31.3.15

putin de inteles

ma simt mica fata de ideile despre care se vorbeste in filosofie ... sau despre care vorbesc cei care fac filosofie
da, foarte mica

ce caut?
cine stie?
daca as scrie o carte ar fi despre lucrurile la care nu ma gandesc ... si despre lucrurile pe care nu mi le pot imagina.
ar avea cateva pagini si s-ar numi "incapacitati"

cred ca ce ne determina incadrarea in rasa umana este automatismul de a incerca sa intelegem, sa ne intelegem, si sa intelegem lumea.
avem de lucrat cu aceste trei tipuri de intelegere ... in functie de cea pe care o alegem ne determinam gradul de inadaptare.

uneori consider filosofia ca pe un cod de conduita, ca pe o partitura de pian ... pentru a carei cantare armonioasa ne trebuie doua lucruri: cea obligatorie, ureche muzicala, si cea facultativa, notiunea termenilor.

vad sinele asa cum percep vantul ... nu il pot atinge, dar ii vad efectele, il simt
pot sa inteleg vantul?
nu.
dar ce pot face atunci?
sa il las sa se manifeste ... punandu-ma la adapost de el cand este nervos, bucurandu-ma de el in momentele caniculare

cred in lume in masura in care o inteleg ca pe o tesatura de forte care se tensioneaza reciproc, reusind sa se manifeste in voie
daca eu trag de un fir la capatul caruia esti tu ... te trag spre mine iar eu incerc sa imi tin echilibrul pentru a mentine forta pe care ti-o imprim
ca sa am desert in desert este nevoie sa am padure amazoniana in padurea amazoniana
sufletul imi trage de ratiune si ratiunea tine firul intins; cat poate.
vad universul ca pe un mare vid aflat intr-un ritm constant de reinnoire
forte, forte, forte
contrarii, contrarii, contrarii
ce putem face este sa ni le educam ... sa proiectam totul intr-o mare de vectori cu care sa defilam in fata noastra si a oglinzii si sa spunem "de maine renunt la cercuri si invat sa ma deplasez pe elipse".

ce mie imi apare drept nebunie pentru tine poate fi perfect normal
de ce trebuie ca unul din noi sa aiba dreptate?
exista samburele de adevar universal, ireductibil si de netagaduit?

nu suntem tot ceea ce putem fi atata timp cat ne gandim la asta
asa ca ori, ori

- vreau sa te dezbraci ... pana ramai goala
- crezi ca m-ai vedea altfel?
- nu, te-as vedea la fel, doar ca dintr-un alt unghi; hainele sunt subiective.
- si crezi ca trupul este obiectiv?
- da, cred ca trupul este un dat, este ceva sigur, pe cand restul ... o incertitudine modelabila pe marginea careia ne place sa speculam de dimineata pana seara ... mintea, sufletul sunt doar spatii de joaca ale naturii; uneori cred ca am primit ochi doar pentru a nu calca in gropi si nicidecum pentru a distinge culori, forme.
- daca pentru asta am primit ochi, de ce vrei sa ma vezi goala?
- ca sa speculez, ca sa scot o ineptie noua cu privire la inconstient, ca sa ma imbaiez in teorii, simturi si iluzii optice.
- esti un neghiob poetic mai neghiob decat poetic
- refuzi rationamentul ca stimul al lamuririi?
- viata ne-a dat tot ce ne trebuie pentru a supravietui, dar cand am sesizat suprematia pe care o avem in fata fiarelor, ne-am gandit ca poate ar merita sa incepem sa traim; si asa avem acum "arta de a trai". rationam din instinct ; nu ne propunem sa gandim logic...nu ne propunem sa gandim....o facem imperceptibil; ce imprimam gandirii in mod rational este directia ... "cum"-ul, nu "ce"-ul; ia sa nu ne mai imbatam cu apa rece.
- si atunci de ce te gandesti atat si nu te dezbraci o data?
- pentru ca ma faci sa rad ... cand vad cum te amagesti ca ai avea ceva de castigat din asta.
- as avea ... te-as determina sa nu mai gandesti pentru o clipa si sa fii
- nu as fi ... as reactiona la un stimul ... indemmnul tau, adica
- de zece minute exact asta si faci.

inconstient? 
doar un nume dat unui fapt petrecut in afara prezentei noastre.
adica atunci cand suntem
in absenta.
hmm...poti ajunge din absenta in prezenta de spirit, si din prezenta de spirit in absenta sau merge numai intr-un sens?

