29.1.15

Will I

disappoint my future if I stay?


Irelevant
Ce este relevant:

  • O minte calma nu mai cauta sa cantareasca ce este drept si ce nu. O minte dincolo de orice opinie vegheaza si intelege
  • Singurul secret al existentei este sa nu iti fie teama. Niciodata sa nu iti fie teama de ce vei deveni
  • Sa nu crezi nimic din ce ai citit sau auzit, chiar daca am spus-o chiar eu, daca nu este in acord cu propria ta gandire si cu propriul tau bun simt
  • A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni.


*cele 4 intelepciuni sunt preluate de aici

25.1.15

s.o.s.

- yes, i love writing, i always did
- did you get to publish anything?
- i did, yes ... two books..and then i stopped; life got in the way

sfat de viata

- arati foarte bine asa aranjat ... unde mergi? la un dans, ceva?
- da
- nu uita sa te faci de ras, intareste caracterul!

23.1.15

discutie cu Dumnezeu

- nu poti decide cine moare si cine traieste
- ba da, pot
- de ce?
- pentru ca nimeni altcineva nu poate

omenia matematicii

o.....
numerele intregi
numerele pozitive
numerele negative
si apoi numerele opuse
numerele in valoare absoluta
numerele prime
numerele reale
numerele complexe
si mai ales numerele irationale
da

valoarea absoluta a unui numar pozitiv este numarul insusi, dar valoarea absoluta a unui numar negativ este opusul lui

radicalii sunt acele numere care ridicate la o putere sunt egale cu numarul insusi ... isi ating potentialul
toate numerele reale au cate doi radicali ... dar cei ai celor negative sunt complexe...

numerele prime sunt cele divizibile la unitate si la ele insele
si sunt intr-un numar infinit ...
iar esentializarea, descopunerea oricarui numar nu se poate face decat pana la limita numerelor prime

numerele progreseaza mereu ... aritmetic ori geometric ... dar progreseaza

numarul irational este real ... dar, atentie!, nu se exprima niciodata prin rapoartarea unui numar intreg la altul
este un soi de raport neintregit
si foarte important: numerele irationale pot fi transcendentale, adica nu pot fi solutia unei ecuatii/dileme cu coeficienti rationali

numerele
de orice fel ar fi ele
se aduna
se scad
se inmultesc
se impart
isi tin companie in multimi de numere identice (anturajul numerelor intregi, al numerelor prime si asa mai departe) pentru ca apoi sa constituie parti de univers


v-ati prins?
numerele sunt oameni
numerele suntem noi

disponibilitate

este minunat sa iti propui, pur si simplu sa iti propui de la un moment dat, sa vezi ceva ce se arata tuturor ... dar pentru care nimeni nu isi rezerva timp ... sau spatiu

complicitatea la vedere
o dulce sarutare a sortii pe buza de jos
a inimii

22.1.15

razboi si pace

Contradictia, polemica ce cauta impunerea parerii, certurile escaladate, conflictele exterioare...si interioare, bataliile, razboaiele ....sunt doar incercari INVERSUNATE (!) de a gasi o cale spre pace..atat si nimic mai mult

21.1.15

revelatie

asa...
deci mi-am dat seama de ce nu as mai putea trai fara telefon mobil
sau ma rog, daca as putea sa aleg intre a avea sau nu, as fi clar pentru
nu pentru a ma uita pe net, nu pentru muzica, nu pentru a face poze cu el si nici macar pe motiv de dor ...
ci pentru ca mi-as face griji infinite

cu telefon pot oricand sa ma asigur ca cei dragi sunt bine
fara telefon ar fi nevoie sa sper...

19.1.15

liniste

uneori, chiar daca nu stii unde sa-ti gasesti pacea si chiar daca se spune ca aceasta vine din interior, personal cred ca linistea se poate educa
altfel ce scapare ar mai avea cei care si-au ratacit-o?


telegrama din viitor

te uiti la mine uneori ...cu o compasiune usor dispretuitoare.
si nu numai ca ma intrebi din priviri ce se intampla cu mine, dar ti se pare ca nu inteleg intrebarea asa ca incepi sa folosesti cuvinte
"de ce te umilesti?" ma intrebi oarecum dur, si totusi gingas in nedumerirea ta
apoi lovesti nemilos "chiar nu vezi in cum ai ajuns, nu ai deloc respect fata de tine?"


dragul meu integru,

a-mi exprima sentimentele si felul meu cel mai profund de a simti, chiar daca acest lucru presupune poate umilinta, este cea mai buna investitie in viitor
este cea mai sincera forma de a-mi dori linistea pentru mai tarziu si de a-mi scadea sansele nevoii de a ma intoarce in trecut...intr-un trecut netrait la timp

iar ce iti doresc din tot sufletul meu pus pe tava este ce imi doresc si mie: sa nu ajungi intr-un moment din viitor sa regreti ca nu te-ai umilit...sau ca nu ai facut tot ce ai fi putut
un orgoliu care te-ar retine din a fi tu va durea infinit mai tare decat doare stoicismul tau armat de acum

nu cred in fatarnicii si masti care baricadeaza ... am invatat ca in viata joaca teatru numai cei care n-au nici un rol, iar eu imi iau rolul foarte in serios

ramai tanar, dragul meu
pentru ca nu-i asa, 'nimic nu imbatraneste mai tare decat incapatanarea proasta in fata timpului' ...


