l-am intrerupt si i-am spus ca ma pierde daca nu schimbam vorba
asa ca am trecut la studii
terminase prima facultate in tara lui - fizica - si acum daduse la medicina 'pentru a face oamenii bine'.
neurochirugie este ceea ce studiaza
stia ce ii spusesem eu ca stiu despre chirurgi, respectiv ca sunt psihopati reprimati ... si a spus ca e firesc sa fie asa
venise de 2 zile in Romania si taman acum de Ziua Nationala s-a nimerit sa nu aiba unde sta deoarece caminul in care trebuia sa stea este inchis o saptamana.
asa ca s-a decis sa mearga la Bucuresti sa vada si el tara
tatal sau murise ca voluntar in Irak si mai avea 3 surori, toate studente la medicina
m-a intrebat daca sunt casatorita si apoi de ce nu sunt, daca nu ma chinuie parintii cu intrebari pe tema asta, daca imi doresc sa fiu singura sau asa s-a intamplat, ce imi doresc de la un barbat
stiam ca aduna informatii, ceea ce mi-a confirmat la final spunandu-mi ca eram o mostra din studiul lui pe Europa
nu a omis sa imi spuna franc faptul ca timpul trece, imbatranim si trecem prin viata fara sa lasam nimic in urma daca nu facem copii atunci cand se fac
si mai ales, ca dupa ce iti mor parintii, ramai fara familie, singur si asta e periculos.
Zbang!
mi-a spus ca avea de ales intre Brasov si Bucuresti in privinta facultatii, si ca a ales Brasovul din ratiuni financiare
dupa ce i-am indicat cateva sugestii de pub-uri, cluburi, cafenele si restaurante in care sa isi poate gasi un loc de munca part time, mi-a zambit docil intrebandu-ma  'adica exista toate astea in Brasov?!'
pe tren a adormit ... si cand s-a trezit m-a intrebat cui tot scriu mesaje
si i-am spus ca nu scriu mesaje ... scriu de fapt ciorne
- pentru cine?
- un prieten
- de ce nu il suni?
- ne-am obisnuit sa ne scriem ... si cand suni trebuie sa stai mai mult timp de vorba ... cand scrii, poti scrie cateva cuvinte acum, apoi revii la ce faceai, apoi mai scrii
- da, adica atunci cand vorbesti dai din timpul tau celui cu care vorbesti. asta e comunicare
- da ... insa tot parte din comunicare sunt si franturile acestea
- dar ii scrii mult
- de fapt nu am scris decat doua randuri, spun eu
- de atata timp?
- da, am sters, modificat ... m-am razgandit in timp ce scriam

mi-a povestit despre cum viata de apoi este echivalentul derivatei de la integrale - integrala este de fapt soarta noastra, predefinita, si derivata este tot ce se intampla in lumile paralele si creaza bucla in care ne invartim la infinit
mi-a recomandat The Source Code, desi crede ca filmele nu prezinta realitate, ci doar speculeaza in scop de entertainment

m-a intrebat daca in Europa oamenii intretin relatii intime inainte de casatorie, si i-am spus ca virginitatea a inceput sa fie supraestimata ... la el in tara lucrurile se pare ca stau altfel ... si a pus capul in pamant spunand 'nu este aici nimic din  ce caut eu' dar si l-a ridicat imediat dupa, zambind si concluzionand 'sunteti foarte interesanti voi, caucazienii de tip arian'

ajunsi pe peron in Bucuresti l-am intrebat 'si in Bucuresti ai unde sa mergi, ai prieteni?'
- nu
- pai si unde vei sta?
- o sa vad
- nevoie de indrumare ai? unde vrei sa ajungi?
- nu stiu
- mai, te descurci? ai nevoie de ceva?
- daaa, ma descurc. Good bye, m'am!

a plecat zambind ca si cand avea tot ce isi putea dori si nimic nu-i sta in cale 
 

27.11.16

Taxa pe naivitate

- ...si asta imi doresc eu sa fac ... si mi-ar placea.
- dar de ce vrei tu sa faci lucruri asa mari?
- a, nu este vorba de a face lucruri mari ... ci de a face lucruri cu sens pentru mine. Si ele ar fi oricum extra fata de micile lucruri de zi cu zi
- nu totul are un sens
- a, dar fara sens nu prea pot ...
- nu totul are un sens
(...)
- ce idealista esti! Hai mai, cum sa fii asa copil?

De ce oare unii "oameni mari" puncteaza ca sunt maturi fara a fi intrebati?
Si de ce desconsidera visele celor care nu-si pun bariere...nici macar logice?

Eu vad multa putere in seninatatea de a visa.
Si seninatate in puterea de a face asta.

Dar da, exista o taxa pe naivitate. Ca o taxa vamala la intrarea in "lumea reala". Daca vrei sa intri, o platesti. E o taxa fixa si te costa sistemul limbic.

15.11.16

Gri cu tente de roz

Zile haosate ... ba cursuri, ba corporatie, ba noul om care imi tine intr-un mod gingas sufletul pe jar, ba propriile-mi ganduri ne-negociabile.

Clipe cand iti vine sa renunti.
La mare parte din ce ai ... nu la tot, dar la mult.
Doar asa...ca sa te recapeti un pic pe tine.
Sa nu gasesti la propriu un loc linistit e de natura sa te duca la extinctie.
Riscul imprastierii este foarte mare in contextele de azi ... ba mergi la un eveniment, ba mai schimbi cateva pahare de vorba cu niste prieteni, ba stai 16 ore pe zi la ceapeu pentru ca, nu-i asa, toti nutrim la statui simbolice ... si iata ca te trezesti in decembrie ca ceasul tau ramasese setat pe ora de vara.

Da.
Trezirea aceasta e buna...daca nu adormi din nou ca sa ai din ce te trezi.
Ceea ce de regula se intampla.

Respiri adanc si spui ca poti sa duci.
Si mai mult decat atat, ca trebuie sa ai rabdare.
Sa-ti dai un ragaz....cum ar veni, sa-ti dai ragazul de a te grabi pentru a le face pe toate.
Fii bland cu tine! ca sa nu bagi de seama cat de nemilosi sunt ceilalti...

Da, iti vine sa renunti la mult si sa selectezi nemilos intre ce ti se intampla si ce trebuie sa ti se intample.