nu cred ca exista un centru al universului ... exista un univers-mostrar distribuit perfect egal in noi toti, oameni, brute, vegetatie ... difera doar forma pe care o luam, haina in care ne imbracam, adica subiectivitatea cu care intelegem sa ne intamplam.
si cine poate atinge subiectivitatea in mod absolut daca nu omul, prin intelect ca element distinctiv in randul speciilor care nasc pui vii?
am dreptate sau nu, mai putin important ... dar cred ca natura lasa lucrurile sa existe ca atare cu un scop ... si tot ce exista in lumea asta este absolut necesar
nevoia este clara ... dar cum sa ramana o forta in aer? puterea cere opozitie ... adica dorinte. 
ne dorim lucruri pentru ca putem sa ne dorim lucruri; mai exact avem un privilegiu care ni s-a urcat la cap si ne-a torsionat nevoile a caror forta nu a facut fata 
cu toate astea nu cred ca intelectul este superficial ... este doar un revers al faptului ca toate celelalte specii nu pot decide cu adevarat nimic.
ce face omul sa fie om? intelegerea faptului ca decide, ca are prerogativele necesare lansarii in teorii, fara insa a se pierde in ele.
tentatia de a o si face este forta-pereche pe care o vad eu.

nu este nefiresc sa vrei sa nu folosesti un dar pe care il ai?


28.3.15

Sarbatori

Sarbatorim la nivel international teatrul, dragostea, fericirea ... Nu e rau, daca am si incerca sa intelegem ce sarbatorim.

Eu propun sa incepem anul cu 1 ianuarie ca Ziua Internationala a Respectului si sa ni-l incheiem cu 31 decembrie ca Ziua Internationala a Smereniei si a Cumpatarii.

In aliniamentul inceputului si sfarsitului acestora cred ca nu poti decat sa devii bun si onorabil in rest.

26.3.15

invers

deseori aud alaturi de 'la multi ani' urarea "sa fii iubit"
mult imi va placea o constiinta putin mai pregatita pentru cele (ne)lumesti care sa stie a ura "iti doresc sa iubesti"
de ce sa te inconjori de senzori daca nu iti pregatesti receptorii?

mi-a mai ajuns pe la urechi si obscenitatea "viata lunga, bani in punga".
no, cum sa ii explic expeditorului ca drumul pe care l-a apucat duce direct in santul ignorantei ?




24.3.15

Limita de la 0 la infinit din mine

Ma gandesc sa ma apuc de sport
Un program din acela plicticos "ca la carte" in care te tii de un program riguros de exercitii predefinite

Desi eu merg cam 9-10 km zilnic pe jos...nu este totuna
Ma cam dor incheieturile si tendoanele...
Cu toate astea,  nu aici motivul pentru care imi propun miscarea...
Ci pentru ca observ in fiecare zi cate lucruri frumoase pot sa aflu, sa inteleg, sau sa nu inteleg si sa incerc sa le descifrez.

Imi doresc sa traiesc intr-atat incat sa pot constata "nu cred ca puteam intelege mai mult"

Nu poti face asta cu tendoane fragile si cu un fizic nelucrat
Asta e legea firii..sa ne exersam limitarile pentru a incepe sa intelegem ce este dincolo de ele

22.3.15

quote

imagination is its own form of courage

HoC

retoric

a face lucrurile constient, le scuza?
sau e imposibil sa faci lucrurile cu luciditate atata vreme cat se pune problema "scuzarii" lor?

21.3.15

blocaj in redundanta

luni: nimeni in jur pe care sa ma pot baza
sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele?

marti: nimeni in jur pe care sa ma pot baza
sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele?

miercuri: nimeni in jur pe care sa ma pot baza
sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele?

joi: nimeni in jur pe care sa ma pot baza
sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele?

vineri: nimeni in jur pe care sa ma pot baza
sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele?

sambata: oare de ce imi mai consum timpul zabovind pe concluziile bune?

duminica: oare de ce imi mai consum timpul zabovind pe concluziile bune?

Pericolul? in lucrurile de care imi pasa prea mult.

18.3.15

sejur

- imi doresc sedere placuta in Paradis
- s-au pus in vanzare biletele pe ruta asta?
- sunt gratis

positive thinking

dark is easy ... the right dark, on the other hand ...   
but "if you take the leap you often arrive at the place you thought you had to go through hell to get to"*.

i take it as a big thing to be able to talk about your life as being exactly this: yours (to decide, to follow, to embrace, to change).


