21.2.14

cateodata


"It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again. because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat".
(Theodore Roosevelt)

exista zile in care este de zece ori mai important pentru mine sa am curaj decat sa inving
si sunt din ce in ce mai multe zilele astea
aproape ca incep sa formeze o
viata


"When living in very critical entourages, one thing that i think it's very important to be clear about is that when you start to dare greatly, when you start to be vulnerable and take chances you are going to be holding a very uncomfortable mirror for people. In a lot of times, when surrounded by people who tell you "i told you so" or who are critical it's because daring greatly, to watch someone be vulnerable and risk, to watch someone walk head long into uncertainty is so uncomfortable for people who are not willing to do that, that they're dying to see failure and to point it out as confirmation to the fact that "my way of living is ok."
 (Brene Brown)
 

19.2.14

nefericire

nu e usor sa metabolizezi amorul neimpartasit

da, multi puritani si ingurgitatori mecanici de citate-cliseu ar spune ca amorul adevarat nu revendica si nu traieste pentru reciprocitate. 
el doar este.
da, este
si lumineaza in jurul celui care il simte
dar realitatea cea de toate zilele spune ca trebuie sa fii complet nebun sa poti iubi indiferent daca ochii pe care vrei sa ii vezi primii in fiecare dimineata si ultimii seara de seara se uita sau nu in directia ta.
sa fii complet alienat (sau poate un buddhist iluminat) sa nu simti nevoia de a iesi din sfera platonicului pentru a gusta realul
asa cum fiecare emotie (deci entitate mentala) are o reprezentare fiziologica, tot asa empiricul este cel care ne autentifica vibratiile sufletului
practicantii meditatiei si a dezamorsarii vietii obisnuite in franturi alipite de fericire sustin ca dorinta este unul din oprelistile de baza in fata iluminarii
intre a fi iluminat si probabil fericit si a trai sentimentul intentiei si al dorintei de a "pune mana" pe propria-mi viata, cu siguranta as alege varianta care in fiecare zi imi gasesc un nou sens in a trai si a iubi: impartasirea cu cineva drag.
a sta cuc, iluminat si integrat in absolut fiind, nu e cea mai sexi perspectiva pentru mine
o viata traita in imaginar, surpriza, este chiar o succesiune de zile imaginare!
nu spun sa traiesti egoist si sa iti doresti inchiderea intre gratii a celui iubit
spun doar sa ii daruiesti aripi pentru a zbura, radacini pentru a se intoarce si motive pentru a ramane*

a iubi nereciproc este echivalentul unei mase copioase in fata careia stomacul este complet dezarmat si careia nu prea stie sa ii faca fata
si atunci incepe sa ceara ajutoare de la intregul sistem somatic … in speranta ca alaturi de aliati va putea ‘imblanzi’ mai usor bestia.
si de regula aceasta speranta moare ultima
de regula...

*Dalai Lama

reciprocitate neconditionata

ati simtit vreodata cum se instaleaza dragostea doar pe fondul senzatiei ca sunteti iubit?
este un moment in care brusc iei act de tine ca suflet care naste in altcineva sentimente ... in altcineva din categoria etceteristilor, la o prima vedere

se spune ca dintre ceilalti nu-i cunoastem decat pe cei care nu ne intereseaza
din marea masa a oamenilor pe care nu i-ai bagat in seama, se distinge un om care iti confera tie o insemnatate aparte
si in urma acelei perceptii, te mai uiti o data.
si incepi sa percepi la randul tau

Definitiv, iubirea poate naste iubire. 
si o forta aproape de neinvins
pentru ca

dragostea bate fizica
îndrăgostitul e singura formă de viață de pe pământ
capabilă să învingă forța gravitației.
sute de ani de studiu se duc dracului când
pașii lui calcă dezinvolt
pe treptele nevăzute ale aerului, până pe nori.
și mai sus, până în al nouălea cer.
apoi, însă, asemenea mărului lui newton
a cărui poveste de iubire cu copacul s-a încheiat,
foștii îndrăgostiți cad cu picioarele pe pământ
luxându-și un nerv, fracturându-și un sentiment,
învinețindu-și sufletul,
atrași de forța gravității situației.
după ce se însănătoșesc, acești astronauți sentimentali
o iau de la capăt, gata să promită din nou,
luna de pe cer cuiva,
împotriva tuturor legilor fizicii.*