cu bine
eu

invitatie la monolog

presupunand ca la un moment dat ai deveni curios in privinta modului in care te-am iubit, te iubesc si imi propun sa te iubesc*... iti spun de pe acum ca este posibil sa intampini greutati in a ma intelege

uneori iubesc peltic, alteori cu ochi critic, alteori sunt sasaita in exprimarea a ceea ce simt, oratoria nu imi este cel mai bun prieten si emotiile..of, emotiile depuncteaza de multe ori retorica-mi reusita; ca sa nu mai zic de trac...da, ma pierd cu firea de multe ori
ce mai! e un hatis emotional ce mi se intampla si ce aleg* - acolo unde pot - sa se vada din ce mi se intampla

asa ca da, in cazul in care ai vrea sa ma intelegi mai mult decat sa te bucuri de mine ... iti propun sa mi te explic ...cate putin ... in fiecare zi din restul vietii mele.

iubirea nu se explica, imi vei spune probabil
iar eu iti voi spune ca daca de asta ar fi nevoie pentru a nu exista neintelegeri intre noi ...atunci ba da, iubirea se explica

te asigur, cu timpul vei ajunge sa intelegi singur
nimanui nu i-a stricat putin ghidaj




*ce zici, ne putem propune sa iubim? si daca da, ne putem sugera modul in care sa o facem?

18.1.15

back to the point

"...He knew how important flowers and a day of spring are because he knew about pain ... take children for example, children never appreciate flowers. Thank goodness!, because they haven't suffered enough. You need to suffer quite a lot before you can really appreciate a flower."

A.d Button

"It's no wonder that love it's such an overwhelming emotion that it can take over our lives and fill out every waking moment; we should't be so hard on ourselves on the despair it leads  us to when it goes wrong; to be surprised at how much rejection hurts is to ignore what acceptance would have involved".

"We simply have no choice but to fall in love; biology is stronger than reason; and so we're not unhappy by accident. In essence we're just all other creatures in the zoo: we have to find a mate to spawn offspring and to bring them up and only a force as strong as love can get us to do so".

A. Schopenhauer

semantica

tare m-as bucura daca ne-am domoli tendinta de a considera cuvantul "terapie" o revenire din, o refacere, o vindecare, un proces prin care sa invatam cum sa fim fericiti tot timpul.
nu asta inseamna
terapia este un proces de maturizare
atat!
iar formele prin care acest proces se manifesta sunt dintre cele mai diverse: terapia prin arta, scrisul terapeutic, terapia prin lectura, prin dans...
Nici arta, nici scrisul, nici lectura sau dansul din exemplele de mai sus nu sunt Prozac...sunt doar lumi prin care procesul terapiei ne ghindeaza spre a invata sa mergem SINGURI... prima data ne rostogolim, mergem de-a busilea, treptat reusim sa stam drepti si la momentul potrivit ajungem sa facem singuri primii pasi.
si odata maturizat ... incepi sa privesti adevarul in fata iar negarea si amagirea devin istorie.

si tare m-as mai bucura daca "asta vrea publicul" nu ar mai fi raspunsul cvasi universal primit de la televiziunile care se ocupa de show-uri ieftine.
nu cumva publicul vrea ceea ce alege din paleta tuturor lucrurilor carora li se acorda o sansa?

Va rog nu mai deturnati cuvintele (ori oamenii) de la sensul lor real...

17.1.15

mesaj catre natiune

invidia
un sentiment extrem de puternic
dar mai mult decat puternic, extrem de util

ce este invidia, de fapt?
reprezinta un semn al constientizarii faptului ca ai un inamic si apare in momentul in care observi ca cineva face un lucru pe care tu iti doresti foarte tare sa il faci
invidia le selecteaza din paleta lucrurilor pe care le vezi realizate de altii pe acelea care sunt relevante pentru tine
nu cred ca voi invidia vreodata pe cineva care reuseste fizic sa doarma 3 ore pe noapte - pentru ca nu ma intereseaza asa ceva - dar este posibil sa simt invidie vizavi de cineva care poate picta - imi doresc sa ma exprim si altfel decat in gesturi si cuvinte.

invidia este marker-ul care iti indica ceea ce ar trebui sa faci tu cu viata ta ... sau cel putin sa incerci.
atata vreme cat nu va transforma intr-un paranoic deprimant, nu fugiti de ea, folositi-o pentru a intelege ce cautati de fapt in voi

lentila pupilei dilatate

singurul lucru pe care il mai gasesc nu doar acceptabil dar chiar remarcabil in gandirea unui pesimist este punctul comun pe care aceasta il are cu intelepciunea senina: asteparile scazute asupra a orice.

a stapani si chiar a te simti comod in pesimism este o arta care te pastreaza sanatos la minte*.