Pauza...de respirat. Esti coplesit. Nu mai poti. Pur si simplu nu mai ai puterea sa iti inghiti pulsul, a devenit sufocant. Incerci sa te calmezi dar nici asta nu iti mai iese. Inchizi ochii si ei te inchid pe tine si te separa de nebuniile din jurul tau.

Apoi te suna un amic cu care n-ai mai vorbit de mult si care iti da vestea ca e tatic. Nu stii daca sa te bucuri sau sa te bucuri. Asa ca te decuplezi de la viata ta pentru a putea sa il feliciti sincer ... recuplandu-te, insa, rapid la amintirea faptului ca si tu ti-ai dori mult sa fii acolo. Si te intrebi daca nu cumva ai ratat aceasta dorinta in vartejul celor care te-au luat cu japca.
Si apoi amicul iti spune "si tu trebuie sa faci macar un copil ... ar fi pacat sa nu, tinand cont de cat de multe ai putea transmite mai departe".

Am inceput sa plang la telefon, surd, sa nu acaparez discutia unui tatic fericit.
Credeam ca autotoleranta ma parasise de mult ... insa ea doar facuse un mare ocol pe la oamenii care ma cunosc.

Cand ma inchipui ocean ma simt fara margini si totul incape.

Despre asta este vorba.

24.10.16

Conditionalul optativ

Conditionalul optativ este acel timp care desi nu spune nimic concret, lasa loc pentru infinite oportunitati...

Este un soi de timp probabil, ca la meteo: "posibile precipitatii in nord vestul tarii cu averse si vant puternic dupa masa"

Sigur, uneori prognoza indrazneste prea mult in raport cu realitatea imediata .. .si pentru a nu friza penibilul e suficient sa te uiti pe geam si sa construiesti prognoza empiric.

Da, e un timp interesant ... cu o actiune neincheiata, proiectata in viitor, nascuta din prezent si non-angajanta.
Ceva de tipul "te-as putea iubi"...

Este un timp care isi permite sa spere.
Totul e sa mentina contactul cu fereastra. Deschisa.

23.10.16

mandrie de hard

obisnuiesc sa imi downloadez periodic viata si sa o salvez pe folderase de 'idei' si 'fapte'
constat din ce in ce mai mult ca 'ideile' castiga teren, fara insa ca 'faptele' sa scada in volum
ce mai constat este ca desi nu am instalat vreun ssd, viteza de reactie este in continua crestere pe acele sectoare pentru care am cu adevarat interes si atractie ... pentru restul primesc 'virus threat...contact the administrator'

sunt bucuroasa de partitiile mele

ambidextrie volitiva

ochi caprui, imi faci alegerile grele!
incepand sa te cunosc, pot spune ca in aceeasi masura in care as vrea sa ma retrag o mie de pasi inapoi, imi doresc si sa pot inainta

desi inca nu mi-am gasit o pozitie comoda pe canapea, pur si simplu nu imi vine sa ma ridic de langa tine. esti cald.
in mod cert este o chestiune de timp si de articularea diafana a unui 'da' sau a unui 'nu' clar

nu as fi crezut ca un mediu atat de ostil din punct de vedere panoramic sa fie atat de primitor

sa fie manipularea designer-ului?

diferente ireconciliabile

- asa, bun, si atunci toleranta vine din inima sau din creier? pentru ca nu mi-e clar
- ce nu ti-e clar, mai exact?
- pai nu inteleg de ce atata vreme cat inima trage ponoasele pentru intortochelile decise de creier,  tot creierul este cel care are dreptul la concluzii
- esti cu capul, jur!
- e normal sa nu ma intelegi, suflet drag si salbatic
- nu bai, ce zic io e ca esti deviat ... deciziile se iau cu inima, creierul doar le pune frumos in fraza dupa ce trece momentul si ca sa faca trecutul mai suportabil. si pe tine sa pari responsabil.
- unde ai citit asta? in "cum sa ne intelegem tampeniile, volumul 2"?
- de ce faci misto?
- nu fac misto, dar serios ... vii la mine cu din astea de secol trecut. normal ca deciziile se iau cu inima ... ce nu e lamurit in capul meu, sau poate in inima mea, este unde se termina toleranta si  unde incepe diferendul ala de netrecut cu vederea? in valori personale, in principii de viata, in stomac, unde ma-sa?
- stii ce cred io?
- uimeste-ma!
- cred ca toleranta nu incepe. ea doar e sau nu, la cotele permise de ADN si (auto)educatie. nu vad a exista o linie de demarcatie clara intre celulele intolerante si cele pline de intelegere, insa vad un punct de inflexiune care poate darama oamenii: punctul in care li se cere mai multa toleranta decat au
- adica atunci cand li se forteaza mana, cumva?
- exact
- dar de ce ajunge sa li se forteze mana?
- pentru ca toleranta poate fi inteleasa gresit destul de usor ... cand vezi ca cineva iti suporta niste lucruri, ai tendinta, incet si sigur, sa fortezi constant nota
- de ce?
- pentru ca toleranta pare replicabila la infinit ... pare ca naste din ea insasi, si mai pare ca e din gumilastic ... ca poti trage de ea oricat, si nu se rupe
- si nu e asa ...
- evident ca nu.
- si cand ajunge sa se rupa?
- trage dupa ea o serie de alte lucruri ... printre care si lipsa de toleranta in raport cu stimulul care si-a batut joc
- cred ca am inteles
- asta se intampla cand vorbesti deschis cu sufletul, cap sec!
- ce ma mai alinti tu pe mine!
- ei hai ... stii ca doar alaturi de tine sunt complet.
- .....

noul masochism emotional

ma uit in jur si cred ca fac parte dintr-o lume care incurajeaza nemultumirea ca principiu

stand sa-mi numar cunostintele si trecand in revista povestile vietilor lor am ajuns sa constat ca stiu doua-trei cazuri de oameni multumiti de ceea ce fac, cam tot atatia care nu se pronunta in nici un fel si restul (zeci, multe zeci) care nu se sfiesc sa-si expuna problemele, nemultumirile, frustrarile....

cred ca nu este cool sa mai fim multumiti, cred ca nu este la moda sa ne placa ce ni se intampla si mai cred ca riscam perceptia conformarii daca tindem sa agream catusi de putin niste contexte altminteri normale

si perversitatea acestui comportament stiti abia unde intervine?
acolo unde incep rafturile din librarii sa ne imbie la trairea in prezent, la aprecierea a ceea ce avem, la a ne multumi cu putin

doua atitudini fundamental opuse pe care le alimentam zilnic cu buna stiinta
sau nu


20.10.16

Post event

Context nou
Imi place
Nu stiu daca, insa, contextul aproba asta

Mai putin important, oricum.
Intalnirea pe contrasens isi are un rol clar, indiferent daca are concursul interlocutorilor: ii pune fata in fata. Daca se pot privi in ochi, inseamna ca interactiunile viitoare vor purta in ele samburele primului contact care le aliniaza vointele. Daca nu se pot privi in ochi, atunci acest "bug" va disparea rapid.

