29.5.15

In scop terapeutic

As organiza un simulator senzitiv pentru toti studentii la medicina sau doctorii practicanti.

In functie de pacientii pe care ii trateaza sau de studiile la are iau parte, sa simta, pentru o perioada limitata in timp si spatiu, o farama din arsenalul de simturi cu care, dincolo de diagnostice, se dueleaza stiintific.

Durerea nu apare in nici in manual de medicina.
Dar n-ar strica sa reusim sa punem contextele pe masa.

22.5.15

nu va jucati cu clipa altuia

astazi am trecut in viteza masinii pe langa o tanara care parea ca vrea sa se sinucida
era urcata pe acoperisul unui bloc de 9 etaje si statea pe margine, cu picioarele atarnand in afara.
se uita cand in stanga, cand in dreapta, cand inspre cer si isi legana picioarele
liniste si pace

la sol, insa, agitatie mare ... pietoni cu privirea blocata inspre acoperis, televiziuni, un echipaj de politie, salvare, circulatie oprita, blocaj in trafic, oameni panicosi cu mainile la gura.
haos.

intotdeauna cei care nu inteleg se panicheaza mai tare
pentru ca pana si disperarea, daca apare, este un soi aparte de intelegere

sper ca acea tanara sa gaseasca macar un motiv pentru a visa la o lume mai la locul ei decat momentul vascos care a indrumat-o pe bloc.
asta daca nu s-a suit pentru a medita...pentru a fugi de lumea de la sol.


19.5.15

inteles

este incercarea de a-ti povesti tie ceva frumos o greseala?
a trece printr-un moment in care ai facut intentionat pauza de la ratiune ... si ai empatizat putin cu universul emotiilor tale poate lasa urme
adanci
dar inchiderea experientei intr-o rama de peisaj impresionist alunga spleen-ul noptilor albe si te recalifica in fata ta insuti

jos fiind, nu te poti uita decat in sus
iar uneori, fara o poveste frumoasa, poate parea firesc sa inchizi ochii nestiind ca poti merge mai departe

inramati-va momentele pe care nu le intelegeti sau pe care le doriti pierdute in negura vremii!
si astfel le finisati.

desi slabiciunea este uneori mai puternica decat cea mai abitira forta, deseori se distruge la contactul cu baia de multime, de ochi, de analize ori judecati
pastrati-i un loc pentru a se manifesta si pentru a va bucura clipele cu ce are ea mai frumos: pe voi prada voua.




17.5.15

Ex Machina

-ah, everything is spinning
-it's 'cause you're drunk
-no, it's relativity: everything IS spinning.

16.5.15

A scrie

Nu e niciodata usor sa scrii
Te asezi, pur si simplu, in fata masinii de scris, iti tai o vena si sangerezi pe foaia de hartie

un jurnalist

15.5.15

rezerve si prioritati

nu sunt de acord cu sensul expresiei folosite in limba engleza pentru "timp liber": spare time.
un prim sens este acela de timp de rezerva, insa ducand rationamentul mai departe ma pot gandi la "timp disponibil", "timp negociabil" (in sensul unei monede de schimb), "timp neocupat", "timp la dispozitie", consumabil!
expresiile care fac apel la acest adjectiv (de tipul spare wheel, spare tyre) indica solutia de back up pentru o situatie data.
cum, sustin eu, sa ne gandim la timpul liber, adica la acel timp nerezervat pentru altii, ca la o multime de momente oricand deturnabile de la ceea ce pot fi, spre ceea ce, din pacate, ajung sa fie?
cum?


4.5.15

Intelegerea evitarii lui "what if?" se invata

Decizia asupra unui lucru pe care ti-l doresti dar nu iti este clar daca ai si nevoie de el...si nici dorinta nu stii daca e una trainica, ori o volbura care mistuie tot...in "acum".
Prima data e cel mai greu.
Uneori prima data decanteaza dorinta de nevoi, si intre dorinte, pe cele mai aprige de cele de moment.
Mai bine te complici decat sa te complaci.
Actiunea face lumina.
Dar pentru asta, pentru a-ti acorda privilegiul de a ajunge pe muchia momentului care justifica intr-atat de voluptuos o actiune demult cantarita, e nevoie ca vrajba emotiilor sa fie suficient de puternica incat sa simti in cinci moduri diferite de ce te privezi daca nu, dar intr-atat de slaba incat sa stii ca e doar un mobil pentru ceva mai inalt, daca da.
Iar ceva-ul mai inalt trebuie sa fii TU.