ati observat ca optimistii sunt primii care se enerveaza cand lucrurile nu ies asa cum "ar trebui": cand stau mult in trafic, cand se tipa la ei sau cand isi pierd portofelul?

asa ca
- fara asteptari
- fara incercari de a controla

 nu-i mai placut sa atragi surprizele placute decat sa cari dupa tine dezamagiri?

a fi pesimist in mod constient nu presupune sa te gandesti la moarte in mod obsesivo-maladiv...ci sa inveti sa traiesti clipa stiind, fara nevoia de mai zabovi asupra gandului, ca vei muri la un moment dat
inseamna a prioritiza mai bine ce vrei sa faci cu viata ta
inseamna a filtra aspectele esentiale si a te concentra pe ele
cititi orice marturie a cuiva trecut prin experienta perspectivei unei mortii imediate ... si veti vedea ce scurta este lista lucrurilor care au cu adevarat importanta

a fi pesimist pana la capat inseamna a-ti trai drama lucid, sincer si deschis, inseamna a suferi si a te schimonosi ca o rana deschisa pe care se pune nemilos un pumn de sare, fara a avea cea mai mica tentatie de a apela la instrumentele care fac suferinta "mai usor de suportat": tigari, alcool, droguri, sex, fanatism religios ori secte obscure.
de ce? pentru ca toate actioneaza extrem de rapid asupra psihicului cu o consolare aproape instanta care ne satisface obisnuinta noastra pentru confort.
ori vindecarea, gasirea unei solutii, creatia sunt procese care cer timp**
asa ca pur si simplu ... scufunda-te in intuneric pentru a reusi sa afli singur cum poti sa iesi la lumina astfel incat sa ramai acolo.

prietenia, un frumos rezultat al acceptarii negativitatii inofensive
da, prietenia are la baza imbratisarea pesimismului prin aceea ca expune slabiciuni, nemultumiri, accepta cu voce tare neputintele
fericiti putem fi si cu necunoscutii de pe strada
dar tristi ... numai singuri ori insotiti de prietenii in fata carora putem sa fim pesimisti fara sa ne fie rusine

dar ca sa gandesti asa ...
cred ca trebuie sa te fi tarat ca un vierme in atrocitatile si ororile pesimismului pentru ca apoi sa te fi inaltat ca un porumbel alb inspre cerul optimismului naiv si inconstient.

top titluri in literatura de pe rafturile librariilor:
1. cartile motivationale care te invata ca "poti sa faci asta", "cum sa faci un milin de dolari intr-o saptamana","forta nedescoperita din tine", "esti la inceputul unei noi vieti", " cum sa fii placut de toata lumea"
si imediat dupa, in raion separat
2. "cum sa fii mai sigur pe tine", "cum sa fii fericit", "cum sa iti invingi stima de sine scazuta"
Expunerea este in ordinea cauza-efect.
Pesemne ca librarii stiu putina psihologie ... care spune ca, in urma comparatiei cu ceilalti si mai ales cu varfurile, a-ti inculca asteptari extrem de inalte si a crede ca poti face orice, inclusiv lucruri pentru care nu ai fost inzestrat, si ulterior a constata ca "esti incapabil", scade stima de sine dramatic.

e mare lucru sa accepti si sa intelegi ca nu poti face web design sau ca nu ai putea fi un tehnician bun; dar in acelasi timp sa stii ca poti performa ca nimeni altul in literatura sau inginerie aviatica.
maculatura motivationala de azi a ajuns la extrema in care incearca sa ne explice cum orice e posibil, ceea ce este nu doar improbabil, ci si nerentabil din punct de vedere evolutionist
omenirea are nevoie de pierde-vara, de oameni care nu fac nimic, de asa numitii ratati ... o carte pe tema asta ar fi un best seller.
trebuie sa ne spuna cineva si ca nu trebuie sa ne fortam sa fim "toti intr-unul" ... si sa fim.
atat

ca sa inchei intr-o nota optimista: rata cea mai mare de sinucidere este in randul oamenilor care cred ca isi tin viata in propriile maini, ca au total control asupra a ceea ce li se intampla; chiar si in gestul final.


*inspiratie Seneca, **inspiratie Nietsche

cand nu esti acasa

cat la suta de timpul dintr-o zi il petrecem la munca?
mult.
in functie de bolile secolului in care traim - perfectionism, sclavie antreprenoriala, stima de sine scazuta, alienare spirituala, lipsa de scop, egocentrism si superficialitate mentala - putem ajunge de la teoreticele 8 la 16-20 de ore pe zi.
da, stiu oameni care dorm 4 ore pe noapte
si respira
inca.
sunt oamenii care atunci cand nu sunt acasa sunt la birou si cand nu sunt la birou sunt acasa
si tot ei ajung uneori sa confunde cele doua incinte

din punct de vedere social suntem adesea redusi la functia pe care o ocupam la un moment dat intr-o companie
si daca interlocutorul are putina rabdare, chiar si de job description-ul recitat frumos ca poezia cu Zdreanta
manati de o forta invizibila, incolora si inodora, ajungem si noi sa ii reducem pe ceilalti la functia pe care o ocupa la un moment dat intr-o companie
si pe nesimtite, ne trezim ca ne cautam de lucru in functie de "cum ar suna daca m-ar intreba cineva ce fac?"