DAR
Exista un DAR care daca nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit
Acest DAR muta un pic perspectiva si permite sa transpara niste nesigurante care pana atunci erau stiute doar de mine.
Este un context de incredere ... care invita la adevar.
Invita la despachetat.

Accept invitatia.
Ce se poate intampla rau?
Sa inceapa la un moment dat sa doara?

Cat de costisitoare este suferinta! Dar cat de mult platesti pentru a te asigura (desigur, inutil) ca va lipsi!

9.10.16

false dileme

incep sa cred ca am o problema cu ideea de termen limita
atentie, nu cu autoritatea, ci cu termenul limita
nici macar cu procrastinarea nu mai am un issue, deja am trecut la alt nivel: nu mai aman, ci pur si simplu nu mai fac.

pur si simplu imi vine sa incalc toate termenele posibile...pentru ca ma gandesc 'si ce se poate intampla?'
'si ce-o sa-mi faci?' imi zic uneori, fara sa stiu cui ma adresez si de ce ma revolt aproape teribilist impotriva ideii de timp, impotriva normei, impotriva finitudinii? 

cu limita de la zero la infinit, intrebarea mea (retorica) se poate reformula: 'si daca nu vreau sa imi traiesc viata, ce treaba ai tu?'

indraznesc sa opinez ca odata ce te gasesti in contexte in care iti pui (sau si mai rau, ti se pun) termene inseamna ca nu esti in locul in care sa ai setat un automatism tacit de a da totul ... pentru ca atunci cand dai totul, nu ai nevoie de programare, calendare si spread sheet-uri 
cand esti unde trebuie nu faci altceva decat aia!


opozitia mea fata de limitele de timp cred ca de aici provine: nu sunt unde trebuie si pana gasesc bresa pe unde pot inainta, refuz conformismul unui anturaj, al unui univers, al unei lumi in care oricum sunt in trecere

vazduh

ce inseamna libertatea?
asa cum o vad eu acum, libertatea inseamna sa simti ca nu ai ce pierde
sa traiesti intr-un univers cu gravitate zero din orice punct de vedere
inert si totusi prezent in moment

ne lovim de ziduri pentru a fi triati aceia dintre noi care isi doresc lucrurile suficient de mult incat sa nu renunte

nondialog

- iubesti?
- sigur ca da. iubesc muzica, lectura, iubesc rasariturile, susurul apei, diminetile de vara...
- inca o data: iubesti?
- cum adica?
- adica iubesti?
- pai nu inteleg ce ma intrebi
- te intreb daca iubesti
- pai am raspuns ... traiesc iubind tot.
- atunci ignor prima intrebare si te intreb altceva: exista loc pentru 'special' in viata ta?
- sigur ca da
- cum asa, daca te manifesti nedicretionar iubind totul?
- nu inteleg
- asta vroiam si eu sa spun

7.10.16

Yi/ang

Suprematia nimicului sta in faptul ca el da nastere la orice si tot in el se sfarseste totul

povestea mea

-cum stii ca ai gasit ce cautai?
-nu stii


gamalie

nu-mi dau seama daca neraspunzandu-mi, ma respingi ... sau pur si simplu iti intorci privirea, sperand ca eu sa continui sa te urmez

m-am intrebat daca atunci cand mi-ai spus ca ne vom revedea aveai in plan sa pui de fapt punct
dar ai lasat 'da'-ul ca pe un zmeu lansat in aer

4.10.16

din cand in cand e bine sa mai uiti de varfuri

ma enerveaza sa fac curat
cu ordinea nu am o problema, chiar imi place sa imi asez lucrurile dupa criterii bine stiute de mine
nici cu vasele nu am o problema ... 
in schimb cu aspiratul, stersul prafului, spalatul geamurilor, a parchetului, a baii, aaaaaaaah, ce draci ma apuca numai la gandul de a ma apuca

nu am apelat niciodata la ajutorul unei menajere pentru ca am considerat degradant sa imi faca altcineva curat acolo unde, cel putin teoretic, eu am murdarit

insa deunazi am stat de vorba cu cineva mai intelept decat mine care mi-a spus asa 'eu nu-mi mai aloc timp pentru treburi ieftine, de jos, si nici nu ma imbogatesc din economia pe care as face-o daca as continua sa-mi spal singur pardoselile'

da, asta era argumentul pe care il tineam neexprimat on the back of my mind: stiu ca mi-as putea petrece timpul mult mai folositor pentru mine si, implicit pentru cei cunoscuti mie facand orice altceva.
mda, asta era!
mare mi-e bucuria cand imi gasesc motivatia care imi justifica o stare

dar aceeasi judecata mi-a venit apoi cu un test: oare daca nu mai fac 'munca ieftina' nu cumva ma rup de baza piramidei?

scrislegat

decenu-mipromovezblogul?
pentrucaasincepesascriupentrualtii
asastiucascriusincersiscriupentruminechiardacanurecitescniciodata

3.10.16

am vrut sa te vad

o noapte
fara preaviz
in care am lasat garda jos (de tot) si ... m-am aratat in slabiciunea-mi
nici eu nu ma asteptam la ce a urmat

cumva imi pare rau ca ai fost pe contrasensul energiilor mele negative
dar nu imi cer scuze pentru asta
a cadea ocazional ma caracterizeaza
o fac de cele mai multe ori intentionat pentru a ma putea ridica mai cu forta

ce poate parea umilire este ceea ce eu traduc prin 'fara masura'
adica asa cum (nu mi-am dat de) ales sa te iubesc
si asa cum imi place sa sper
sa vreau
sau sa indraznesc

excesele sunt cele care mi-au dat intotdeauna echilibrul
la limita iti vezi potentialul, esecurile, realizarile si mai ales, vezi padurea de copaci
si in peceptia mea, echilibrul nu este nimic mai mult decat padurea fata de care iau distanta pentru a-mi recapata perspectiva

orice lucru se poate vedea din mai multe unghiuri
ce conteaza de cele mai multe ori este lentila

am vrut sa te vad si te-am vazut
as face-o din nou, chiar daca, poate, te-am indepartat cu aceasta revedere

anticipand o noua cadere, am pus cireasa de pe tort inainte sa astept sa se coaca blatul.

nu mai sunt dispusa sa astept etapele unui picaj ca la carte
I make mistakes fast and often ...  dar totul pe un fond ascendent.
ard etape in coborari pentru a-mi oferi ragazul de a-mi putea astepta in liniste ascensiunile

24.9.16

Midnight thought

Never undestimate the power of the unacceptable!

