28.7.15

hasta la revista presei

e seara tarziu...tocmai am intrat in casa, obosita rupta si batuta cu propriile-mi arme.
asa-mi trebuie daca imi spun parerile: imi asum momentele in care mi le uit si mi le aduc aminte altii :).

fara a avea cu adevarat chef sau energie pentru altceva decat pentru un pahar de demisec asezonat cu un varf de introspectie, dau de un titlu "cine nu lasa Romania sa se dezvolte"
ia sa vedem! deschid si citesc prima fraza "indicele general al libertatii este alcatuit ca medie aritmetica simpla..." Hopa! Ia sa vedem daca s-au prins...ultima data era o buimaceala de indicatori economici semi-goi si irelevanti.
continui cu "...a 10 indici referitori la libertatea monetara, fiscala, de afaceri, investitionala, de comert, financiara, a muncii, proprietatii, libertatea fata de coruptie si, in fine, cea data de cheltuielile guvernamentale".

wow, dupa 10 ani de la facultate lumea a ramas tot la ecuatia asta si...la foile ingalbenite si la manualele retiparite in variante "cu adaugiri". 

imi doresc sa traiesc seara in care sa ajung acasa la fel de obosita ca si acum, iar prin peretii paharului de sec "on rocks" sa-i citesc pe buze: "freedom is the bitch that sets you loose whenever you want to feel the comfort of chains".

now that's a man i wanna meet.

inopinat

demult nu am mai adormit fara sa ma gandesc la nimic
oare cum am facut chestia asta?
cred ca a fost bine, de vreme ce nu-mi amintesc nimic...rau.
sau stai! asta nu e cumva unul din lucrurile de neanalizat si de care te bucuri cand se intampla, si atat?
cam ca racoarea pasiunilor pulsatile in vreme de canicula?

27.7.15

De seara

Cum te diferentiezi?
Oprindu-te din alergat si stand ... suficient de mult incat sa lansezi o noua tendinta.

Think-positive-kindda-nonsense

Voi scrie ca un licean de 15 ani - cu englezisme presarate cool in mijlocul frazarii - dar prin prisma celor 32 de ani traiti din plin...uneori e bine sa faci experimente de "cut your age in half and just do that"

Think positive: Cliseul care l-a depasit pe cel cu "traieste clipa".
Suntem absorbiti de aceste sloganuri de piata transformate in mass message pentru a prinde usor si pentru a circula rapid.
Ce inseamna, de fapt, sa gandesti pozitiv?
Sa vezi in orice obstacol un inceput de oportunitate, sa nu renunti la telul care te-a pus in miscare, sa nu alungi seninul cand norii par a-ti da tarcoale.
Cut the crap, people! E ok sa fii trist, e ok sa disperi, e ok sa te saturi, e ok sa te superi, e ok sa stai descumpanit pentru ca nu intelegi ce ti se intampla, si e ok sa simti ca nu mai vrei ori ca nu mai poti!
Si nu spun ca e ok pentru ca toti o facem sau pentru ca demonii sunt o companie placuta - pentru ca nu sunt, they really suck. Spun ca e ok sa alternezi starile ca sa iti asiguri sanatatea mentala, sa nu risti sa te dilesti.
Ciclicitatea evenimentelor te tine cu puls. Te tine prezent. Te tine focused. Te tine cu ceilalti. Te tine ALIVE!
Secretul e sa nu ramai acolo!
That's it!
Iar traducerea pentru asta este: wake up, smell the coffee si nu te mai lua atat de tare in serios!
We don't have to be perfect, we only have to be our best!
Nu poti avansa doar hlizind a pozitivism tamp.

o noua saptamana de viata

Aud, dar refuz sa inteleg
Cum as putea sa incerc sa inteleg batjocura si necinstea?
Si mai ales, pentru ce as face-o?
Cuvintele si glumele acide ale tuturor trec pe langa mine in prima faza, dar pentru ca firewall-ul elanului de saptamana trecuta m-a "exuberat", am lasat jos garda scepticismului si din nefericire, au trecut si prin mine.
Primul a facut scanteia si toti ceilalti au luat foc...cei de la National Geographic numesc asta: spirit gregar sau turma.
Si mama, cum doare penicilina injectata in muschiul incordat!
Iata ca aflu, din nou, ca in viata nu se recomanda sa faci exceptii de la ceva care s-a dovedit ca functioneaza!
Sau daca iti permiti acest lucru, iti asumi.
Asa ca, asumandu-mi, ma rup ca sa nu ma distrug(a) si ma delimitez de cei care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine.
In cazul de fata, ma retrag in lumea mea - they all know me there :D.
O sa ies de acolo cand o sa am cu cine sa comunic dincolo de cuvinte ... am preferat intotdeauna prietenii imaginari flecarelii purtate cu animale reale.