*Robert de Niro

16.3.15

ce se pierde atunci cand se castiga ceva?

castigand ceva, pierzi orice ai fi castigat daca nu ai fi castigat ceea ce ai castigat deja.
convenabila fraza ... de fapt nu am spus nimic

uneori cand pierzi de fapt castigi, alteori cand castigi de fapt pierzi, iar alteori - sa castigi sau sa pierzi sunt doua fatete ale aceleiasi monezi ... si fiecare se alege cu ce vrea ... nu cumva noi decidem daca un castig devine o pierdere sau invers?
si nu ma refer la perceptie, la autoamagire, la visare ... ci la faptul ca lipsa lui A nu implica prezenta unui B, ci pur si simplu non prezenta lui A.
eu aleg ce vreau sa primeze intre cele doua relativitati
acum, non prezenta lui A poate fi in sine cauza aparitiei unui B pe locul gol lasat de A, insa nu ceva ce poate fi anticipat intocmai ... nici macar estimat.

ce se pierde atunci cand se castiga ceva?
alternativa
vechiul in locului noului, frumosul in detrimentul inesteticului, marele in locul micului, josul in locul susului ori al mijlocului, negrul in locul rozului, verdelui, movului, albastrului si asa mai departe...
momentul imediat dinaintea castigului sau pierderii este o eternitate de posibilitati suspendate in timp ... care isi asteapta verdictul
acesta, odata venit, transforma acea clipa intr-un univers inchis, finit

castigand, pierdem atat senzatia cat si efectul lipsei obiectului castigat in conditiile aleatorii date
matematic, as spune ca avem de-a face cu teoria probabilitatilor
contextul naste probabilitatile, castigul definete evenimentul produs
ce ramane pentru pierdere?
multimea evenimentelor neproduse
un soi de oglinda retrovizoare?

ce facem cu accidentele, cu lebedele negre care apar din afara acestui "context" si care se pot constitui in pierderi colaterale, de neimaginat, perechi ale aceluiasi castig?
pai aceste exceptii ... nu fac decat sa creasca valoarea castigului al carui alternativa le reprezinta
sunt un soi de fenolftaleina...nu schimba cu nimic sensul reactiei chimice, in schimb ii mareste intensitatea de cateva ori

as spune ca vorbim si de o lege a compensatiei
in linia celor pe care le-am retinut de la Emil Cioran : "castigam in planul constiintei ceea ce pierdem in planul existentei".

dar sa lasam pierdutul pentru o secunda
cand castigam, chiar castigam?
ce castigam?
pentru ca notiunea de posesie ramane relativa...
miraj?

cand castig un mar la un concurs, nu pierd orice alt fruct din lumea asta, ci doar restul fructelor din multimea de fructe puse in joc
si de fapt ce inseamna ca am castigat un mar?
ca ies din starea de a nu-l avea
atat

putem castiga ceva ce nici macar nu stiam ca exista...caz in care ne pierdem doza corespunzatoare de indiferenta.
in acest tip de castig gasesc eu cea mai mare bogatie
este bogatia care te indruma spre constatare.

culoar

am observat ceva azi ... ceva ce am remarcat anterior, fara insa a zabovi prea mult asupra acestui gand
undele de lumina nu se curbeaza, nu iau coltul, nu se cuteaza, nu se indoaie.
le place linia dreapta si nu fac rabat de la ele insele doar pentru ca in jur este plin de forme
ce este si mai frumos este ca prin aceasta abordare, aparent lipsita de imaginatie, ele nasc perceptii.

daca exista ...

imi doresc sa gasesc acea parte din mine nesupusa schimbarii.

ce ma reprezinta, ce ma defineste, cu ce defilez azi, maine, in veci ... ce imi este intrinsec, astfel incat tot restul sa devina detalii mundane cel mult conjuncturale.

nu caut tipare, lipsa de efort sau judecata simplista

din contra

caut punctul fix in raport cu mine insami in jurul caruia orbitez pentru a ma pastra ca 'parte indiviza'

seva multiplicata in fiecare frecventa de energie celulara

iar daca acest punct fix nu exista, pentru ca, nu-i asa?, totul este supus schimbarii, as vrea sa constientizez exact aceasta inexistenta
nu stiu cata liniste imi va da, insa cred ca imi va contura un univers imaginar al lucrurilor care pot sa existe

cine a zis ca infinitul nu poate fi imaginat, doar pentru ca inspiratia provine din si se balaceste in finit?

tinta, cand ea suntem noi, poate fi atinsa?