*preluare ivcelnaiv

17.2.14

uneori sa vrei chiar inseamna sa poti. fara sa vrei.

exista oameni in care nu simti ca ai avea vreun motiv sa ai incredere
dar in care vrei sa ai
pur si simplu. vrei sa ai incredere in ei.
si vrand, ajungi sa ai
mai mult decat atat, ajungi sa fii placut surprins (cand iti amintesti sa "tragi linie") de faptul ca ai avut dreptate sa vrei sa ai

(ne)intelegeri privite

incep sa cred ca lumea a fost creata de Dumnezeu sa fie suspicioasa
si neincrederea forma prin care aratam ca nu suntem siguri chiar de noi

exista patru tipologii de suspiciuni, cred eu:

- suspiciunea care crezi ca planeaza asupra ta, in conditiile in care te si simti cu musca pe caciula. Pe scurt, ai facut ceva vinovat si ai impresia ca toata lumea a sesizat asta si te priveste ciudat. Vezi peste tot numai ochi acuzatori.
- suspiciunea care vezi ca planeaza asupra ta dupa ce tocmai ai lansat in jur - intentionat sau nu - toate motivele sa nasti semne de intrebare. Cu alte cuvinte, nu ai facut nimic, dar vrei sa se vorbeasca putin despre tine asa ca nu-ti ramane decat sa atati.
- suspiciunea care nici nu-ti puneai problema ca ar exista si pe care o primesti ca un bobarnac peste fata la un moment datcand totul devine o nedumerire. Cu alte cuvinte, "am facut ce?!"
- suspiciunea care esti sigur ca nu exista, si iti convine, desi stii ca o meriti. Adica esti "vinovat", dar ce bine ca stii sa te ascunzi!

de dragul discutiei as putea polemiza si as putea incerca sa speculez pe marginea pro-urilor si contra-urilor pentru fiecare din cazurile de mai sus.
de fapt am si facut-o
e un exercitiu bun pentru a vedea cum poate functiona mintea omului

concluzia a fost de fiecare data: e mare lucru sa fii impacat cu tine insuti!
atat de mare lucru incat devine esential precum aerul pe care il respiri.

15.2.14

la o sueta cu viata

astazi am intrat intr-una din librariile Humanitas mari, tintit sa cumpar Pascal Brucker, Casatoria din dragoste. Oare mai exista?
intrucat apucasem deja in cursul zilei sa ma plimb printre titluri si sa vad noile aparitii, acum nu vroiam decat sa o gasesc si pe aceasta si sa ma indrept spre acasa
ma duc la o domnisoara din spatele ghiseului, o intreb de carte, cauta in calculator si imi spune 
- da, v-o aduc imediat
- va insotesc, spun eu
- este la "literatura straina", o aud in drum spre raftul cu pricina
ajungem acolo si cauta, si cauta, se intreaba unde poate fi ... si imi spune ca
- nu este la raft, vad ... dar ma duc sa va aduc un exemplar din depozit
- in regula, va astept aici.
domnisoara pleaca si eu ma mai plimb putin printre rafturile din jur.
o vad ca revine, usor nedumerita, si isi intreaba un coleg daca stie unde poate fi gasita
colegul se uita in calculator, pare sa inteleaga ce vede acolo, si  ii spune
- hai ca ma duc eu sa o aduc
eu continui sa ma uit printre carti
dupa alte cateva minute, colegul revine la acelasi calculator, mai introduce o data niste date, si pleaca 
apoi il vad revenind si intreband-o ceva pe domnisoara, pe care apoi o aud spunand
- aaa, gata, stiu.
foarte rapid revine cu cartea cautata.
o carte miniona, de dimensiuni neobisnuit de mici pentru o carte in format Bruckner-ian.
o carte care inspira, pe undeva, gingasie, dar care pare sa ascunda idei puternice.
o rasfoiesc, citesc putin din ea, imi reconfirm faptul ca vreau sa o cumpar si ma indrept spre domnisoara de la casa
- ramane, spun eu.
- 25 lei.
- va multumesc.
- si noi.

ies pe usa cu trei ganduri legat de casatoria din dragoste
1. este greu de gasit precum a fost cartea - crezi ca stii unde e, dar te inseli mereu si mereu
2. cand o gasesti, vazand cat de timida este in termeni de forma si demna in termeni de fond, simti nevoia sa o protejezi, sa ii rezervi un loc special in biblioteca ta emotionala
3. cu sau fara indrumarea barbatului, tot femeia i-a dat de urma.