am doua solutii la alienarea de mai sus
1. smulgeti-va perfuziile cu diazepam si morfina emotionala, ridicati-va din pat, iesiti afara sa vedeti cerul si incepeti sa invatati cum se cunoaste un om prin felul in care se poarta, prin cat de mult rade si ce ii poate fura un zambet, prin ce daruieste si cui, prin fapte...si doar daca ceva devine neclar sa incepeti sa folositi cuvinte pentru a ajunge sa-l intelegeti mai bine
2. daca tineti atat de tare sa folositi rudimentara grila actuala de cuantificare a ceea ce reprezinta omul, faceti-va un bine si dupa intrebarea "cu ce te ocupi?" intrebati imediat "de ce?". 
Dupa ce veti realiza cati bezmetici exista in lumea asta, va fi inevitabil ca privirea indreptata asupra celorlalti sa nu ajunga si la voi ... si va veti intreba la randu-va "de ce?".
Cu putin noroc, veti sti sa raspundeti.
Din suflet.

Parerile cu privire la rolul muncii in viata noastra sunt impartite: unii spun ca muncim pentru bani, altii pentru integrare sociala (traim intr-o lume care priveste cu un ochi foarte critic somajul, desi unii aleg aceasta cale ca un vot impotriva a ceea ce a ajuns piata muncii), altii pentru a mentine o rigoare in rutina zilnica, altii pentru a ne manifesta ambitiile personale si dorinta de inavutire/ statut social, altii ... si aici subscriu eu, pentru a ne cunoaste si pentru a ne implini ca oameni, si apoi pentru a simti ca putem contribui cu ceva in lume.
De ce ambitia a ajuns sa fie sinonima cu un post superior nu doar ierarhic, ci si remuneratoriu?
Probabil din aceeasi eroare fundamentala de intelegere care asuma ca numai cine sta fizic la birou de la 9 la 18 munceste cu adevarat, chiar daca poate nu face nimic.
Adesea cand cineva spune ca este muncitor sau secretara primeste priviri oarecum pline de compasiune si mila, la fel cum se intampla daca spun ca au un salariu modest.
Sunt atatia oameni fericiti in aceste doua sfere, la fel cum altii sunt atat de saraci incat tot ce au sunt banii.

"Perhaps it's those who strive hardest to be successful who are most haunted by feelings of failure. Scratch the surface of almost anyone who's made it top of their chosen field and you'll find an unusually vicious fear of being a loser. After all, what need would there be so impressive if it wasn't for a fear of being the opposite?"*

Locul de munca este - sau ar fi normal sa fie - o prelungire a sinelui, indiferent unde ar fi pozitionat in organigrama firmei.
Altfel, folosind un paralelism anatomic, este ca si cum am spune ca rinichiul este mai putin important decat plamanul doar pentru ca este mai departe de creier.
Adesea locul de munca, in loc sa ne reprezinte in ce avem mai autentic, este o biata dedublare penibila a cine suntem de fapt.
Cine a muncit macar o zi din viata a auzit cuvintele de duh "a, dar asa sunt doar la munca, cu prietenii si familia sunt alt om".
Am apropiati si oameni foarte dragi care asta fac - accepta roluri diferite jucate alternativ.
Este oare modul lor de a intelege sa nu imbine utilul cu placutul sau este doar o asumare practica a imposibilitatii, zic ei, de a fi dur si nemilos in timp ce arati ca iti pasa si ca ramai uman?
Si nu risti oare sa uiti replicile cand treci brusc de la un rol la altul?

Ma iertati, sper, dar eu nu cred in oamenii actionabili din trei butoane: switch to working mode, switch to home mode, switch to friends' mode.
Este un mod de viata care merge cu baterii ... iar bateriile te lasa pana la urma ...cam atunci cand iti dai seama ca te-ai impartit toata viata si ai ajuns scindat in convingeri, credinte, mod de viata si nu simti decat nevoia de a te aduna.

Singura diferentiere atitudinala in care cred este cea data de emotii si sentimente ... nu te vei purta niciodata cu o doamna oarecare de la birou cum te porti cu mama ta ... si nu vei rade niciodata cu un partener ocazional de tigara cum te distrezi cu cel mai bun prieten la un pahar de vin.

Dar ce poti face este sa fii  TU in fiecare moment al zilei.


*Alain de Button
p.s. pe tema muncii si a succesului merita ascultate acest si acest discurs al unui scriitor contemporan de exceptie.