15.3.15

nesfanta treime

am senzatia ca universul se joaca de-a v-ati ascunsea cu noi
in plus fata de animale, ne-a locuit cu trei lucruri: emotiile, ratiunea, si cireasa de pe tort, liberul arbitru

Naufragiat

Ma gandesc la viata ca la o barca gaurita
In functie de cati pasageri aduna, reuseste sa inainteze mai mult sau mai putin in larg...

Cand decide sa isi shimbe anturajul... pe mine ma lasa cuminte in urma si apoi se insoteste de un nou bezmetic doritor de vietuire "in larg"

Si e bine asa...sa ne ia pe rand.

14.3.15

puls

poate pianul

mi-ar placea sa pot compune o melodie a culorilor...sa aloc un sunet anume culorii mov, un altul culorii verzi, un altul albastrului si tot asa...
dar cum sa fac astfel incat linia melodica sa fie in sincron cu energia cromatica?
cum?
si ce instrumente sa aleg pentru a le pune in valoare?
in mod normal instrumentul ales pentru alb ar trebui sa fie in concordanta disonanta cu instrumentul ales pentru negru, nu?
si daca da, oare ce ar trebui sa reprezinte negrul daca pianul reprezinta atat de frumos albul?

multumesc

daca ar fi sa trimiti o multumire in univers, inspre unde ti s-ar indrepta gandul?

non familii lexicale

ali(e)nare

o mica si curbata litera care schimba semnificatia prin
....doar un milimetru distanta in grafica.
....doar o atitudine distanta de la un sens la altul, de la o motivatie la alta, de la o intelegere la alta ...

La psiholog

Mi-am amintit recent ca in studentie am cautat ghidaj intr-un psiholog...am considerat ca un om cu diploma in "chemare" ar putea sa-mi faca lumina in privinta unor ganduri.

Am plecat cu o mare deziluzie si cu parerea ca in noi sta motivatia pentru viata, numai noi putem sa ne luam gandurile cu adevarat in serios, sa nu hahaim la auzul a ceea ce ne preocupa, sa vrem sa ne facem bine...si buni.
Poate dureaza mai mult atunci cand ne straduim si zbatem singuri, dar cel putin traseul este o inepuizabila sursa de intelegeri, iar drumul duce sigur intr-acolo unde e firesc sa duca...

Stafeta

Iti dai seama de zorii puterii tale in clipa in care te recunosti in actiunile si gandurile celor care cred in tine.
Simti incoltind un frumos sentiment de responsabilitate fata de cine esti, ce spui, ce faptuiesti si mai ales fata de oranduirea naturii din care faci parte, dar simti deopotriva o iesire din bezna acelei parti de lumi care crede ca ce eliberezi in univers nu lasa urme.
Contezi, fie si doar pentru scurtele secunde necesare pentru a realiza asta.
Nu tu trebuie sa fii etern....nici nu ai avea cum si nu asta este ideea....poti, insa, sa te transmiti anonim, prin schimbare.

13.3.15

32

oamenii de varsta mea se ascund in cupluri



Ana Maria Sandu

pe contrasens

nu, nu mai ai nevoie de prietenia mea
si asta este bine pentru ca nu asta era intentia, sa te tin legat in perfuzii ... ci sa te ajut sa te ridici pentru a continua sa mergi mai departe
stiu si stii ca prietenia noastra este una valoroasa ... imi pare rau ca pentru tine inca primeaza comoditatea egoista a gandului ca "cei care ma ajuta gratuit nu merita prea mult, ei vor fi oricum acolo pentru mine...important e sa-i impresionez pe necunoscutii care imi plac mie, sa fiu apreciat de 'the rest of the world' ".
asa ca ai decis ca ... asta esti, take it or leave it, people!
fac un exercitiu scurt de imaginatie si mi te inchipui dezlegat de aceasta magica tentatie ... oh, ai fi o bucurie de om pentru oricine, nu doar pentru cativa!
gata, fara vise.

cel putin acum, nu ai nevoie de prieteni cat ai de o poveste frumoasa de iubire care sa te imbrace in frumosul strai al daruirii fara temeri sau ganduri de reciprocitate
am facut tot ce am stiut pentru a te aduce in compania unei astfel de posibilitati

eu ma retrag din prim plan, plec, din respect pentru cel care vrei sa fii si din respect pentru cea care sunt
nu ma duc departe, ci doar la cateva strazi distanta
important acum este sa nu ne intersectam drumurile ... creezi un contrasens dureros pentru oricine la care nu tii indeajuns cat sa iti si pese cand te porti ... asa cum te-ai obisnuit.