Ce nu invata copacii este ca in fata unei vijelii firul ierbii rezista mai bine decat ei.
Iar eu sunt micuta...de inaltime :).

Vineri spuneam ca mi-e bine.
Acum ma intreb unde s-a dus ziua de vineri ... pare atat de indepartata ... intre timp am fost la munte, am stat la soare, am adormit in iarba, am respirat aer curat si am stat cu cei mai frumosi oameni din lume care mi-au parul cret, ochii migdalati si mintea cea de pe urma, apoi am dezbatut cu un personaj nou de poveste pe tema a ce inseamna optimismul, am adormit cu gand de bucurie si totodata de indepartare de tot ... aaaaaaah, ce nebuloasa, ce miraj, cate naluci!

Nu mai pierd vremea gandindu-ma la trecut, nu are nimic nou sa-mi spuna.

Nu stiu care senzatie este mai luminoasa: sa nu ai nimic de ascuns sau sa nu ai ce sa-ti reprosezi.
Eu nu am nimic de ascuns si nici ce sa-mi reprosez.
Asa ca ar trebui sa dorm linistita. 
Dar ... oare?


 

 

26.7.15

In mersul trenului

In mod cert unele lucruri continua sa ma revolte, sa ma determine sa reactionez instinctiv. Si e bine asa, altfel le-as cataloga tacit drept firesti.

Azi m-am urcat intr-un tren care urma sa calatoreasca 3 ore...caldura mare, mon cher, lume multa, zumzete si rasete din cele mai colorate, grupuri de tineri, cupluri, mamici cu micutii lor, batrani.
Eu, ca de obicei, la fereastra cu picioarele ridicate pe scaun si preocupata de ce se intampla dincolo de geam.
La un moment dat mi-am intors privirea inspre inainte si am zarit o mamica ce-si tinea in brate baietelul adormit...langa ea mai erau trei copilasi, tot ai ei, care misunau nestruniti printre scaune. Mamica parea usor epuizata, insa cu constiinta unei osteniri cu folos. In scurt timp, in zumzaiala micutilor ei, a atipit...probabil ca in subconstient stia ca puii ii sunt pe aproape si nu au ce pati..
Nu mi-am putut dezlipi privirea de la scena ...pana cand una din fetite a venit la ea, a miscat-o pentru a o trezi si a-i spune "mami, nenea vrea sa vorbeasca cu tine". Figura atinsa de vise a revenit in ale realitatii rapid, usor anxioasa (atunci mi-am dat seama ca e singurul parinte pentru cele patru jumatati de om) si s-a postat in fata unui domn serios (a se citi constipat), serios (a se citi mofluz) si disturbat (a se citi indignat).
-doamna, acesta este locul meu
-aoleu, ma scuzati, si-a exprimat spasita neatentia...haideti ca ma mut acum...Matei, hai, puiut, ridica-te!
Baietelul care ii dormea pe genunchi s-a trezit pe jumatate, a cerut in brate, mama l-a ridicat si a inceput sa umble prin tren in cautarea unui loc in care sa incapa toti 4. Nu a gasit asa incat s-a proptit intr-o bara cu baietelul in brate, deja adormit si agatat de gatul ei ca o maimutica, si cu cei 3 copii pe langa ea. Nu mai zumzaiau asa de tare, au simtit ca mama trece printr-un moment mai greu si i-au usurat momentul. Cu coada ochiului se uitau la "barbatul care a suparat-o pe mami".
Individul de care aminteam mai devreme s-a asezat tacticos pe doua locuri (isi luase doua, unul pentru el, si unul pentru laptop) si a inceput sa se uite la filme. Nu schita nimic si nu lasa sa i miste un fir de par.
Am indraznit "buna ziua, ma scuzati ca va spun, dar sa stiti ca in acest tren locurile nu sunt rezervate...adica doamna nu a gresit ca s-a asezat aici"
Am fost admonestata pentru tupeu "don'soara, nu aveti de lucru?"
Am tacut. Nu de teama ci pentru ca stiam ca receptorii bunului simt ii erau obturati de micime sufleteasca.
M-am dus la doamna si i-am spus ca poate sta in locul meu...mi-a spus multumesc si m-a asigurat ca daca va fi nevoie imi va spune.