14.1.15

globalizare

a ajuns formula de salut "buna" in Brasov
am auzit-o din gura unul brasovean
aproape un act de terorism
zi de doliu in Ardeal

12.1.15

(a)normal

Normalitatea
ce ne mai place sa spunem ca e relativa!
cei eminamente normali gasesc, de fapt, placerea maxima in a sustine sus si tare acest truism

ce este normalitatea de fapt?
cam ce este democratia pentru sistemul social-politic: media.
sau cum spunea Petre Tutea: "triumful cantitatii asupra calitatii"
linia de mijloc.
rabatul de la extreme autentice.
aglomerarea.

normalitatea este probabilitatea maxima de a se manifesta a unui eveniment, este cea mai mare dintre sansele de a o intalni pe strada...este zona calduta si comoda a existentei., este confortul anonimatului care aparent iti da curaj sa te manifesti...dar e ca si cum ai urla in apa...nu te aude nimeni si cine te aude nu reactioneaza pentru ca traieste alaturi de tine in apa, adica intr-un mediu care te mentine surd.

normalul este efectul unei cauze primordiale: caracterul social al omului.
adica dorinta lui de a se manifesta si de a trai in cadrul unui grup
pe scurt: turma.
turma e normala.
e multa.
e galagioasa, e oarecum energica, e autointretinuta.

ne raportam la trei extreme fara drept de apel: minimul, mijlocul si maximul.
nici unul nu are grade de comparatie, esti ori, ori, ori.
nu poti fi "mai mediocru" ... a fi mediocru este un statut in sine.
a fi mediocru este un surogat perfect al extremei.
este stadiul perfect al anonimatului.

daca minimul si maximul ar fi albul si negrul, atunci mijlocul ar fi o imbacseala neinteligibila a non culorilor.

deosebitul, in schimb, este putinul, este singularitatea, este numarul prim, solitarul, linistea, extrema mediei.
genialitatea este extrema universului, este maximul unei constiinte si forma suprema de manifestare a materiei, este climaxul encefalian.

te iubesc!
esti mediocru pentru altii... dar pentru mine iesi din rand

daca poti deveni, fie si pentru o clipa, alb-negrul existential pentru altcineva, atunci reusesti sa devii simbolic, prin iubire, oricare din cele doua extreme autentice
si la randu-ti poti extrage din cloaca nimicniciei pe cineva care sa-ti fie tie, special
aceasta este forma cea mai usor suportabila de a nu deveni gri si de a iesi din surogatul extremitatii mediocritatii
cealalta forma este cea autentica ... si greu suportabila: supraomul condamnat la "a purta doliul acestei lumi"*

relativitatea unei stari de fapt este cea care duce specia inainte
ce pentru unul din noi reprezinta normalitatea pentru altul poate fi indrazneala maxima
exact din acest motiv normalitatea este, desigur, relativa :)


*E.Cioran

bresa de corectitudine

la acest moment aproape toata social media are cateva variante clasice de a ne lasa sa ne manifestam cu privire la un eveniment
- like
- unlike
- share
- comment
- recommend

o singura platforma are reversul corect al lui "imi place"; nu-mi mai place 
acest subtil "mai" are memorie, nu uita!
aminteste de faptul ca revii asupra unei optiuni manifestate anterior
te pune fata in fata cu tine cel dinainte.

este vorba de Pinterest.

interesant.

in vizita prin noi

nu exclud posibilitatea ca un martian sa ajunga prin Bucuresti ... la un moment dat.

ce vad oamenii
banci
farmacii
magazine alimentare mari, mijlocii si mici ... si multe.
Vodafoane si Orangeuri multe
covrigarii si patiserii
reclame pe toate strazile si hainele mergatorilor pe strada, pe toti peretii, stalpii si suportii 
chioscuri de ziare
priviri in pamant
femei aranjate, barbati frumosi
vitrine sofisticate, dar interioare fara clienti
wow, uite o librarie ... "cum sa te faci remarcat", "cum sa fii fericit", "Superfoods, cele mai sanatoase alimente", "cum sa imbatranesti frumos", "Fata de la marginea vietii", "Ghidul nesimtitului", "Capcanele istoriei"
ia! un cinematograf ... "the judge", "dumb and dumber", "the hobbit"
grafitti pe ziduri proaspat vopsite
"La Mama", un restaurant care pare agreat de multi
balti, murdarie, praf
miros de mancare gatita

ce ar vedea, poate, extraterestrii
cladiri mari din aluminiu cu semn de "%"
vitrine mari si inauntru curat, frumos si oameni imbracati in alb
pereti mari cu imagini colorate, vii care ... fac pofta
mult rosu si portocaliu
intranduri din loc in loc din care iese un miros proaspat de copt
desene...multe desene oriunde te uiti
hartii scrise adunate in casute
lipsa interactiunii
ciudati aratosi
spatii mari ... si cam goale.
un spatiu care miroase a tipar ... primitor, e multa lume.
cladiri cu litere volumetrice dispuse deasupra intrarii ... si afise. Lumea intra.
personalitate
spatiu de intalnire
mocirla
miros ... ah, ce miros!
mda, in locul lor si eu as iesi in spatiu dupa putin aer curat.

atasamente reci

incep sa cred ca am o problema cu un lucru la care toti ceilalti par ca se descurca ... 
ma atasez foarte rapid 
de o pereche de ochi, de o vaza, de un aranjament floral, de o melodie cantata la pian, de o culoare, de un om sau de o oama, de o aroma culinara ... atat de multe lucruri de care sa te bucuri, de care sa te simti apropiat in mod afectiv ... atat de apropiat incat aproape simti ca devii una de ele.
nu pe termen lung, nu pe termen scurt, nu pe termene si intervale orare ... atasamentul real este cel inspirat de moment, nu de memorie.

sunt legat de tine ACUM. 
fix acum.
maine, nu stiu, vedem ce-o mai fi.

