27.9.15

amintiri din viitor

azi am avut un flashback

tu vei avea grija de tine de unul singur
la fel cum si eu voi avea grija de mine de una singura

in timp ce ne traim noi vietile asa, vom sti sa nu ne scapam nici o secunda din ochi ... sa fim atenti la celalalt asa cum setea cere apa sau oboseala odihna: fara sa ne propunem ... pur si simplu sa simtim unul fata de celalalt un asemenea atasament incat sa ne privim mereu cu ingaduinta pentru ceea ce alegem sa facem, o asemenea incredere incat sa nu ne punem niciodata la indoiala si un asemenea respect incat sa intervenim cand vedem ca celalalt nu se mai descurca si risca sa se piarda ... sa ne piarda.

da
si cand ceva devine neclar sa vorbim despre asta privindu-ne adanc in ochi.

25.9.15

scancet

dimineata
iti revin in minte cele mai recente ganduri legate de acest moment de zi
"faci tu cafeaua azi?"

te doare de nu te vezi
azvarli pumni in aer, te ratoiesti la aciditatea acestei perioade fara mila, te chinui sincer intr-o schimonoseala demna de fiara incoltita, inghiti acum-ul pe nemestecate si, inevitabil, incepi sa sughiti...
ia cu apa, iti zici!
 
un colt de ochi e napadit de o ploaie sarata de final de vara
nu vrei decat sa te afunzi in asternut
sa te pierzi in bucla interstelara care va replica acest moment over and over again, pana la finalul universului
si sa astepti soneria interfonului care sa te asigure ca lucrurile sunt clare
dar ce naiva esti!
ce, cine, cum sau cand te asigura cu adevarat de ceva in viata asta?

a face lucrurile contrar vointei noastre...ce-i prostia asta?
mereu drive-ul de fond il conduce pe cel de forma: gandul care se alege in final si care le domina pe toate celelalte, este cel care isi impune vointa
nu exista "contrar vointei tale" ci doar "in ciuda tuturor celorlalte naluci"

sunt momente in care cele mai adanci principii sau intelegeri devin plastilina
de oamenii care permit acest lucru sa se intample ... in mod repetat! ... imi propun sa stau deoparte.
sunt entitati fara busola si fara simtul pierderii, care plonjeaza in vietile celorlalti, parazitandu-le si hranindu-se din emotiile si cele mai sincere trairi ale lor.
unii din acesti vikingi - cazurile fericite - se lasa molipsiti in sinceritate si accepta sa intre in tumultul pasional al senzitivitatii alaturi de cei pe care ii naucesc

e dimineata
si soneria nu suna.

ah, cat de nepretuite sunt evenimentele care nu mai permit lucrurilor sa fie vreodata "ca inainte"!

ma gandesc la tine, cazule fericit!, si in ciuda tentatiei de a continua diluarea agoniei care sunt in agonia care esti, imi doresc sa ne revedem in singura varianta in care ne-am potenta reciproc, fara efecte adverse: insanatositi.

24.9.15

animal in chinuri

unii din noi vorbim pentru a ne auzi vocea
altii ... pentru a imbunatati tacerea.

oricat ai incerca, nu mai poti sa te desprinzi de priza...umbli numai cu incarcatorul dupa tine pentru ca te lasa bateria
de tot
incerci sa te tii deschis cat sa comuti pe power saving mode...dar nici macar pentru asta nu ai independenta energetica.


sa poti sa te detasezi cand tot ce simti ca trebuie facut este sa ... vibrezi exasperant, sa indraznesti sa pui pasiune cand nu ai nici o garantie, sa fii slab, sa te arunci in gol, sa strangi in brate pana la contopire, sa iubesti ce se cere iubit
da, fix asta este momentul in care te iei de guler si iti spui: revino-ti! si apoi ia-o de la capat la fel!

cand ar trebui sa fie teama mai mare?
cand ne apropiem de raspunsuri sau cand ne indepartam de intrebare?

13.9.15

a zecea zi

chircita in mine si urland surd
ard
cum n-am mai ars demult.

ma lupt cu ceea ce incep sa simt...si imi pregatesc armele.
am destule...insa au ramas neascutite de la ultimul duel asa incat acum imi subrezesc apararea.

stau toti incolonati, fata in fata
 -tabara 1: Moralitatea, Etica, Imaginatia, Verticalitatea, Luciditatea, Stoicismul, Nevoia, Realul, Obiectivitatea, Reprimarea, Asceza, Autoasumarea, Lumina
 -tabara 2: Emotia, Irealitatea, Dorul, Dorinta, Pasiunea, Imoralitatea, Subiectivitatea, Nestapanirea, Patima, Sentimentul, Intunericul, Instinctul.