3.5.15

Scoala in afara scolii

Oamenii-leguma, nefericitii sedati din ospiciile de psihiatrie, cei fara de miscare in lumea ratiunii asa cum vrem noi sa o intelegem ... Desi aparent absenti din lumea noastra, totusi la limita mortii sufocante reactioneaza instinctiv, si se revolta, incearca sa razbeasca, sa traiasca. Apeland la origini, intorcandu-se la reactiile prime, devin ca noi. Si noi devenim ei. Suntem uniti prin ... puterea Sursei.

Un asfel de sedare o reprezinta mal-educatia in marea ei majoritate... Tratament zilnic in doze mici si (aproape) sigure. In ciuda lucrurilor pe care le-am primit cu palnia si care in timp au apucat sa se osifice, exista momente in care ne ridicam deasupra celor educate, prin propria-ne experienta, si reactionam. Pe fond de spasme atitudinale ne instalam cortul pe o calmitate care in sfarsit "intelege". Si prin care multumim putinilor adevarati dascali care, in sine, au fost experiente de neuitat, si invatam ca ii putem refuza metodic pe toti ceilalti.

Si menghina dispare.

2.5.15

scuza incapatanarii

fericirea este pentru oameni incapatanati ... pentru oamenii care nu renunta usor.
cand ti se pare prea greu sa mergi mai departe aminteste-ti de ce ai inceput


sunt doua fraze citite azi pe internet sub o forma aproximativa - le-am modificat putin pentru ca in varianta originala se facea referire la cuplu, adica la o situatie specifica ;)
da, cred in ideile astea.
nu cred in incrancenare fara noima si in obedienta imberba in fata scopului, dar cred cu tarie in efort sustinut si in motivatie!

alegere

liber si neinsotit sau acompaniat in slabiciuni impartasite?

simt dragostea ca pe o forta care ne poate da un soi de sens ... insa unul cumva autosuficient, pentru ca daca sentimentul este impartasit, nu reclama intrebari prea multe.
in nici un moment in care am iubit nu am intrebat "de ce?", "cum?" ... 
imi era de ajuns profunzimea emotiei.

ori in afara acestor momente indeletnicirile mele s-au invartit tocmai in jurul acestor intrebari
unele din ele cred ca veneau inspre mine cumva retroactiv: "ne-ai lasat de izbeliste atata timp ... uite, noi am ramas aici si nu renuntam la tine".

daca ar fi sa aleg intre iubire si luciditate, nu stiu ce cale as urma
as sti, insa, ca dintr-o lasitate inteleapta as lasa lucrurile sa mearga de la sine convinsa fiind ca voi trece alternativ prin ambele

cred ca as alege luciditatea.
singuratatea este mai greu de asumat ca punct de pornire decat este de suportat pierderea ca destinatie inevitabila.

insa recunosc: continui sa nu aleg.
inca.
simt ca imi lipsesc niste elemente dintr-un puzzle care nu stiu cum vreau sa iasa
plus ca vad in alternanta pe care ne-o ofera universul un rasfat teribil ... o desfatare fara margini.
de ce sa alegi si, astfel, sa te rezumi?
ah, pentru ca ai aflat ce vrei ... da.

si daca spui ca vrei tot ce ti se intampla?
este un experiment continuu din care iti extragi ipotezele.
pe voi, asemenea mie, va rog a-mi lasa aceasta curiozitate drept scuza pentru a nu alege! 
iar tie, dumnezeire, ingaduie-mi sa mai zabovesc asupra intelegerii necesitatii intregului zgomot de fond...te inzestrez cu o constiinta superioara noua cand ai ales ca lumea sa arate asa...


1.5.15

eu



in ciuda momentelor de slabiciune pentru care multumesc umil, sunt cel mai puternic om pe care incerc sa il cunosc.