Anais Nin spunea ca celui care traieste foarte intens nu ii este teama de moarte
adevarul este ca nici nu simt ca mi-ar fi...

majoritatea din jurul meu se lovesc de frica de atasament, de suferinta, de emotii, de dragalasenii ... eu, in schimb, am uneori senzatia ca m-am nascut pentru a le lua la rand ... pentru ca apoi sa aleg in cunostinta de cauza la ce imi doresc sa zabovesc pentru perioade mai lungi.

in acelasi timp, insa, imi mentin acuratetea racelii in mimica si uneori, gesturi ... in ochi nu, ma tradeaza - ma bucura teribil ca nu pot sa imi ascund adevarata natura ... dincolo de ochi, insa, totul la mine este usor armat ... nu pentru aparare, ci din placere
imi place maxim sa joc rolul omului dur

coaja nucii de cocos isi mentine fructul bine ferit de intemperii 
cred ca si lui ii place sa faca pe durul ... dar si cand cedeaza!
oh, cand cedeaza....
si mai mult decat atat, lasa foarte bine sa se vada care sunt cele trei puncte slabe ... si invita la descoperire.

care o fi leacul acestui excel de zel?
ca in simtul masurii nu am crezut niciodata ... 

11.1.15

nu stim ce (nu) stim

premiera absoluta: am fost la un masaj de relaxare ... ma dor foarte tare umerii si zona gatului, asa ca am vrut sa vad cum este o relaxare ca la carte, controlata si bazata pe stiinta detensionarii musculaturii
toate bune si frumoase pana cand maseurul a inceput sa imi spuna sa ma relaxez
cum adica? ma gandeam, sunt relaxata!
nu, nu sunteti...incercati sa nu mai incordati!
dar nu incordez!
probabil ati stat mult incordata fara sa ii permiteti corpului sa rupa ritmul
dar, zic eu aproape apasat, nu incordez!!
in secunda urmatoare imi da drumul la mana, care pana atunci era tinuta sus
si imi cade pe masa
zic, cu dureri dar aproape mandra: n-ar fi cazut daca era incordata, nu?
si imi zice, vazandu-ma ca imi masez mana din cauza durerii: o mana complet relaxata nu doare

7.1.15

Sfantul Ion

stari de agregare
toti avem o stare de agregare emotionala, profesionala, personala in baza (sau in acidul) careia operam la parametri optimi
aceste stari de agregare sunt, de regula, stari pe care le-am identificat ca optime la un moment dat, si pe fondul nevoilor native de siguranta/ nesiguranta/ iubire/ crestere, nu incetam a le cauta in mod constant
ce nu stim, insa, este faptul ca niciodata optimul de ieri nu mai este acelasi cu optimul de azi.
punctele de superlativ sunt reconfigurate in permanenta
ajungem sa descoperim asta in momentul in care reconstruim ca ceea ce ieri ne facea bine astazi nu isi mai produce efectul scontat... si bau! dintr-o data drumul cel mai scurt nu mai este drumul stiut!

ionul
o forma celulara dezechilibrata energetic
in functie de atitudinea fata de mediul inconjurator, fata de ea insasi, fata de viata sau de celelalte forme de energie, poate gandi pozitiv, cationic sa spunem - si atunci alunga electronii ce i-ar putea darama optimismul - sau negativ, anionic sa spunem - si atunci atrage si mentine in juru-i insemnele tenebrelor
chiar si cu atitudinea potrivita ... exista acea atitudine karmica, universala, care isi pune amprenta asupra oricaror mici apetente personale...
partea buna este ca orice anion sau cation sigur pe sine isi poate impune punctul de vedere :)
limitele nu si le va depasi niciodata ... dar in universul limitelor sale va fi cea mai buna versiune a sa


ce e interesant?
ca desi ne cunoastem optimul definibil printr-un perpetum mobile, deseori doar credem ca ni-l cunoastem
starile de agregare din jurul nostru, atitudinile celorlalti, universul karmic sunt insemne care ne dau de veste in fiecare zi cu privire la cat mai avem de parcurs din drumul cuprins intre cine ne dorim sa fim si cine suntem cu adevarat
"acum", acest inepuizabil "acum" poate fi, din 365 in 365 zile, un astfel de moment.