Therapy

"Oamenii care spun stupizenii la terapie sunt in general speriati de ceea ce ar putea dezvalui daca si-ar lua intr-adevar timp sa fie ei insisi"

17.9.16

fasii

ies din casa
- Mai usor, cretinule! E mobila noua!
- Ma scuzati, va rog, nu am vrut
- Degeaba nu ai vrut, ti-a iesit.
- Ma scuzati
- Nu te mai scuza atat si fii atent. Cum te-au angajat, nenica, astia de la mutari? Nu a trebuit sa treci vreun test de competenta, ceva?
baiatul privi in pamant ... a ajuns liftul
ma urc.
bezna
la etajul 3 se blocheaza masinaria...aproape ca intru in panica
il sun pe administrator
- Buna dimineata dle R, sunt Raluca de la 5. S-a blocat liftul, puteti suna la firma care il administreaza, va rog?
- Lasa, isi da drumul. Este prea devreme acum, nu vine nimeni
- Dar ma grabesc ... si platesc intretinere pentru un lift care merge
- Te-ai trezit cu personalitate azi? Nu sun acum, ai rabdare. E o virtute pentru cei care o au
- Dle R, va rog sa sunati.
- Hai pa.
si inchide.
eu, in bezna, intru pe Facebook ...sa-mi aduc aminte cum ar fi sa am 660 de prieteni. imaginari.
zbaaang, lumina si zgaltaiala.
ajung la parter.

- Alo!
- Servus, te-ai trezit?
- Serios? Trebuia sa fiu deja la birou si tu ma intrebi daca m-am trezit?
- Esti ciufuta?
- Putin. Vorbim mai tarziu.
- Ai grija.

o iau pe jos spre Sala Palatului unde stiam ca sunt taxiuri
nimic ... asa ca ma duc mai departe
sunt pe tocurile care ma rod de innebunesc...m-as intoarce acasa si mi-as baga picioarele in responsabilitati cu care oricum nu rezonez

cu dureri in talpa dar pastrand aparentele, ajung in Amzei
- Buna ziua, sunteti liber?
- Unde mergeti?
- pe Barbu Vacarescu
- 10 lei e bine?
- ceas nu aveti? e bine cat arata ceasul
- 10 lei sau luati pe altcineva

bat la alta usa...
- sunteti liber?
- da.
- pe Barbu Vacarescu, va rog!
- unde pe Barbu Vacarescu? ma intreaba ea
- la Mac, va rog
- Sigur! apoi revine la discutia ei anterioara
Fata, pe bune, am crezut ca il iau de gat...el crede ca asa se mentine o relatie, doar cu flori si scos in oras din cand in cand? (...) Nu, mai, i-am spus deja ca nu mai pot asta ... nu mai rezist, am si eu nevoie de afectiune, de dragoste. Nu trebuie sa fiu deosebita pentru toti, mi-ajunge daca sunt pentru el. Zau, eu nu stiu unde ii gasesc asa de reci si lipsiti de orice gest dragastos.
- Aici e bine, zic eu.
- Sigur. 8 lei. O zi frumoasa!

cobor, simt din nou durerea de talpi ... inghit in sec, ma consolez la gandul ca arat bine si ma asez la coada pentru un McSundae
- Bai, i-ai spus?
- Ce sa-i zic, frate? Ea n-are ochi sa vada?
- Bai, tre sa-i zici. Nu sunt toti ca tine, nu te mai gandi ca toti gandesc cum gandesti tu. Spune, ca nu mori!
- Nu pot, frate. Intru in pamant de rusine.
- Atunci stai si inghite. Da' sa nu te mai aud ca te plangi.

- Cu ce va servesc?
- Un McSundae, spun eu
- Aici sau la pachet?
- La pachet.
- Sigur. 10 lei cincizeci. Va rog bani ficsi, nu am sa dau rest.

ies, incep sa mananc in inghetata...o, ce bine e! aproape uit ca ma duc la birou

- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
(...)
- Pofta buna!
- Pofta buna!
- Pofta buna!
- Pofta buna!
- Pofta buna!
- Pofta buna!
- Pofta buna!
- Pofta buna!
(...)
- La revedere!
- La revedere!
- La revedere!
- La revedere!
- La revedere!
- La revedere!
- La revedere!
- La revedere!

dupa vreo 10 ore de birou ma duc inspre oras

- Puiut, ce faci? Cum a fost azi? ma intreaba mama la telefon.
- Bine, nimic deosebit. Sedinte multe si lailai-uri corporatiste
- Las' ca-i bine, nu trebuie sa va iubiti. Plus ca ai nevoie de bani. Si ce faci acum?
- Ies in oras putin
- Cu cine?
- Pa! Te iubesc

- Hello! Ce faci? Ai ajuns la timp.
ma saruta
sunt surprinsa...nu credeam ca va invata sa-si arate sentimentele
- Bine fac.
- Bine faci, bine gasesti.
- Credeam ca nu se mai termina ziua asta.
- De ce?
- Imi tin respiratia de vreo 12 ore....si acum reincep sa trag aer in piept
- Nu inteleg...pleaca daca nu iti place ce faci. Te irosesti intr-o vizuina cu patru pereti in timp ce te uiti pe geam prin gratii invizibile
- Da, nu intelegi
- Hai mai, serios...iar incepem? Ce, ai nevoie de bani?
- Nu
- De functie?
- Nu
- De siguranta?
- Da
- Fugi de-aici ... ai vrut sa formam un cuplu la un moment dat ... deci nu-mi vorbi de siguranta, iti place libertatea toata ziua, doar ca ti-e teama
- Ziua ta cum a fost?
- Tot cu tinut de respiratie
- De ce suntem asa prosti?
- Pentru ca e mai ieftin sa fii prost. Stii ce zic?

spre dimineata ma duc spre casa...merge liftul, ajung in apartament
beau un pahar de apa, ma imbrac in pijama si ma asez in pat
maine vreau sa fie altfel
 

