29.10.14

punct si de la capat

cum sa mai credem in casatorie, angajament, iubire, declaratii, cand asistam neputincios la redefinirea clipa de clipa a nestatorniciei noastre, cand labilitatea emotionala ne este norma si ne place, cand ne centrifugam egoismul asupra celor din jur sub masca atasamentului de tip "sa nu inchidem sentimentul in cusca"

acest punct si de la capat va duce la extinctia a ceea ce eu consider a fi un camin: iubire, respect, independenta, asumare si autoasumare.

capcana "hartiei fara* valoare" eliberata de oficiul starii civile este un capriciu filosofic cool.
nadajduiesc sa nu fie tardiva trezirea din teribilismul acestei maturitati de carton post-modern.

*pentru ca daca nu ar avea valoare, nu i-am acorda-o toti atat de invederat, nu? :) 

25.10.14

CNP

indiferent de gradul nostru de spiritualitate si de non-pragmatism si indiferent de cat de mult credem ca lasam ceva in urma noastra, un lucru e sigur: toti avem un numar de inregistrare.

oamenii, pentru a dramui oameni si numere mari, au nevoie de tabele si coduri unice

natura cred ca se amuza: "bietii de ei, au nevoie de recensaminte si codificari de cate 12 cifre ca sa afle unde s-a ajuns ... cand se pot uita, pur si simplu, in jur"

hop

este atat de ... ingrat momentul in care simti ca trebuie sa porti o batalie pe care nu o poti castiga!
pur si simplu stii ca te duci in arena pentru a ti-o lua la modul cel mai sportiv
te simti neputincios cu atat mai mult cu cat ai la dispozitie timpul necesar pentru a-ti crea o strategie
dar ce faci cu strategia cand esti invitat la o expunere publica a limitelor tale?
stii ca nu te va dobori complet lupta si ca vei gasi resorturile prin care sa rezisti, asa ca de abia astepti sa vezi ce vei fi invatat din aceasta confruntare la care esti invitat fara sa apuci sa spui ca ai deja alte planuri.
si chiar daca incerci sa refuzi azi, maine..., invitatia ramane valabila pana cand se transforma din ce parea liber arbitru in destin

si fata in fata cu acest scenariu:
- optimistul curios stie ca universul va veni cu o echilibrare ulterioara victorioasa
- pesimistul pierde in gand si urmatoarele zeci de batalii ... pentru ca extrapoleaza prapastios orice i se intampla
- cel care iubeste stie ca iubeste si orice s-ar intampla, asta il ridica deasupra intemperiilor de destin
- cel indiferent ... ramane incremenit in nemiscarea mentala...el nici nu are nevoie de cuvinte si sensuri, totul e la fel, si victoria si infrangerea
- iar eu ... ca o a cincea categorie ... sper de fiecare data ca viitorul esec sa ma aduca o idee mai aproape de mine in virtutea unui minim egoism care nu ma lasa sa declar totul pierdut

este obligatoriu sa ai cel putin un esec in viata
altfel nu pretuiesti nimic din cate ti se intampla

si este in aceeasi masura obligatoriu sa simti cum pierzi ceva cu fiecare lucru castigat pentru a si INTELEGE ce pretuiesti.

24.10.14

paraleli(pipedic)sm

muzica iti deschide o lume mult mai vasta decat cea imediata...
iti deschide toate mintile

este minunat sa faci alpinism pe culmile imaginatiei

asa ca nu mai fiti asa sensibili cand cate un om de bine va arunca un "baga-ti mintile in cap!"
ce vrea sa spuna este "da muzica din tine mai tare!"
va vrea binele, multumiti-i!