5.1.15

dialog pietrificat

deunazi am avut o discutie facebook-iana cu un om remarcabil ... mi-a fost profesor la un curs de ... dezvoltare personala, sa-i spunem ... discutam despre ce inseamna imaginatia, cand apare si in ce masura aceasta are de-a face cu memoria si viceversa

si alaturi de el, interveneau in discutie mai multe persoane ... frumos moment.
dialogul curgea si replicile veneau din mai multe parti de la persoane care simteau nevoia sa intervina

la un moment dat s-a lansat ideea ca de fapt memoria este selectiva si uneori chiar "confabulatorie"

apoi a venit intrebarea lui "dar in ce conditii apare fabulatia in memorare?" si eu am raspuns ca de regula in cazul regretelor sau a experientelor traite altfel decat conform vointei

replica lui: "eu am mare incredere in regrete ... daca n-as avea regrete, de unde mi-ar mai fi cu putinta sa invat ceva din viata asta?"

m-am simtit profund incercata in felul meu de a fi care presupune a face orice cu putinta pentru a elimina posibilitatea unor regrete in viitor
faptul ca as putea ajunge intr-un moment in care sa imi reprosez ceva ce imi statea in puteri ma amaraste aprioric

asa incat am concluzionat "regretul invata pentru viitor ... si ia forma experientei. Cea pozitiva ramane cu noi, cea negativa devine semnal de alarma si se poate metaboliza sub forma unor amintiri eliptice: retii concluzia, nu si contextul. Specia, si in particular individul, se autoeduca printr-un rezumat instinctiv (si poate, extinctor) al experientelor".

azi am recitit ce am scris aseara ... si sunt in continuare de acord cu ideea mea care, astfel, a trecut testul timpului :)
acets tip de idei nu au nevoie de ani pentru a se valida...e nevoie de un al doilea moment in care sa simti acelasi lucru.
si gata
devine parte din tine.

eroare de prioritate

cred ca cel mai important, la urma urmei, nu este sa ai ci sa dai
mai bine zis, sa ai cui sa dai

dar intreb: cand nu s-a gasit vreodata cineva care sa nu fie in postura de a avea nevoie, deci de a primi?
asadar, putem spune ca 'ce bine este sa ai cui sa daruiesti!' tinand cont de faptul ca aceasta stare este una continua?

problema apare cand ne dorim sa oferim cuiva, la a-le-ge-re! ... pentru ca de fapt noi nu ne dorim sa oferim pur si simplu, ci sa avem ce oferi (1) si sa ne placa cel dispus sa primeasca ce avem noi de oferit (2).
parca nu are haz sa oferim oricui, oricand, oricum :)

asa incat, intreb din nou: este acest tip de dorinta de a darui un tip mascat de dorinta de a avea?

3.1.15

suflet de imprimanta

zilele trecute am fost in vizita la cineva ... din vorba in vorba si din site in site am ajuns la un articol pe care doream sa mi-l printez

am selectat textul, am dat comanda "print" si am asteptat sa iasa foaia
nimic
am mai dat o data comanda, iar am asteptat, iar nimic

am intrebat gazda ce s-a intamplat
nu stia, asa ca a repetat miscarile mele anterioare

de data aceasta imprimanta schimonosea niste zgomote care ne-au speriat putin, am crezut ca se strica ...si nu intelegeam ce se intampla

i-am zis "stii ceva? e ok, nu trebuie sa mi-l printez, lasa sa nu se strice, imi trimit linkul si il printez altundeva"
"nu se poate, trebuie sa meaga"
eu "dar toner are?"
"da, nou nout"
"imprimanta ti-a mai facut probleme?"
"niciodata"

am mai incercat o data 
surpriza: de data asta a luat foaia, parea ca printeaza, dar a returnat-o tot alba
desi nu era inca rezolvata problema, am ajuns amandoi la concluzia "tot e bine ca a luat-o...hai ca isi da drumul pana la urma"

si am mai incercat de cateva ori dar tot fara succes
dintr-o data gazda si-a dat seama: "s-a uscat tonerul ... am tot facut economii pentru ca e scump tare, si acum s-a uscat de la atata repaus. of, acum trebuie sa il arunc si sa iau altul"

si dintr-o data mi-am dat si eu seama ca
exact asta se intampla cand vrem sa ne pastram sufletul in spatele zidurilor baricadate
intr-un final, din dezobisnuinta, uita sa reactioneze

nu faceti economie la suflete, daca le protejati prea mult le faceti un mare deserviciu, uita cum sa va slujeasca si in final costurile sunt mai mari!


2.1.15

emotie

mi-as dori ca noaptea sa aiba din nou gust de crema de zahar ars
ca pupilele sa mi se emotioneze concentric
ca cerul sa-si reia perfectionismul dorindu-si sa ne produca cel mai frumos apus
ca usa casei sa nu mai aiba clanta si sa redevina actionabila prin cuvinte
ca zapada sa cada de jos in sus
ca zorii sa ne prinda trezi si serile in lumea viselor
ca tabla de sah a lumii sa nu mai aiba pioni ... ci numai regi si nebuni
ca ciocolata sa se manance cu sare si sarmalele cu frisca de casa
ca noi sa revenim la post negru de mediocritate si sa ne hranim cu excese

ca lumea sa surprinda si sa respire din nou in aritmii
ca tine
ca mine
ca atunci cand tu si eu eram nou-nouti, cand eram noi de-a dreptul

1.1.15

asimilari din 2014

cand te plictisesti, fugi! este un avertisment ca ceva se cere schimbat! animalul nu se plictiseste niciodata ...

ai curajul sa nu mai porti negru si sa treci la culori vii

schimba-ti stilul fara sa fie nevoie, ci doar pentru ca poti.