16.9.16

concentric

nu mai am energie pentru a-mi consuma energia

absurdistan

cum ar fi sa ne trezim maine dimineata inconjurati de oglinzi...si oriunde ne-am uita sa ne vedem pe noi? sa nu ne mai scapam noua insine? si sa nu mai avem loc pe pupila pentru frumusetile acestei lumi?

cred ca ne-ar fi dor de ceea ce acum ne permitem sa trecem cu vederea

si chiar si asa, sa continuam sa ne ratacim?

notiunea de acasa nu se invata. 

clipa

e de-a dreptul sinistru sa ajungi sa tragi muschiuleste de obraji pentru a scoate un zambet.
sinistru
dar se practica 

11.9.16

regia zilelor mele



incerc sa inteleg sciziunea intre o parte (premiata) a regizorilor romani si mediul in care cred ei ca traiesc

tara este intr-o evolutie continua, oamenii intra mereu in ritmuri si sonoritati noi, caracterele se cizeleaza si retuseaza intru  'vremuri moderne', spiritul intreprinzator este la nivel fruntas in Europa ceea ce inseamna ca acceptam ideea de esec si ca riscam, incercam ... si ne iese.
sigur, avem si niste metehne, dar cine nu stie ca perfectiunea e plina de defecte mai are de trait cateva zeci de ani.

deci schimbarea are loc. incet, dar are loc.
ramane insa incremenita perceptia
a noastra fata de noi insine
si a celor din afara Romaniei fata de noi, cei din ea...

ma revolta ca sunt reprezentata in lume si printre cele mai prestigioase medii internationale de catre cei ce se considera elita
imi este mai putin rusine de cetatenii obisnuiti, simpli si neciopliti care ne pateaza imaginea decat imi este de acesti artistic-demagogi ai vremii care au puterea sa-i transforme pe cetatenii neciopliti in norma ... si o fac!
spre deosebire de primii, ceilalti ar trebui sa stie mai mult!
atat timp cat ei scot capul din cutia propriei tari si isi permit sa vorbesca despre ea la per tu, ma astept sa aiba decenta sa o faca gandind critic si facand o triere a propriilor lipsuri si incremeniri.
sau daca nu, sa bage capul la loc.

ce se intampla cu psihologia umana? de ce sa nu punem ceva in spectator, altceva decat angoase? de ce nu reusim sa vedem nimic bun? cum de se trece peste umanitate? unde a disparut notiunea de decenta?

ma astept ca dupa 3 ore de stat in scaun sa am o farama de simt nou, sa pot spune ca mi-a venit o idee, sa simt ca raman pe ganduri, sa gasesc nevoia de analiza si introspectie ... nu sa constat o data in plus ca mai e cineva care intareste randurile celor care transmit lumii ca 'numai in Romania se poate intampla asta'

am ajuns sa asociez pagubosul 'merge si asa' inclusiv cu lumea filmului, cand azi, dupa Sieranevada am conchis: 'Prefer un film modest realizat dar care sa reprezinte glasul unui regizor intelept, unuia impecabil din punct de vedere tehnic, dar care refuza ideea de schimbare in bine'.

filmele de tipul 4,3,2 , Sieraneveda, Bacalaureat, Moartea dlui Lazarescu si alte asemenea sunt mai nocive decat un sistem politic corupt. Ele invita la staza si regres din punct de vedere intelectual, si fac asta defiland pe covorul rosu ca exponenti ai unul sistem de care, voalat si totusi la vedere, se dezic.

i-as numi pe toti acestia cel mult regizori. nu regizori romani.
si as mai face ceva: in numele unei dictaturi a deschiderii ochilor si a luarii unei guri adanci de aer, as sista orice fonduri (chiar si pe acelea putine de la CNC) pentru scenarii de film care aduc sau pot aduce atingere Romaniei

pentru ca refuz ideea ca aceia care incearca sa faca lucrurile mai bune sa fie trasi in jos de premianti de scenarii care nu gasesc nimic interesant in viata lor reala.

2.9.16

vezi! (la ce te uiti)

"Nonsalanta, chiar placerea cu care parintii isi mint copiii mici e naucitoare. Ca un me­di­ca­ment e bun, cand nu e, ca i-a furat pisica su­zeta, cand i-a ascuns-o bunica, ca o sa-l duci in parc daca doarme, iar apoi il duci doar in camera cea­lal­ta, ca Gigel o sa-i aduca ju­caria inapoi, ca la anul o sa-i cumperi caine, cand stii sigur ca anul ala pica fix inainte de pastele cailor, ca mami si tati se iubesc la nebunie etc. etc. Ca sa obtina ce vrea de la el, pentru adult e perfect jus­ti­fi­cat sa minta copilul.
Ne scapa, insa, ca anii in care ne-am bucurat sa-l fra­ierim linistiti au intiparit in mintea lui o lo­gi­ca a rezolvarii nevoilor de la ceilalti prin min­ciuna si „fraiereala“, care-i va contorsiona ma­siv comportamentul de adult."
 
 
 
 
Cosmin Alexandru
 
 

28.8.16

adevarul (nu) e relativ

”Trebuie să ne golim de prea plinul Eu ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.” – Petre Țuțea

27.8.16

Vindecare prin suferinta

Invatarea este riscanta ... pentru ca aduce cu sine posibilitatea esecului..si deci a ranirii
Nici unul, un motiv suficient sa nu o practici

22.8.16

o surpriza placuta

duminica seara

o vreme ideala, un loc nou cu o energie buna, liniste si freamat de frunze pe un fundal de sound-uri muzicale placute, o companie minunata, un pahar de vin si multe pareri si idei, poate chiar si semne de intrebare rostite asa, ca pentru noi insine
sub replicile celuilalt, cadeam pe ganduri legat de vietile proprii ... si ne intrebam ce, de ce, cum, unde...
si apoi mai radeam putin ... si iar lansa unul din noi cate o idee pe care mental o duceam apoi, separat, fiecare pe drumul propriei firi... sperand poate la o noua lamurire, la o noua intelegere.

calm si liniste
bine v-am regasit!