9.3.15

pe portativ

mi-as dori sa pot sa iti scriu in acelasi fel in care mi-as dori sa ma citesti: printre randuri.
dar daca as reusi asta nu as face decat sa imi mentin consecventa in a te rata

care pe care
ba nu!
care pe care

8.3.15

copilarii

- de ce traim, mami?
- sa trecem prin lucruri pentru a ne ridica peste ele
- cum adica? de ce sa ne ridicam peste ele?
- pentru a cunoaste
- ce?
- ce ni se intampla si ce se intampla cand ni se intampla ce ni se intampla
- si ce inseamna a cunoaste?
- a intelege in primul rand cum totul este trecator ... si repetitiv; universul e ciclic
- dar invatatoarea ne zicea sa ne bucuram de soare, de cer, de mancarica, de mamica si taticu, de florile din gradina
- asa v-a spus ea?
- da, sa invatam de mici sa ne bucuram de tot pentru ca atunci cand suntem mari sa apreciem mai mult lucrurile
- sa va bucurati de tot sau sa va bucurati de tot cate putin?
- de tot si cat mai mult.
- vezi? acolo e secretul ... in a iesi din abundenta chiar si a bucuriei, pentru o moderatie a non-emotiei
- a non-emotiei?
- da, un fel de a-sentiment al vietii
- si daca ajungem acolo intelegem mai mult?
- nu mai mult ... ntelegem si atat: fara grade de comparatie.
- pai si daca ne prindem mai repede si ajungem acolo, traim mai multi sau mai putini ani? ca bunicu' a murit prea devreme :( asta inseamna ca nu a putut sa se ridice?
- da, a murit devreme ... dar asta nu inseamna nimic, si in nici un caz ca nu a ajuns acolo
- dar, mami, odata ajunsi deasupra putem sa decadem la bucurie, si apoi sa "cunoastem" din nou?
- nu, odata ajunsi deasupra trebuie sa ramanem acolo pana la final
- care final?
- finalul vietii pe pamant
- nu mi se pare corect ... unii nu ajung niciodata acolo, altii ajung devreme si cad, altii ajung si raman ... de ce nu ne-am nascut deja deasupra, daca acolo trebuie sa ajungem?
- nu trebuie sa ajungem acolo.
- pai cum nu trebuie? de ce nu trebuie?
- pentru ca nu ne obliga nimeni.

do(a)r(e)

...dar imi sugrum durerea ca sa nu ma sugrume ea pe mine

HoC

(ne)potriviri

este usor sa cazi in ispita de a ocupa un loc in banca acuzarii 
doi oameni care se intalnesc sunt, in prima faza, doua entitati care isi apropie diferentele ... medii diferite, culturi diferite, principii diferite, emotii educate diferit

cum ar fi sa se simta jignita o pisica alba de interesul unui motan negru pentru fundaluri albe - pentru ca, nu-i asa, doar ele il pun in valoare.
pe ea ar estompa-o in mod cert... asa ca cel mai usor ar fi sa ia in primire un confortabil si teribil sentiment de afectare pentru aceasta neobrazare, o mahnire profunda fata de ignoranta celuilalt.
dar ar fi oare corect, in linia universului pe care il impartim noi toti, sa se supere ea, pisica alba, pe firescul cu care acest motan negru isi solicita mediul propice manifestarii lui?
sau ar fi mai intelept sa isi caute impreuna nuanta ideala de gri?

3.3.15

nod

care este punctul comun al curentelor filosofice?
(de) unde izvoraste elementul de extraneitate care separa apele in teorii?
ce difera intr-atat in noi incat sa ne pozitionam diferit unii fata de ceilalti?
ce rupe firul?
si unde a aparut zazania?
in predispozitiile naturale sau in mutatiile genetice?

de ce ajungem sa ne intrebam ce cautam, in loc sa cautam pur si simplu?
si de ce simtim ca suntem in cautare?