Inca indecis, Curajul sta pe margine.
Se va alatura primei tabere care va avea nevoie de intariri si pe care o va duce la victoria finala.

si intre toti troneaza Adevarul.
isi ia un pahar cu apa, se uita prin el la lumina lunii, isi drege vocea, se ridica, inchide ochii si spune:
"sa va aud!"

captiv

lucrurile...posesiunile de zi cu zi...micile dependente care ne tin captive lumii lor de necuvantatoare fara suflet ...

ce pierdem la fiecare banut dat pe un lucru pe care in cinci minute il punem in raft intru uitare?
cu ce platim de fapt revendicarea dreptului de a-l avea?
platim de trei ori: platim timpul petrecut pentru a face banii cu care platim, platim timpul pe care n-il amanetam pentru a ne bucura iluzoriu de pe urma utilizarii lui si platim cu bani.

mi-e dor de oamenii care se au.


sa discutam acum despre un egoism celebru: dorinta de a dispune de cel pentru care nutresti un sentiment puternic.
dorinta de a-l avea langa tine oricand, de a-l putea suna cand simti nevoia, de a-i vorbi la orice ora din zi si din noapte.
este aceasta disponibilitate insemnul unei libertati in numele careia poti face orice iti doresti?
sau mai degraba, vorbim despre o incatusare mental-emotionala care iti transforma dorintele in false nevoi? 

senzatia lipsei, privarea de, dorul sunt forme de captivitati si pot lua masti elevate (dor de o persoana iubita) sau primitive (lipsa de resurse de hrana).

omul nu este liber, nu are cum sa fie.
dar pentru ca nu stie cum sa se lupte cu limitele sale, nu face decat sa se incorseteze si mai tare in ele ... precum cu funia din care te zbati sa scapi, daca te agiti nu reusesti decat sa te ranesti si mai rau.

alunecand

violenta verbala exista pentru ca cineva sta sa o asculte
violenta fizica ... pentru ca cineva o incaseaza
violenta mentala ... pentru ca cineva prefera colivia, libertatii
violenta intima ....pentru ca celalalt se afunda in nesiguranta si victimizare

abuzul ca exercitare a fortei apare doar ca urmare a certificarii unei forme de putere, de supermatie asupra a.
puterea deschide drumul catre dominare...si de la dominare la manifestarea ei in forma agresiva exista un pas mic: cel al desprinderii de umilinta.

companie

la nivelul meu de 1.58 metri, ori de cate ori am de luat o carte dintr-un raft imposibil de sus, de apucat un borcan dintr-un supermarket dezvoltat pe inaltime, de apasat un buton suspendat la doua capete mai sus de al meu, ori de prins o creanga de care altii trebuie sa se fereasca, aplecandu-se, ma gandesc la utilitatea unui barbat.
si apoi la utilitatea unui scaun.
diferenta intre cele doua: gestul oferirii.

lentila

"viitorul suna bine" ... ce expresie tampita! si naiva...
trecutul ... lasa-l, de acolo vii, n-ai ce-i mai face; si oricum il ai in tine.

"cum iti suna acum-ul?" ar trebui sa fie intrebarea la care sa cauti raspuns


accident vascular

pe inserat, intr-o capitala europeana
se pregateste sa plece la cocktail-ul unde si-a confirmat prezenta ... ar prefera sa sune sa anuleze, dar nu-i sta in fire sa arate lumii ca se poate razgandi...asa incat isi verifica poseta, se uita o ultima data in oglinda si iese pe usa.
merge pe jos...e micuta, agila si rapida, asa incat nu are nevoie de masina pentru a ajunge din punctul A in punctul B. 
cel putin nu cat sa asume un CASCO anual pe care il poate reinvesti in carti, concerte, iesiri...
acum este un pic mai dificil sa mearga in ritmu-i caracteristic pentru ca are tocuri de 15 centimetri ... 20% din inaltimea piciorului ei. 
se gandeste o secunda "de ce m-am imbracat asa? sa atrag atentia?" si apoi rezuma "asa cerea rochia, tocuri cui".
isi zambeste siesi, ingaduitor, pentru modalitatea de a evita raspunsul.
ah, mama ei de piatra cubica...sa fie asta a cincea pereche de pantofi la care tocurile se distrug in primele zece minute de purtat
e frig...semi-intuneric...zona retrasa...in mod normal o zona in care nu au ce cauta femeile care stiu ce vor de la viata...nu?
"vor fi numai cupluri acolo", se gandeste. "barbatii se vor uita cu dorinta, femeile cu scepticism si invidie". 
se opreste, chiar daca stie ca va intarzia la receptie.
desi pune mare pret pe punctualitate, de data asta o va ajuta in argumentarea tacita prejudecata ca femeile trebuie sa se lase asteptate
mai ales ca felul in care arata o justifica
se asaza pe trotuar ...inchide ochii ... si isi lasa gandurile sa pluteasca pe ritmuri imaginate de jazz ... isi simte ochii incarcati de o solutie sarata si grea pe care oamenii de rand o numesc lacrima ... ea ii spune "pavaza".
nu se lasa prada ei ... asa incat se repliaza pentru a nu-si strica machiajul ... 
chiar daca are spatele gol, se intinde pe trotuar si brusc simte cum cimentul ii trezeste celulele, ii inaspreste contactul cu aerul, tot corpul i se raceste instant si o invaluie o stranie senzatie de glacial.
se simte una cu universul si totusi atat de departe de el 
a ramas cu ochii inchisi si isi pune bazele in corp ca isi va ajusta temperatura in cateva minute.