La putin timp dupa aceste schimburi energetice, trenul a trecut pe langa o zona plina de copii si parinti care, la vederea trenului, au inceput sa rada si sa faca  fericiti cu mana...copiii mamicii din tren au raspuns cu frenezie prin gesturi ample,  si la un moment dat s-a alaturat si mama.
Barbatul cu laptopul, vazand cu coada ochiului ca se agita ceva in jurul lui, si-a ridicat privirea, a constatat, a strambat dezgustat din nas ridicand o spraceana si a revenit rapid la activitatea intelectuala, net superioara acestor "inculti de la tara".

Ma uitam la micuti si mama cum fac cu mana celor de afara si am concluzionat, o data in plus, ca oamenii frumosi se vor recunoaste intotdeauna si se vor saluta intr-un fel sau altul, chiar si in mersul masinii. Sau al trenului.

24.7.15

Azi

A fost o zi mai frumoasa ca cea de ieri ... Pentru ca mi-am propus sa fie inca de la prima ora a diminetii.
Norocul, pilonul cauzal comod al celor care nu reusesc pentru ca uita sa incerce, ramane in mod normal in cadru dar ca figurant: nu schimba nimic in poveste, insa lipsa lui s-ar simti.
A fost o zi obositoare..dar nimic nu ma sufoca mai tare decat inactivitatea mentala cronica.
Mi-e bine.

15.7.15

Sau, sau

Avea de ales intre a crede in "daca nu as fi fost eu, ar fi fost altcineva" sau in "daca nu as fi fost eu, ar fi fost altfel".
De ce atat de mare tentatia primei abordari, cea a speculatiei, in detrimentul certitudinii?

Ne place la nebunie sa ne imaginam trecutul.

14.7.15

int:

Calin este mai mereu mofluz, trist, inecat in ganduri tenebroase. Ce ii place cel mai mult la viata lui este cand se trezeste dimineata si isi aminteste ce a visat. Visul de azi dimineata insa a fost altfel: a visat ca nu mai are vise. Perspectiva l-a lasat mut si tocmai si-a dat seama ca de cateva ore sta in fata oglinzii.

tusa de scenariu

si cum am trai daca nu ar trebui sa ne contrazicem cu Dumnezeu in fiecare zi?

12.7.15

Learnt the hard way

The opposite of addiction is not sobriety.
The opposite of addiction is connection.
 
*inspired by TedX

Intalnire

Imi doresc sa il intalnesc pe acela care ... nu s-a temut sa ramana singur pana acum, fiind convins in fiecare moment pentru ce o face, si cat l-ar putea costa sa nu.

10.7.15

alegeri prezidentiale

ai de ales intre doua scenarii... desigur, mintea si inima ta tind inspre una dintre directii, insa "scorul' este foarte strans si departajarea nu se poate face decat apeland la subiectivitate.
asa ca incerci sa te dai un pas inapoi, sa gandesti critic si sa elimini orice efect de halou...e riscant.
 
simti in fiecare secunda emotia celui care doreste sa i te alaturi ... uneori ai senzatia ca ar face aproape orice sa fie el cel castigator
fara a fi biased in gandire, luciditatea iti spune ce iti doresti cu adevarat ... dar nu poti sa nu te intrebi: intr-un final nu ai dreptul si de ce nu, responsabilitatea fata de tine sa te indrepti inspre cel care iti arata ca te vrea mai mult?
 
desigur, este esential sa stii ce iti doresti si sa mergi in directia care sustine aceasta dorinta ... dar ce faci daca la final de drum auzi usa cum scartaie la fiecare deschidere?
 
nu este greu doar sa organizezi o campanie electorala ... ci si sa te dai cu toata increderea celui care iti poate pune cel mai bine in valoare votul.

6.7.15

4.7.15

Eu

Descoperirea irationalitatilor mele de zi cu zi ma imping, fara un efort pe care sa il consider vreo secunda istovitor sau demotivant, inspre un studiu multidisciplinar al propriilor limite mentale.
Este extraordinar sa simti ca ai mereu ceva nou de descoperit .. pentru ca lucrul cu mintea nu vad a cunoaste final.
Poate doar in clipa ridicarii din ea.

Ce ma intristeaza intrucatva, este faptul ca desi studiindu-ma si studiind in general, ma apropii de oameni intelegandu-i mai bine, in acelasi timp ridic intre mine si ei un zid empatic: un zid care inchipuie obstacolul de netrecut intre a vrea sa fii inteles de ceilalti si a prefera mai degraba ascunderea de ei.
Lumea doar crede ca vrea sa fie inteleasa...asa ca cei care chiar ii inteleg pe ceilalti au datoria morala de a o face in mare liniste....pentru a nu deranja.

Iar arta...o , arta! Sta in a intelege, ramanand detasat!