28.3.14

for an uncertain Friday

“If it is right, it happens — The main thing is not to hurry. Nothing good gets away.”

John Steinbeck

24.3.14

gand de dimineata

de inceput de saptamana sau o prima zi din restul vietii mele...

 scara

imaginează-ți că în fiecare dimineață
pleci de acasă cu o scară la subraț.
poți face ce vrei cu ea -
s-o pui sub geamul cuiva
ca să-i intri in suflet
s-o folosești ca să urci cu privirea
până în vârful copacilor sau chiar până la cer.
poți să n-o folosești și să mergi cu ea la subraț
toată ziua sau poți să cobori pe ea până undeva
în adâncul tău.
ți-am zis, faci ce vrei cu ea
dar nu uita, diminețile, când pleci de acasă
nu pleci cu mâna goală. ai o scară cu tine.

preluare ivcelnaiv

21.3.14

alegere

esti un om de care m-as putea indragosti foarte usor
atat de usor incat ar fi aproape nefiresc sa nu o fac
dar esti mult prea ... indreptat catre sine incat sa poti intelege ca, desi stapana pe mine, voi vrea sa se aiba grija de mine atunci cand imi voi fi pierdut capul cu gandul la cel care esti sau poti fi

asa ca nu ma voi amoreza
ce cuvant kitsch-os!


inainte sa cazi ("fall" in love), inca poti opta ... pentru colivia deghizata in libertate.

ce mai inseamna a te avea cand nu ai cui sa ii fii companier?
sa te ai ca sa ce?

de gustibus

traim intr-o societate care ne hraneste cu propriile noastre defecte
si in fiecare zi suntem invitati la un festin in care ni se serveste aperitivul-stereotip, felul intai-paradigmatic, felul doi-prejudecata cu garnitura de balacareala si desertul-dulceago-kitsch-os. Totul asezonat cu picanteriile furibunde ale niste unora care ne invadeaza spatiul vital sub auspiciul ajutorului oferit pentru a iesi din ceva in care se doreste sa ramanem.



lamaile ar trebui sa fie mai scumpe ... daca lumii ar invata sa i se faca greata de un astfel de show de doi bani.
cand nu imi voi mai permite sa cumpar lamai voi considera ca incepem sa ne revenim.

15.3.14

dialog

dintr-un dialog cu un domn "nebun" (dupa litera medicinei)
- Domnule, (este intrebat el), daca ati fi presedinte ce ati face?
- Sa-nteleg ca pana acum nu am facut nimic?

Nimic nu se compara cu aerul pe care il degaja oamenii liberi ...
cu cei care, pentru ca au o viata interioara extrem de vie, nu risca sa devina obiecte ... 

1.3.14

cu mine la purtator

nu trebuie sa ma promovez in fata cuiva
sau sa ma pun in valoare cu vreo ocazie anume

nu

dar m-am gandit ce as face daca ar fi nevoie
as apela la cineva care ma cunoaste bine sau mi-as face singura pauarpointu' ?

nu stiu daca as apela la cineva intru totul, dar cu siguranta as intreba in jur
multi vor crede ca as fi in cautare de confirmari. iar :)
nu.
altii vor crede ca am luat-o razna.
nu.
unii vor crede ca habar nu am cine sunt si ca poate trec printr-o criza.
nu.
intreb doar pentru a confrunta ce se vede din interior cu ceea ce trece de sticla.
si n-as avea timp sa explic de ce as face exercitiul asta, cine se va prinde se va prinde. 
adica mereu aceiasi. 

as mai putea face ceva
daca as avea banii pentru asta ori daca as intalni persoana care nu ar vrea bani
as lega de mine un om care sa ma insoteasca zi si noapte si care sa ma urmareasca in tot ce fac
si dupa doua saptamani sa isi dea cu parerea.
sunt 100% convinsa ca l-as putea ignora si m-as putea purta firesc, e in avantajul meu si pana la urma asta ar fi scopul exercitiului

unul dintre cei pe care i-am intrebat cum ar proceda daca ar trebui sa vina cu o prezentare a propriei persoane mi-a raspuns foarte frumos, anume ca subiectivitatea e daunatoare dar isi are propriul rol pentru relevanta. 
l-as cita pentru a nu parea ca fur ... dar nu i-am cerut voie sa ii postez numele pe un blog pe care nu stiu cine il citeste dar pe care stiu ca scrie cineva care alege varianta muta si ... citeata a dorintei de a impartasi.

asa. deci in mod clar mi-as pune relevanta pe foaie ... insa as taia din ea nemilos daca as constata, cu ajutorul celor care imi pot da o opinie viabila, ca m-am judecat gresit si ca m-am vazut din unghiurile si luminile neadevarate.

nu e deloc simplu sa vorbesti despre tine.
de multe ori nu stii ce sa alegi.
cu ce sa incepi
care sa fie continutul
si cu ce sa termini
o viata nu se traieste ca o succesiune de slide-uri, ci se traieste cu toate de-a valma ... din fericire. 

cu propriile arme

acum nu mult timp am decis sa incep o sondare in strafundul tuturor dulapurilor din casa ... si sa ma lepad de orice nu am purtat in ultimul an de zile desi as fi avut ocazia, orice sta pe raft doar pentru palmares personal si orice nu se mai potriveste cu stilul meu actual.
si cand zic "palmares" ma refer, desigur, la cel al femeilor nebune care au sifonierele burdusite si "niciodata ceva de imbracat".

am strans vreo unsprezece plase mari din care zece care au ajuns donatie pentru oamenii nevoiasi si una a ajuns la cosul de gunoi.
tot ce am oferit a fost cu inima deschisa - din dorinta de a ajuta cum si pentru ca pot - si cu inima impacata - pentru ca tot ce am oferit a fost de calitate peste medie.

azi eram in cautarea acelui "tricou de casa ... ala mai rau asa...". 
nu aveam in cap unul anume, dar memoria cauta "unul din tricourile rele"
si surpriza, nu mai era.
pentru ca am pastrat cu mine doar optiunile pentru care as spune "da" oricand, nu doar conjunctural.

nu, nu se numeste risipa, ci respect de sine si pentru atunci cand nu se uita lumea.

asa ca retraind momentul deciziei si amintindu-mi ca am toate motivele sa ma respect :) , reconfirm faptul ca nici macar pentru curatenia in casa nu ai de ce sa porti haine "rele"...
... asa cum nu ai de ce sa suni o cunostinta oarecare doar pentru ca ti-e teama de parerea sincera a un prieten adevarat.

martie

"În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns."

Grigore Vieru