Rost

Sunt zile in care scriu pentru ca nu-mi dau seama de ceea ce gandesc decat daca citesc ce spun

2.3.15

o alta atitudine

in discutia cu un amic aud "mai, cum o fi ... daca o sa ma potrivesc cu fata asta bine, daca nu, iarasi bine ... nu ma mai panichez, nu ma mai stresez, este o provocare"
ideea a fost repetata de vreo cateva ori in intervalul a 30 de minute...semn clar ca nu se streseaza :)

oare de ce pentru mine provocarea este in a fi tu insuti mai degraba decat in a fi tu insuti cu cineva?
a doua multime nu este doar reactionara, ci si limitativa
prima mi se pare de departe mai ofertanta

sunt o lumanare

cred ca singuratatea este un apanaj al celor care nu se suporta decat pe sine, al celor pe care orice altceva in afara de propria-le persoana ii preseaza, le "striveste corola de minuni a lumii" proprii.

imi oblig compania celorlalti de teama de a nu cadea prea adanc in placerea de a fi singur
uneori placerile te instraineaza ... de tine

imi respect tendinta introspectiva
o vad acolo de cand lumea mea
dar din cand in cand aleg sa ies din propriul peisaj si ies pe strada, vorbesc cu oamenii...face bine la dorul de sine.

vreau sa mi se vorbeasca frumos ... eu nu sunt foarte gingasa cu mine, dar imi place cand altii sunt
rasteala ma afecteaza negativ
nici macar nu imi pun problema meritocratiei aici ... nu stiu daca merit. 
conteaza?

parca as incerca sa fentez totul ... munca, cititul, mancatul, discutiile, placerile, starile, filosofia.
noroc de cea din urma ca nu se lasa fentata
eu, insa, raman cu tentativa de frauda .... un cap de acuzare care atarna destul de greu.

alunec, alunec, alunec
si nu numai ca nu vad in jur balustrade rezistente, dar nici nu cred sa am norocul sa cad pe ceva moale
sau nenorocul?

nu stiu sa imi pastrez drumul ... peisajul extremelor imi atrage mereu atentia
asa ca sunt intr-o continua 'curba periculoasa'
si intr-un continuu viraj

scop?
n-am si nici nu-l caut ... mi se pare inutil chiar si conceptul de scop, daramite efortul identificarii lui
prefer mereu drumul, destinatiei si accept senin ca destinatia se poate reconfigura continuu

am pastrat de mica un gest devenit intre timp automatism ... semnul crucii la iesirea din casa
doar ca nu ma mai rog in tacere, asa cum am invatat, lui Dumnezeu, ci am transformat gestul intr-o reamintire a existentei mele in/prin mine.
este felul meu de a ma apela in fiecare dimineata ... si daca nu raspund mereu, imi las un mic mesaj in casuta vocala si il citesc cand pot sa imi acord un mic ragaz

mi-e usor teama de oamenii detasati, neimpresionabili ... pentru ca nu ii destabilizeaza nimic
s-au debarasat de ceea ce i-ar putea atinge
trebuie sa fiu tare nesigura daca tind sa am incredere in special in cei de care imi e teama, nu?
imi doresc sa ajung acolo, in sferele inamovibilitatii ... dar ma retine gandul ireversibilitatii... parca nu e rau nici unde ma aflu acum

da, stiu, e greu sa optezi atunci cand nu stii ce vrei

simt ca pot mai mult ... mult mai mult decat fac, spun, ofer, primesc, ganguresc, zambesc
diferenta intre ce exista si ce poate exista e undeva suspendata, intre acum si posibil sa fiu.
asa ca ma dau un pas inapoi pentru a putea sa-mi dau singura sugestii de cum sa ma ating, de cum sa ma gadil mai bine
"la cald" nu-ti poti fi un bun sfetnic

se ia o bucata om, se stoarce de tot ce a imbibat, se pune la deshidratat ... si apoi i se administreaza viata cu picatura ... altfel este posibil ca din prea multa curiozitate sa se inece, sa nu stie sa discearna, sa i se para ca totul este potrivit pentru el

e mai usor sa te accepti asa cum esti daca te transformi, tu pentru tine, intr-o poveste dramuibila, acceptabila.
dar cat de mult te poti indeparta, de fapt, de la a te accepta cu adevarat!
te apropii de o sosie 