21.8.16

ce noroc avem cu timpul

uitasem cat de toxic este sa ne vorbim

de la nimic si dintr-o data, in mijlocul discutiei, ai devenit serios - tu, definitia mistocarelii si a zambetelor largi - si parca de abia asteptai pasa mea involuntar combativa pentru a-ti aduce aminte de istoria noastra recenta si de lucrurile care ne despart ... sau poate ca ne apropie, dar nu merg doua sabii in aceeasi teaca.

citeam ce imi scriai si parca nu-mi venea a crede cat venin era acolo ... cata pornire si dorinta de repros si discurs moralizator, in ciuda aparentei relaxari cu care lansai cuvintele
improscai cu torte aprinse si dadeai la fix - pentru ca nu cred sa fi ezitat vreodata sa imi scoti in evidenta defectele - iar eu imi aminteam de ce am pus punct.
citeam, si dupa incruntarea de inceput m-am inseninat ... iesisem din mine pentru a putea fi spectator la aceasta sceneta duminicala
printre altele mi-ai spus 'as prefera sa ma urasti, dar macar sa inveti ceva din ce spun'
imi vorbesti de ura ... oare de cate ori nu m-ai confundat, doar ca sa iti faci auzite mini pledoariile despre viata?

alaturi de tine mi-am uitat calitatile
si in loc sa cresc pe ceea ce am bun, am incercat sa nu cad in punctele in care stiu ca mai am de lucru - cea mai ineficienta strategie nu doar in relatiile dintre oameni, ci si in business sau in relatia cu tine insuti...
cred ca cel mai dezolant lucru de vazut la doi oameni este cum isi fac rau unul altuia doar pentru ca pot
era o vorba care spunea asa "stay away from people that make you feel you're hard to love"

imi spui ca intentia ta nu este sa ma faci sa sufar, insa asta reusesti de fiecare data
cand vezi ca metoda folosita te duce mereu la acelasi rezultat, oare nu merita sa pui la indoiala metoda in loc sa negi efectul?
Einstein spunea ca definitia nebuniei este sa faci mereu acelasi lucru, dar sa te astepti la rezultate diferite...

da, uitasem cat de toxic este sa ne vorbim
voi uita imediat din nou

20.8.16

al optulea simt

exista oameni langa care simt, din primul moment in care ne vedem, ca as putea trai o viata si altii care imi transmit moment, pasiune si intensitate

acestea sunt cele doua mari culoare de comunicare pe care le resimt in alternanta
ba continuitate
ba efemer

15.8.16

inadaptare in adaptare

sa tac atunci cand simt ca trebuie sa semnalez o nedreptate, sa ma uit in alta parte cand vad ca se ascunde ceva, sa ma conformez normelor celor cu putere doar pentru ca eu nu o am, sa stau impasibila cand mi se arunca in fata acuze ori se minimalizeaza un fapt grav ... toate imi erau straine pana in acest weekend.

pana acum 3 zile simteam ca, desi cu riscul unui pret extrem de mare - in principal de ordin medical - trebuie sa imi fac ceea ce gasesc eu a-mi fi datoria si sa actionez in linia celor pe care le cred si pe care le simt
nu are nici cea mai mica importanta daca sunt singura care sustine niste lucruri ... credeam ca era treaba mea sa le enunt in numele meu, in numele lasilor care cred acelasi lucru dar se tem de repercursiuni si de asemenea, in numele celor care au pierdut busola in drumul spre preamarire. 

nu sunt un martir care se incarca, bunaoara, cu salvarea moralitatii sociale...sunt pur si simplu un omulet care crede ceva si care vrea sa spuna ce crede....DAR care a facut imprudenta sa creada ca tipand singur intr-o ceata de naluci pierdute va trezi instinctele umane reprimate ale mai marilor corporatisti.
nici macar cand am primit peste fata replica 'daca ai impresia ca cineva de aici are cel mai mic lucru in comun cu umanitatea, te inseli', nu am vrut sa aud ce auzisem.

aproape ca imi venea sa ma rog pentru varza din sufletul lor.
au urcat atat de sus incat au pierdut orice legatura cu pamantul, cu claritatea, cu luciditatea, cu Sursa ... sunt cei care reusesc sa frizeze legile fizicii, reusind ca atunci cand urca sa ajunga treptat si iremedibil, foarte jos

asa ca pentru a putea continua ca mine, omul care sunt, am constatat ca merit sa ma retrag din cocina si sa reincep sa respir. 
sa traiesc
si imi datorez sa nu ma pierd prin anihilare

Cu toate astea, "Nu pot să nu observ că atunci când privesc un necunoscut în ochi, întreaga sa stare sufletească i se vede în privire pentru 3-4 secunde, înainte de a se pune instinctiv și definitiv în mișcare acel mecanism defensiv-agresiv, atât de specific pentru ultimul secol.
Altceva: trăim succesiune monotonă sau mai avem (re)surse pentru a ne reaminti, măcar din când în când, că tot ce ne vine din afara noastră are natura evenimentului (...). Timpul tinereții e o devălmășie de experiențe, și-s toate noi. Apoi se desprind câteva trăsături de bază (nu le-aș zice fundamentale), individul se diferențiază prin radicalizare, prin intransigență, se mineralizează cumva, ajunge să fie format din 2-3 emoții, din 2-3 preferințe, din gânduri puține, din repetiție sărăcăcioasă. Se instalează rutina, obișnuița care lenevește gândul. În curând restrângerea, absența. Cu ultimele puteri se va încerca o frustrare dar tot ce rezultă e abandonul. Adevărul multora e că se abandonează treptat."*

sau daca nu se abandoneaza, cu siguranta exerseaza adaptarea pentru a reusi sa supravietuiasca macelului si presiunii celor multi ... asa ca unii se pun la naftalina, altii se criogeneaza pentru a-si reveni in simtiri cand mediul le redevine propice.
caci se va intampla si asta mai devreme sau mai tarziu
desi puternice, aceste suflete sunt mult prea plapande pentru a putea tine piept micimii exteriorului. retragerea temporara este felul lor de a nu renunta.


*Mario Barangea

Exprima-te!

Nu stiu sa se fi dat vreodata premii pentru timiditate ... la fel cum nu stiu cum e sa fii nefericit, fericit fiind

4.8.16

(ne)amuzant

Facebook
mi se pare incredibil ca am peste 600 de cunostinte denumite generic 'prieteni'
de unda atata populatie in mica mea ferastruica sociala facuta publica?
pe unde au incaput si cum de?
oare cati de invite si cati de accept au complotat la un profil pe care acum nu il recunosc din punct de vedere cantitativ?

daca ma uit la nivel calitativ ... sunt mandra si mai mult decat atat, aproape ca ma declar selectiva.
unul si unul

cate se pot intampla pe nesimtite....cu voia ta
si cat de repede se pot 'add'-ui noi prieteni
un click si pac! un nou umar pe care sa plangi

de ce radeti?