21.10.14

de bun augur

desi e la moda "altfel"-ul de la o zi la alta, exista si rutina de bun augur
stiati?

iata un exemplu: "zambeste azi, poti plange maine".

ba e simplu

si cum se mai complica oamenii doar pentru a avea ce povesti nepotilor, prietenilor sau cunostintelor corporatiste!
este genul de complicaciune goala de continut, este forma fara fond, este sentimentul fara simt.
ei nu se complica din convingere, ci pentru a da bine pe sticla
si iti dai cel mai bine seama de asta acum, cand peste tot se povesteste despre cat de importanta si profunda este simplitatea, iar ei, pentru a ramane in trend, devin niste bieti simplisti plicticosi.

am facut si gandit cele mai frumoase lucruri si cele mai mari...nebunii la adapostul simplitatii.
nevoia e simpla si sincera, emotia pura, privirea individuala fara pacla societatii, o atingere, un vers gandit inopinat, un fredonat de cantec in mijlocul multimii ... ce poate fi mai sincer decat muzica pe care o purtam in noi?

simplismul e conformare la norma.
este simplitatea prost inteleasa si dezbararea fara ghid de complicatul in care te imbraci, de plictiseala sau lipsa de imaginatie, in sezonul toamna-iarna al imposturii.

simplu, nu simplist
e greu, dar nu imposibil
e nevoie doar de o detoxifiere de balast mental
si de sinceritate

si foarte important: simplitatea nu "se doreste" si nu "se cauta"
de simplitate te lasi gasit

trebuie doar sa nu te mai lafai pe toata banca pe care iti place sa o ocupi in parc ... sa lasi un loc liber langa tine

19.10.14

pentru masina de spalat

of...mor cand simt ca izul parfumului altcuiva se imprima in tesatura hainelor mele, mai ales daca sunt note care nu se muleaza pe personalitatea mea

ma dau cu parfum dar il pastrez la un nivel greu perceptibil ... asa, ca pentru mine ... pun mare pret pe delicatete, subtilitate, discretie.

si in aceasta familiaritate vine cate un tavalug strain care te estompeaza si ti se insinueaza in ganduri si senzatii olfactive... deranjant!

aproape incep sa cred ca traiesc in pielea altui personaj si simt nevoia sa intru in masina de spalat cu tot cu haine pentru a-mi centrifuga influentele impuse fara drept de apel

of, de ce trebuie ca oamenii sa lase urme pe unde trec, desi nu fac nimic consistent?
de ce simt nevoia de a-si lasa amprenta in mod arogant?
si de ce nu le ajunge viata lor si simt sa intre in spatiul vital al altora?

18.10.14

Retorica orbului

Ma intreb care dintre noi, cum, de ce, cand, si cel mai important, ce ar face prima data daca aerul ar prinde culoare.
asa, sa ne testeze putin reactiile

cu_sau_fara

azi m-am regasit din nou in postura in care sa imi declar lipsa de regrete ca schelet comportamental in viata de zi cu zi.

nu este prima data cand constat ca aceasta afirmatie naste scepticism, sprancene ridicate, etichetari in pripa ... este ceva atat de simplu ce am spus!

pentru ca ce am spus, de fapt?
ca daca maine ma vad pe strada ma recunosc dintr-o mie
ca nu ma preocupa intrebari de tipul "cum am putut sa fac asta?"
ca ma inteleg asa cum am fost, cum sunt ... si incerc sa nu ma ignor suficient de mult incat sa uit sa ma inteleg pentru cum voi fi
ca stiu ce caut in viata mea
ca nu ma uit acasa cand ies din bloc si nu ma uit la birou cand plec spre casa
ma am cu mine tot timpul asa ca nu e nevoie sa ma pun la pastrare din cand in cand, pana "trece momentul"
nu, pun totul la bataie si nu imi refuz nimic din ce-si doresc sufletul sau inima.
cu creierul e alta treaba, pe el este chiar bine sa il las in stand by uneori ... recent chiar mi-am spus ca trebuie sa ma arunc intr-o activitate in care sa nu simt decat frica...frica teribila a instinctului de supravietuire...e un mod teribil de a exersa focusarea
asa ... si ce mai spun?
ca ma doare, ma bucur, sper, zambesc si urlu surd, ma enervez si simt ca mi se sparge o vena si totusi sper sa nu
ca nu ma sperii cand ma uit la mine si cand se intampla sa ma sperii, imi fac o procedura de imblanzire a demonilor
ca tin cont de altii dar nu fara a-i pune la indoiala
ca nu execut comenzi iar daca viata imi cere in anumite momente sa o fac, ma recompensez cu varf si indesat fata de "cine sunt"-ul ranit
ca ma ud in baia de multime si ma usuc la soarele singuratatii
ca mi-e dor si stiu ca va trece
ca imi caut incontinuu echilibrul ... si cand il gasesc continui sa mi-l caut pentru ca, desi echilibrul este o iluzie, el ramane un reper bun
toate fara sa ma intreb de ce
pentru ca stiu raspunsul