o mana pe umar.
i-a stat inima de frica ... a sarit ca arsa...si intr-o fractiune de secunda a ajuns in mijlocul strazii, in lumina felinarului nocturn.
isi simtea tot corpul cum tremura ... in loc sa o ia la fuga, curiozitatea in a intelege i-a indreptat ochii spre coltul de lume in care acum cateva secunde alunecase atat de adanc...si a dibuit doua pete albe intr-o mare de bezna. 
erau doi ochi.
"cine sunteti?" intreaba ea inlemnita de teama.
"dumneavoastra cine sunteti? eu aici locuiesc, ati venit in casa mea"
"eu...eu..."
"nu ma mir...doar cei care uita cine sunt si carora le fac cu ochiul alte lumi ajung intinsi pe trotuar in rochii de jdemii de euro"
"dar..."
"aflati cine sunteti ... si ramaneti acolo"
"nu inteleg"
"o viata de aspirant este o viata pierduta...la un moment dat trebuie sa atingi punctul in care sa consideri ca ai ajuns...altfel te asfixiaza incompletitudinea"
Femeia se uita sceptic la domnul din fata ei .... nu intelegea disonanta limbaj-destin.
El i-o explica "nimic nu este ceea ce pare, domnita draga ... am fost profesor de matematica la universitate ... si dupa multe calcule am ajuns la concluzia ca prefer sa traiesc asa, cum ma vedeti...fiecare cu lista sa de socoteli ...pare-mi-se ca dumneavoastra inca nu v-ati luat ragazul de a ajunge la un rezultat asumabil"
"nu inca"
"viata trece repede cand te fura peisajul...in absenta dorintelor neimplinite, timpul si viata au cu totul alta semnificatie"
"dar..."
"nu exista nu inca"
"dar..."
"lipsa de suferinta naste monstri ... dumneavoastra pareti ferita de acest neajuns"

a simtit cum o invaluie o dorinta epuizanta de a tacea ...de a pune pe mut trei sferturi din viata ei de pana atunci.
rusinea si neincrederea care i-au invadat mintea i s-au repercutat in postura...din mandria de mai devreme acum mergea putin cocosata si cu privirea in pamant...s-a descaltat si cu pantofii in mana a ajuns, intr-un tarziu, la receptie.
a intrat, a fost recunoscuta de echipa de organizare si s-a scuzat cu o voce hotarata care a surprins-o si pe ea "am venit pentru a va spune ca nu voi ramane..."

12.9.15

explozie

Imi doresc sa am miros de gust.
Imi doresc sa miros galben
sa am un gust verde
sa inteleg maro

sa aud griul cu toate nuantele lui care fac viata calduta
sa multumesc albului si negrului pentru ca separa apele si o pastreaza reala

sa ma spal zilnic in rosu aprins
sa ma duelez cu bordeaux-ul
sa aduc la limita albastrul cerului
sa fiu portocaliu cand m-am plictisit de azur...

nu vi se pare ca natura a sistat nemilos dreptul de imixtiune al unui simt in altul?
cum ar fi sa simtim ... totul, deodata? 

multumesc!

oamenii care inseamna ceva pentru mine sunt printre primii pe care ii pun pe fuga ...
unii, insa, foarte putini, sunt inca aici...

cumva, nu ma supar pe ei pentru neascultare pentru ca au inteles sa imi ofere ceea ce eu nu stiu sa le cer.

fix ca atunci ...

ca atunci cand ai o inima, un cap si restul corpului este un angrenaj complex de roti dintate care concura la functionarea pefecta a celor doi centri decizionali.

ca atunci cand ai doua sabii in aceeasi teaca

ca atunci cand nu (te) intelegi in ceea ce faci, vrei, spui, gandesti.

ca atunci cand reusesti din inertie.

dddzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz (scurtcircuit)

ca atunci cand iti amintesti de tine ... ca faci, ca vrei, ca spui, ca gandesti.

ca atunci cand incepi sa reusesti constient.

ca atunci cand sabiile fac echipa iar teaca ramane un simbol spatial si nimic mai mult ... cand in loc sa se lupte intre ele, invata una de la alta, comunica, se intrepatrund, se completeaza si isi estompeaza neajunsurile.

ca atunci cand rotile dintate preiau controlul, iar recuzita fura prim-planul cat timp centrii decizionali iau o pauza pentru a-si alinia versiunile...au inteles ca daca se dueleaza se distrug, iar daca pot conlucra...wow! 