31.7.16

eu si tehnologia emotionala

este prima data in cei peste 33 de ani pe care ii am cand imi pun problema sa-mi iau un telefon mobil la liber, si nu conditionat de un abonament nou

sunt doua explicatii pentru acest comportament imprevizibil
ori m-am saturat de pachete predefinite si alegeri facute de altii pentru mine, ori consider ca din cand in cand este bine sa nu te apuci de Excel-uri cu comparatii de pret pana iti iei ceva ce iti place si care nu te ruineaza.

cred ca le impusc pe ambele cu aceasta miscare absolut iesita din comun :)
nici un CRM nu ar fi anticipat un switch de atitudine atat de abrupt.

viata bate filmul si consumatorul mereu va avea ceva de spus mai mult decat un softulet.
unless the softulet knows how to read disruptive behaviors and anticipate needs that were not yet brought to life

16.7.16

vesniciodata



Venise pe Pamant ca de fiecare data, in delegatie. Stia ca o data la o suta de ani Sursa ii pregateste o noua misiune, asa ca se astepta la acest moment. A primit ca destinatie tot planeta Pamant, dar alt continent. Cu mici diferente fata de data trecuta, a intalnit aceleasi limite, emotii netarmurite, extrem de mult suspans si instabilitate, neintelegeri intre oameni alaturi de suflete mari, creativitate, frumusete si desigur, permanenta cautare dintre femei si barbati. Toate acestea sunt lucruri pe care nu le intalneste in lumea de unde provine. Si daca este ceva de la umanitate ce nu reuseste sa inteleaga este: de ce se leaga oamenii unii de altii si de ce se imparte lumea intre ‘femei’ si ‘barbati’. El stie doar de notiunea de waini. Aceasta este unitatea de baza a societatii lui: waini. Nu ‘el’ sau ‘ea’, ‘ei’ sau ‘ele’. Un soi de entitati androgine, asexuate si a caror perpetuare se face automat in momentul in care doua waini se pot completa reciproc. Este singurul moment in care Sursa comunica cu ei prin unde joase si le transmite ca sunt parte a unei conexiuni. Nimic nu este intamplator sau lasat la latitudinea membrilor societatii sale.
De ce aceste delegatii periodice? Exista doua motive principale.
O data pentru testarea vitezei de propagare a unui stimul intr-un sistem presurizat.  Cu alte cuvinte, pentru a vedea puterea de penetrare in universul uman a unui flux energetic wainian.  Fie ca se rosteste un cuvant, ca se provoaca o emotie ori ca se creaza o  senzatie fizica, wainii au posibilitatea de a masura viteza de propagare si amploarea cu care actiunea lor creeaza efecte intr-un sistem inchis pentru ca mai apoi sa il compare cu cel din lumea lor, cea a lipsei de constrangeri sau cauzalitati imediate.
Iar al doilea motiv este pentru a gasi Intrebarea. Adica acea interogatie pe care numai ei o  pot gasi si la care numai oamenii pot raspunde. Este nevoie sa vina periodic in delegatie pentru a ne vedea transformarile, predispozitiile, dorintele si nevoile care apar de la un secol la altul, urmand ca in cele din urma  sa gaseasca firul rosu care ne defineste. Doar asa pot ajunge sa formuleze Intrebarea. Chiar daca noi, oamenii, stim deja raspunsul, nu stim ca il stim. Trebuie sa ni se creeze contextul in care informatiile pe care le avem deja sa fie puse in valoare.
Avem nevoie de waini pentru a ne intelege umanitatea, iar ei au nevoie de noi pentru a invata sa spere. Pana acum nu au incercat decat senzatia de a sti, intrucat in universul wainilor totul este simplu, nu exista timp, nu exista trecut, prezent ori viitor. Acolo doar esti si ramai.
              De data aceasta, insa, spre deosebire de toate celelalte vizite, lucrurile i-au mers altfel si, in premiera pentru sistemul clasic al delegatiilor, a cerut o prelungire de sedere. Nu pentru ca vrea sa masoare mai bine efectul de propagare si nici pentru ca simte ca se apropie de Intrebare. Ci pentru ca Sursa i-a transmis un mesaj de unda joasa.  


credit M.Barangea pentru cuvantul din titlu

10.7.16

zi conclusiva

am incercat in acest rastimp sa construiesc o relatie normala, clasica, comuna
sigur, este vorba de o semi-joaca, de un om frumos, deosebit in raport cu obisnuinta si cu o aparenta de compatibilitate
de ce? pentru ca un dracusor din coltul mintii mi-a spus sa nu mai sper, sa ma rup

stii de aceasta incercare, ti-am amintit de ea pentru a-mi face rau facandu-mi de fapt viata mai usoara indepartadu-te ... si raspunsul tau ranit a fost 'ce efemer e totul!'
stiindu-mi trairile, m-ai lovit
asa cum de altfel ne lovim amandoi, de la departare, pentru ca nu ne putem apropia mai mult

este bine zis 'am incercat', desi nu agreez cuvantul
nu cred in incercari, ori facem, ori nu facem.
nu ai cum sa incerci

ei bine, in cazul meu nu am facut nimic, intentia a ramas dincoace de realitate
a fost totul ca o maioneza taiata
si am stat sa ma gandesc de ce
oare pentru ca a fost prea devreme?
oare pentru ca imi sunt inca neresetate gandul si linistea?
oare pentru ca ... oare pentru ca ... intrebari multe si la fel de multe nopti nedormite

dimineata de azi mi-a raspuns
in engleza: I can not downgrade from you ... from our kind of us 

nu pot sa ne-stiu ca existi.

ti-am mai spus eu in gluma: you have ruined me for any other man.
dar ce am aruncat in gluma a devenit cat se poate de adevarat si plin de continut...

nu as ramane cu un barbat cu care m-as gandi ca m-as intelege si as putea trai o viata...ci cu unul fara de care, chiar daca viata ne-ar desparti, as simti ca nu mi-as dori sa traiesc nici macar o zi.

poate ca

suntem o ecuatie cu doi necunoscuti

27.5.16

intr-o pauza de gandire

iti intalnesc numele mic peste tot, iti imaginez mimica si silueta in alura fiecarui barbat de pe strada, iti aud vocea incontinuu, imi este un dor nesatios de prezenta ta si nu imi imaginez prezentul sau viitorul fara tine prin preajma
pentru ca nu vreau sa fac asta ...
....dorindu-mi, totusi, sa vreau

ma opun prea abitir noua
cred ca daca nu m-as mai duela zilnic cu ceea ce simt, sentimentul ar evolua si si-ar pierde din veninul, obsesivitatea si pasiunea de acum
oare in ce s-ar transforma?

vreau sa cunosc raul pentru a-l depasi

ne dormim prea mult tineretile si ne intrebam cand trece timpul
vesnic obositi, pe fuga si fara un ragaz pentru linistea pe care stim ca am gasi-o in noi

ideal ar fi sa inchidem ochii a restart si cand ii deschidem sa ne oprim analiza si sa facem ce simtim, lucrurile de care ne indoim sa ramana inapoia noastra si in mod natural sa "preferam imposibilul verosimil, posibilului incredibil".