dar ca sa il stii trebuie doar sa inveti cum sa fii singur
atat
solitudinea te arunca in jungla propriei persoane, te ghideaza subtil - atat de subtil incat trebuie sa vrei inadins sa o asculti ca sa iti dai seama de asta, si apoi sa nu te incordezi ... sa te lasi moale si dus de val spre vai si catune nestiute - si te aduce teafar la liziera.
numai dupa ce vei fi fost in jungla poti intelege ce, cum, de ce ... si daca vei intelege asta nu ai cum sa regreti amprenta pe cate o lasi in mod natural pe nisipul miscator al lumii
oricat as crede ca ma inteleg, vreau sa si raman o furtuna continua de emotii, senzatii, umori, ganduri si razgandiri, sa ma pun la pamant pentru a nu pierde exercitiul ridicarii, sa ma arunc in gol pentru ca ma plictiseste pamantul ... sa ma dau cu capul de pereti imaginari sau sa simt ca sunt centrul universului, sa constat clipa de clipa ca ma transform - ce minune! - sau sa constat ca, desi nu credeam, mai pot iubi, spera, zambi, merge inainte.
esenta este sa nu simti nevoia sa te intrebi "de ce", ci cel mult dorinta de-a o face asa, for fun, intr-o dupa amiaza de toamna.

de ce a devenit ceva atat de neobisnuit sa nu ai in tine senzatia ca daca ti s-ar oferi ocazia, ai schimba ceva din trecut?
dar de fapt stati putin - amabilitatea a devenit atat de rara incat incepe sa fie confundata cu flirtul.
cum sa treaca "nu regret" altfel decat ca o obscenitate aroganta?

cu toate astea, chiar nu simt sa imi  rezum viata de o alta maniera.
ar mai fi fost varianta Sf Augustin "iubeste si fa ce vrei" pe care intre timp o transformasem in "nu conteaza daca ai dreptate, important este sa crezi in ceva" ... dar am o nelamurire pe tema asta, asa ca raman la ce stiu acum.

cum nimic nu este, insa, intru totul cert, este posibil ori sa ma insel cu privire la tot, ori sa nu inteleg intrebarea care mi-este adresata
si cand ii voi afla sensul "adevarat" voi avea o mare problema
sau?

in taxi

el: ce oras nenorocit bucurestiul asta. Murdar, multi oameni cu si mai multe masini
eu: pai puteti sa va mutati in alt oras
el: am incercat. Nu merge. E ca tigara spurcata care iti face rau dar nu poti sa n-o aprinzi
eu: de fumat te poti lasa
el: lasa-te dumneata, domnisoara, daca zici ca e asa usor
eu: m-am lasat
el: atunci ce cautati in bucuresti?


cat imi place gluma devenita serios!
sau situatiile si oamenii care ma incuie! imi dau de gandit. si ma ajuta sa zabovesc pe ce lasasem in penumbra. deci ma ajuta sa descopar.