11.9.15

Salt in gol

Ce usor este sa spui "hai sa nu ne mintim niciodata!"
Aproape ca te crezi spunand-o, asa, senin si cu incredere ca iti vei respecta indemnul.
Macar pentru a proteja si tot scapi un mic neadevar inocent...
Daca iti propui sa nu minti, atunci faci exact asta ori de cate ori ai putea alege varianta mai comoda.
Punct.

10.9.15

Intreb

Ceea ce ar putea fi este la fel de important ca ceea ce este?

cu verdele-n sus

bucuria careia ii este teama sa se manifeste este o emotie reticenta, una care are grija sa nu creeze invidii celor care nu o inteleg.
este o gingasie care isi doreste apreciere dar si una care incearca sa nu deranjeze.
este o emotie umila, nu mai putin sincera decat bucuria netarmurita, este o reactie care isi doreste sa scoata capul la suprafata
 
bucuria decenta este un eveniment care inainte de a se manifesta face ochii mari si se intreaba:
- oare o sa durez de data asta?
iar publicul raspunde:
- important este ca apari.

7.9.15

inalbitor

aaaaah, ce ne mai joaca feste mintea!
ce se mai agata de orice ... si ce isi da drumul in gol, cu tot cu noi!

cum faci sa te delimitezi de ganduri, de idei, de joculetele murdare pe care ni le intinde, de tentatii absconse?
cum faci sa nu te definesti cu tenebrele care iti intuneca judecata?

simplu.
cu alte ganduri...de genul celor care inalbesc suprafetele, arzand fibra.
e ok, merita efectul secundar.
 

ce (sa) fac?

ma bucura prezentul ... dar ma doare noua constatare a nesincronizarilor.
mi-e teama, in aparenta ... dar de fapt este vorba de dorinta de a ceda.
pentru ca pasiunea e o pauza binevenita intre dusuri de luciditate.

ce faci atunci cand vrei sa nu mai vrei?
incepi sa negi si sa vezi cotidianul prin filtre obscure?
continui, dar iti programezi pedeapsa de dupa?
sau te lasi ...si iti ingadui sa fii slab?

Ideal ar fi sa iti lasi slabiciunea sa te faca puternic: controleaz-o, insa lasandu-i ei fraiele!

4.9.15

etapa

ma place
il plac
sau
il plac
ma place
 
conteaza in ce ordine prezinti adevaruri simultane?
 
ne placem, asadar ... de aici porneste totul ... sau aici se termina lucrurile?
certitudinea (sau iluzia ei)  repozitioneaza cadrele ... insa fara a putea sa le simplifice ori sa le complice.
realitatea este un unghi.
atat si nimic mai mult.
perspectiva o capeti dupa ce aduni mai multe realitati consecutive....iar pentru a obtine aceasta succesiune de cadre, e nevoie sa te impiedici de foarte multe aparente.
 
cat despre unghiul mort, ce pot spune?
este realitatea in forma pura, neintinata.
unghiul mort aduna tot ceea ce exista si scapa privirii noastre. O privire stanjenitoare, de altfel, deoarece stim ca fizica a dovedit ca particulele elementare reactioneaza altfel daca se simt privite.
Ca si oamenii.
 
Privirea deformeaza ...e drept, intr-o masura mai mica decat o face indiferenta, dar deformeaza.
 
Asa ca fir intins! celor care inteleg de ce avem nevoie de indiferenta calculata, si somn usor! celorlalti.

Iar noua...celor care ne placem...ne urez emotii lucide!
Si daca nu se poate astfel si suntem nevoiti sa alegem ... atunci ne urez sa ne pastram emotiile!

2.9.15

Srl SA

Ma gandesc sa incep un sereleu care sa se ocupe cu recrutarea in sens invers.
Cum ar veni: hei, sunt un art director care face asta si asta...cine, cum si cand crede ca locul meu in compania lui poate fi ocupat de mine sa ma sune la 2378-66842-382546-46-8696. Lucrez numai in afara orelor de program si doar cu cei care pot defini fara balbe cuvintele "talent", "respect" si  "incredere". Pana angajati pe cineva competent, va doresc sa o scaldati comod in mediocritate si anonimat.
 
Evident, trierea competentilor as face-o la sange, punandu-i pe ei fata in fata cu ei insisi.
Pentru a fi stapan pe tine trebuie sa te dobori pentru a afla ce te inalta cu adevarat.