sunt o pepiniera de senzatii, emotii, sentimente ... o lumanare care arde mereu de la ambele capete
iar daca nu ard, stau stinsa, imobila, de nepatruns.
sunt usor de definit, ca forma, doar atunci cand nu imi schimb starea de agregare
in restul timpului ma diluez in tot ce fac ... 
nu ma pierd! ma diluez, las ceva din mine peste tot unde merg, chiar daca ce las din mine nu dainuie

ma tine laolalta un fitil
usor periculos, as zice, pentru ca din neatentie imi pot da singura foc...iar el n-are nici o problema sa arda, nu sta sa judece de ce, cum si cat sa arda.
natura "combustiva" ii spune sa arda pana se termina
e un fitil la care tin ... ma incurajeaza sa reactionez, sa fiu vie
(asta o fi insemnand sa fii viu?)
nu ma incanta foarte tare ideea de observator, de "traseist" prin viata ... asa ca mi-e tare drag de fitilul asta "reactionar" pentru ca am senzatia ca ma mentine in umanitate
slab-puternic, bun-rau, frumos-urat, cuminte-dat dracului, tolerant-intransigibil, impresionabil-ca piatra ... om.

dragul meu fitil,
unde sunt eu?
si cat din "eu" sunt ceilalti?
m-as intinde pe o pajiste proaspat cosita si as lasa vantul, norii sa imi raspunda
sigur stiu mai bine decat tine in ce ape ma scald
dar am rabdare sa aud si raspunsul tau ... oricand esti gata.

1.3.15

La teatru

Am spus in seara asta cu voce tare o chestiune pe care anterior am formulat-o mereu altfel

Cred in puterea excesului...asta obisnuiam sa spun
Si continui sa sustin aceasta idee
Azi, insa, am afirmat o idee care, cu voce tare, a sunat complet altfel decat ma asteptam: nu cred ca vreau sa ma echilibrez.
Dincolo de lipsa unui punct real de echilibru ... chiar si conventional, ce este de fapt echilibrul? Pentru mine a fost mereu doar o pauza.

Alergi din ce in ce mai tare, simti puls, muschi, caldura, vant...pana la un moment dat cand te opresti pentru a te odihni.
Canti si tii vocea, o tii, o tii, traheea lucreaza, laringele nu mai zic, corzile vocale sunt lucrate la maxim....tii, tii, si apoi faci pauza pentru a sustine o noua vocaliza.
Asculti muzica la maxim, simti ca traiesti, ca ritmul trece prin tine, ca esti una cu versurile ... si hop! putina liniste pana data viitoare.
Citesti filosofie, aprofundezi, intelegi, te intrebi, faci scheme, iar te intrebi, te framanti, te framanti rau pentru ca ce parea ca intelegi e o nebuloasa totala..si apoi inchizi foile si te intinzi...nu mai poti.

Echilibrul mi se pare o pauza intre acte.
Una care nu doar mentine interesul pentru actiunea-exces dar care si impiedica sucombarea.
Utila, desigur.
O pauza utila.

Nu vad cum as putea sa imi doresc afilierea cu o stare de inactivitate.

Este posibil ca aceasta idee sa contravina lucrurilor afirmate ieri, acum doua zile, acum o saptamana ... deranjez universul daca ma arat inconsecventa? Ma scuipa in afara lui daca ii transmit ca inca nu stiu?

Lalaland

Un "te iubesc" spus neconventional poate destabiliza.
El de fapt poate destabiliza in orice forma - spus, simtit, receptat, dezbatut.

Fiecare intelege ce vrea din cuvintele astea...
Acest "fiecare intelege ce vrea din cuvintele astea" este un argument pervers intru plecarea spre razna.
Acolo n-ai decat sa dai vina pe cine vrei pentru halul de a fi ajuns intr-un loc in care cu totii impart aceeasi oala: oala celor care nu se pot abtine sa nu perceapa.
Oare ar fi atat de greu sa ne abtinem de la a nu mai subintelege ce nu ne transmite de fapt autorul?

O(h)m

Mi-e vina de neputintele mele de zi cu zi
Si dor de mine cand ma intelegeam

"inteleg" a devenit  "nu inteleg" fara nici un fel de preaviz ... ca o invaluire deranjanta intr-o lume oricum deranjata.

Nu mi-e clar ce inteleg
Si nu e lucru simplu sa ma sustrag propriei neclaritati, daramite subiectivismului propriei neintelegeri!

Raman deschisa mie insami ... pentru cand voi avea timp si spatiu de alocat

Ah, dar le am pe ambele
Atunci?
Pai atunci ... sa tac si sa incep.