16.10.14

la piata de suflete

am siiinguratate, luati va rog
c-o dau ieftin - pe un zambet sagalnic
si o senzatie de deja-vu,
hai c-o dau pe doua-trei iesiri cu bicla,
pana ne dam seama ca nu ne potrivim
sau pe un weekend in vama;
ia uitati ce singuratate mare si voinica am,
ca un ficat de alcoolic, ia uite cum
se zbate cand o atingi de alt suflet
hai ca e vie,
hai ca stie sa scrie
daca-i dai creion si hartie
poftiti la singuraaaaaatateee,
stie sa coboare la fel de bine
pe ambele parti ale patului,
uda florile, gateste, repara clantele
tricoteaza unu' pe fata, unu' pe dos la sperante
haideti la singurataaaate, va rog
luati ca e ultima
doar pe asta o mai am, sa plec si io acasa.



preluare integrala ivcelnaiv

am dat de ei

cei mai abitiri calai sunt cei care te omoara incet ... cu sabii neascutite.

anti schizo

Intr-un sistem se sta pana la limita la care simti ca tu, element al sistemului, nu poti inainta decat acceptand sa te lasi corupt. 

Gresit! “Fac in ciuda vointei mele’ fix la corupere intra :).

Bine, poti sta si mai mult ... dar 
- fie in momentele de sinceritate cu tine argumentul care te va ajuta sa te intelegi va fi unul din cele doua: instinctul de conservare sau instinctul de supravietuire. cand de fapt adevarul sta in comoditate.
- fie faci orice sa nu ajungi singur cu gandurile tale.

12.10.14

desfatare

nu este cel mai simplu lucru din lume sa fii pregatit...si sa transmiti acest lucru
dar cand incepi sa imbratisezi destinul lui "de acum pot" ... cata bucurie tematoare in a crede in asta, si cata desfatare sa constati ca, intr-adevar, de acum poti...

11.10.14

cauza si efect

uneori viata te incarca atat de tare ... pentru ca ai invatat-o ca poti duce, incat tot ce poti sa faci este sa ... imparti cate un zambet celor care iti sunt dragi.

dar nu, nu ma refer la acea atitudine reconstructiva, tamaduitoare prin care zambesti pentru ca nu ai altceva de facut sau pentru a cauta alinare.... Nu, aceea este slabiciune deghizata in putere...

eu vorbesc de acele momente in care zambetul este reactia fireasca a incarcarii ... stand, dintr-o data devii constient de tine si te surprinzi surazand. Aceea este seninatatea perspectivei ...
 
pe masura ce oferi simti ca ... primesti. 
zambind altora, iti zambesti, de fapt, tie. 

5.10.14

Destin

doamne, ce ti-e cu vocea, cu sound-ul, cu inspiratia...



            

Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea îngustă, fără pernă
Crezând că aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eternă”.

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie – dintr-o piesă
Eu par un ceas truver, rătăcitor,
Tu ești o oră magică prințesă.

Sperăm cu disperare amândoi
Că ni-e deajuns o-mbrățișare-n fugă
Și că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visându-ne-n secret
Perechea pasionată și celebră
Traind în moarte, fără de regret,
Un scurt și iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim… dar cuplu consacrat,
Culcat calm, în culcuș fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăța și cum se doarme.*

*Romulus Vulpescu , Destin

4.10.14

frumos

ah...sa stai la un vin ... bun ... sa iti dai cu parerea despre viata ... sa ti se excplice de ce te inseli si ca nu e chiar asa ... sa iti dai seama ca nu ai trait tot pe lumea asta si ca mereu mai e ceva nou de invatat ... si sa simti cum, odata cu vinul care separa pe nesimtite ceea ce e important de ceea ce pare a fi, lucrurile ti se arata intr-o cu totul alta lumina.

daca a doua zi te surprinzi cu zambetul pe buze ... ai facut o treaba buna.
daca te doare capul ... te-ai lacomit, iar nesatulului, ca si nemultumitului, i se ia darul.