22.5.16

fara titlu

"Sufletul care poate privi prin ochi, poate saruta cu o privire".

Marina Abramovic si Frank Uwe Laysiepen se privesc in ochi dupa 30 ani




Plang la gandul ca doar asta ne-a mai ramas, poate....


gand penitent

cred ca fiecărei persoane i se ofera sansa, cel puțin o dată în viata, sa-si schimbe radical viata, insa majoritatea nici nu o observam asta si mergem mai departe de parca nimic nu s-ar fi intamplat

19.5.16

despre frumos

frumosul se invata?
se educa?
se transforma pentru fiecare dintre noi?
ne transforma pe fiecare dintre noi?

cat de subiectiv este?
cate amprente, atatea viziuni asupra lui?

este intamplabil sau ne intampla el pe noi?


12.5.16

reminder

nu uita ca lucrurile sunt simple
daca nu le poti vedea asa, inseamna doar ca nu iti este clar ce iti doresti...
... sau ca nu iti place de ce ai de fapt nevoie.

8.5.16

bucurie

cred ca siguranta faptului ca lumea este fizic imposibil de cuprins intr-o viata de om imi permite sa ma las in voia fascinatiei
ideea infinitului imi consoleaza fara drept de apel curiozitatea furibunda

nu imi doresc sa afirm 'deci asta a fost!'

acest documentar m-a adus in preajma unei intrebari: tinand cont de mediile complet diferite in care ne ducem viata, ce ii determina pe oamenii de pretutindeni sa se trezeasca dimineata, sa continue? Care este acel lucru pe care ni-l transmite tuturor natura si din fata caruia nu ne putem sustrage?
instinctul de conservare?
egoismul?
dorinta de a lasa urmasi?
responsabilitatea? 
iubirea?
constiinta de regn?
logica ratiunii?
nici un raspuns nu imi pare potrivit.
este ceva dincolo de orice.

autochestionare

este un exercitiu interesant sa stai sa te gandesti la lucruri...la intrebari ... la intrebarile corecte.

1. ce ai face diferit daca ai sti sigur ca nimeni nu te va judeca pentru asta?
2. care este diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat?
3. crezi ca stii cu certitudine care este diferenta intre bine si rau?
4.  daca nu acum, atunci cand?
5. care este cea mai fericita amintire din copilaria ta?
6. pentru ce anume din viata ta esti cel mai recunoscator?
7. de ce crezi ca ti-a fost dat sa traiesti exact viata pe care o traiesti, si nu alta?
8. exista un lucru pe care stii sigur ca il faci diferit de restul lumii?
9. ai incalca legea pentru persoana iubita?
10. daca ar fi sa oferi unui nou nascut un sfat, are ar fi acela?
11. te preocupa mai mult sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
12. daca oamenii ar trai in medie pana la varsta 40 de ani, ti-ai trai viata in acelasi mod?
13. care ar fi singurul lucru pe care l-ai schimba in lume?
14. preferi sa nu dai gres, sau sa nu incerci?
15. ce varsta ai avea, daca nu ti-ai cunoaste varsta?



compilatie de intrebari de pe internet

Test grila

Îndrăgostit fiind, dacă te tai la braț îți curge 
a. un curcubeu 
b. o turmă de idei 
c. o eprubetă cu secunde 
d. un litru de planuri roz 
e. o baltă de senzații 
f. niciun pic de sange*

 
Îndragostit fiind, cand imi spui ca m-ai inselat ma gandesc la faptul ca
a. nu ma mai iubesti
b. nu-mi mai permiti sa te iubesc
c. m-ai confundat
d. nu iti place sa ascunzi nimic si ma inveti sa te asum asa cum esti
e. te joci de-a v-ati ascunselea
f. esti atent la ce raspund

Îndragostit fiind,
a. ma bucur de viata
b. ajut viata sa se bucure de mine
c. inspir si expir umanitate
d. ma prostesc iremediabil
e. ma impiedic la fiecare pas. de tine alergand prin mintea mea
f. opresc timpul in loc

Îndragostit fiind, focalizez
a. pe tine
b. pe mine
c. pe noi
d. imperceptibilul
e. imprastiat
f. dar nu inteleg

Îndragostit fiind, daca ti-as spune sa ma legi la ochi intr-o zi
a. nu m-ar mai interesa pe unde merg
b. m-as baza pe tine sa imi arati drumul
c. as pastra o bresa de vizibilitate, pentru control
d. m-as teme, dar as face ce simt
e. as simti ca incep sa vad lumea cu adevarat
f. as simti ca te vad pe tine cu adevarat

 
Îndragostit fiind, culoarea care s-ar redefini pe loc si cel mai pregnant ar fi
a. albastrul cerului
b. negrul garderobei mele si al ochilor tai
c. castaniul parului meu
d. alb-negrul fotografiilor color
e. roseata din obraji
f. nici una...toate s-ar potenta

Îndragostit fiind, cred ca 'tu si eu' inseamna
a. ori / ori
b. si / impreuna
c. noi
d. mai ales tu
e. mai ales eu
f. prajitura cu smochine si inghetata de vanilie

fara a fi indragostit, cred ca iubirea marcheaza
a. diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat
b. diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat
c. diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat
d. diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat
e. diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat
f. diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat

Mi-au placut raspunsurile tale, seamana intrucatva cu ale mele asa ca le-am marcat ca atare.
La ultima intrebare, insa, nu ai marcat nimic.
Asteptai, oare, un g. nici una din cele de mai sus?
Pentru ca nu va veni ... 



*preluare ivcelnaiv