daca esti nefericit sau daca nu esti fericit (uneori ajung sa se confunde) pleaca! gaseste-ti noi cai de manifestare ... e plin de modalitati de a ne exprima pe noi insine

da-l incolo de ego si lasa-te ajutat! gandeste-te putin: ce ti-a adus cu adevarat bun orgoliul?

asculta sfaturile celorlalti dar trece-le prin filtrul sufletului tau
mintea nu-si are locul in deciziile majore

ramaneti curiosi dar nu cadeti in ispita criticii continue. 
a nu uita sa multumiti pentru ce vi se intampla este un semn al unei mari generozitati si al seninatatii omului impacat cu sine

fericire?
of...doar o alta stare de spirit
completa ca oricare alta, dar doar o alta stare de spirit!
societatea, oamenii, literatura, filosofia, DEX-ul ii dau o importanta atat de mare incat o fac sa para foarte greu accesibila.
iar noi credem cu placere ... pentru ca astfel ni se ofera un nou vis in care sa credem
cat de fals!
 
vizitati locuri noi
nu trebuie sa fie departe, nu e nevoie sa mergeti in State ... vizitati un sat de langa Bucuresti, o straduta pe care nu ati mers niciodata
nu comparati ce vedeti mai bun la altii cu ce aveti voi - veti alimenta o mare nefericire - ci asimilati cu incredere noi vieti si perspective pe care sa le integrati frumos "acasa".

nu voi recomanda niciodata cuiva "iubeste-te!"
imi suna rau, mi se pare un sfat fortat si este mai mult decat interpretabil dpdv rezultat
spun in schimb "asculta-te!"
este un gest care decanteaza in mod natural autenticitatea de ... E-uri

si ce daca nu aveti chef sa terminati un proiect inceput?
mai bine te calezi pe ce iti mentine interesul decat sa iti irosesti energia pe ceva ce parea a fi frumos dar intre timp nu mai e
totul se schimba clipa de clipa
nu vad nici un rost intr-o fortare doar in numele principiului care spune sa finalizam ce am inceput.
cred, insa, in efort sustinut pentru o cauza: iti doresti sa faci ce faci, continua!
mare diferenta

succesul social: aplauze, invidie, recunoastere, luari de pozitie, complot si barfe
succesul personal: centrare, ras, joc, munca si tacere

teama de moarte bareaza intrarea in clipa si te ridica deasupra ei, intru analiza
numai pentru ca am scris despre asta si am pierdut cateva secunde pretioase

degeaba ai dreptate daca ramai blocat intr-o concluzie
lumea se schimba zi de zi ... adapteaza-te la noutati bazandu-te pe ce ai descoperit deja

recomand debarasarea de perfectionismele si falsele doctrine egocentriste ale societatii de azi! toate vin la pachet cu un efect advers de care nu aminteste nimeni: alienarea schizoida.

aveti rabdare doar in fata lucrurilor care cer timp
dar nu va irositi!

nu asteptati sa fie nevoie sa faceti ceva!
pur si simplu nu stati locului blocandu-va incheieturile si mintea
cand apar simptome este deja un semn ca ceva a intarziat sa se intample

mergeti la sala, in mall-uri, la spa ... sunt niste inventii moderne ale societatii in care traim
dar bazati-va pe natura, curajul intreprinzatorului de la coltul strazii si masajele facute de prieteni ... ele duc lumea inainte si pe noi cu ea

de atitudine noua

intamplator, oricine poate iubi*

nu stiu ce am visat in noaptea de la cumpana intre ani
si nici daca am facut-o cu ochii inchisi sau deschisi
in principiu am stat treaza pana pe la 6:30 iar la ora 00:00, asa cum fac in fiecare an, in loc sa imi pun 3 dorinte imi zboara mintea la cu totul altceva: cum sa tin paharul sa nu cada sampania, oare si x/y se simte bine, "vai, se face 00:00", "aoleu, repede, sa imi pun 3 dorinte!".

faptul ca vreau sa imi pun dorinte ma defocuseaza de la a o face ... sunt convinsa ca toti ati mai pomenit asa ceva :P
ca in viata: te muti intr-un oras pentru posibilitatile pe care ti le ofera, dar tu stai in casa :)

in fine ... noapte, ne-noapte, vise-nevise, primul gand cu care m-am trezit in dimineata pranzului din 1 ianuarie a fost ca toti oamenii care nu te trateaza cu iubire si care, in ciuda dorintei tale, pleaca de langa tine, iti fac un mare bine ...
sper ca acest gand sa stea cu mine cel putin tot anul pentru ca imi ajuta sufletul sa nu se lege prea tare de inconsistenta unei dune de nisip
pentru ca, nu-i asa?, a iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie**

si pentru ca totul in lumea asta traieste prin forta opusa, iata si reversul (la fel de adevarat!): “Dragostea imatura spune ‘Te iubesc pentru ca am nevoie de tine’. Dragostea matura spune ‘Am nevoie de tine pentru ca te iubesc’.”**

*F.M.Dostoievski
**Antoine de Saint Exupery
***Reich Fromm