Of love

There is no safe investment. To love at all is to be vulnerable. Love anything, and your heart will certainly be wrung and possibly be broken. If you want to make sure of keeping it intact, you must give your heart to no one, not even to an animal. Wrap it carefully round with hobbies and little luxuries; avoid all entanglements; lock it up safe in the casket or coffin of your selfishness. But in that casket — safe, dark, motionless, airless – it will change. It will not be broken; it will become unbreakable, impenetrable, irredeemable. The alternative to tragedy, or at least to the risk of tragedy, is damnation. The only place outside Heaven where you can be perfectly safe from all the dangers and perturbations of love is Hell.
C.S.Lewis


Love is the very difficult understanding that something other than yourself is real.
Iris Murdoch

3.2.14

de ce "te iubesc"?

pentru ca ne place sa auzim spunandu-ni-se 'te iubesc', asa ca il oferim cerandu-l naiv inapoi
pentru ca ne aduce confort sa simtim ca apartinem, apartinandu-ne
pentru ca vrem sa ne simtim speciali batand la usa unor sentimente pe care daca nu le avem, macar sa le rostim
pentru ca vrem sa vedem daca anticipam bine reactia celuilalt
pentru ca vrem sa fim primii care o spun
din vulnerabilitate
din dorinta de a domina mimand subtil sensibilitatea
pentru ca vrem sa iubim
pentru ca iubim
pentru ca nu iubim
ca sa putem revendica ulterior
din sinceritate fata de noi insine
din sinceritate fata de cel iubit
din dorinta de a face din doi unul
din devotament
din inertie
din plictiseala si dorinta de a iesi din rutina
de dragul dezbaterii :) 
din incercarea de a dezarma
pentru ca nu stim cum sa iubim
pentru ca stim prea bine cum sa iubim si avem nevoie sa iesim din noi prin cuvant

pentru a vedea cum e sa o spui cu voce tare
pentru ca oamenii par fericiti dupa ce o spun, asa ca incercam si noi
pentru ca fericire
"te iubesc" este genul de monolog scurt pe care il incepi fara sa tii cont de spectatori, de partenerul de pe scena, de tine, de lumini si umbre, de scenariu si de regie

pentru ca daca nu te-as fi "te iubesc" nu ne-am fi povestit

2.2.14

greu. un film greu.

"Thank God we can't tell the future! we'd nevet get out of bed"

August-Osage County

sunt inspirata

m-am inscris la un atelier de cultura japoneza
ar trebui sa dureze o ora si jumatate
desi imi doresc sa cunosc limba japoneza, stiu n-o sa ies de acolo desenand in "nipona"
cred insa ca o sa ies pe usa zambind ... si cum altfel mai bine, decat zambind, sa te indrepti spre usa propriei case?
de mult timp cochetez cu ideea de a ma lasa prada mirajului culturii japoneze, modului lor de viata, intelepciunii si frugalitatii dupa care isi ghideaza existenta
azi, crezand si sperand ca am gasit contextul care m-a convins sa nu mai aman, m-am inscris la acest atelier

dupa ce am primit confirmarea de inscriere prin email am fost convinsa ca am nimerit unde trebuie

"Esti inscris la Cultură Japoneză - ai mare grija insa - s-ar putea sa iti descoperi o pasiune, sa gasesti oameni faini si sa nu mai vrei sa pleci! Nu-ti fie teama - cam asa ar trebui sa fie lumea. Invata si da mai departe!
Si pentru ca stim ca timpul este nebun si, din pacate, pasiunile noastre nu sunt o prioritate, o sa-ti mai trimitem o scrisoare in care sa-ti reamintim sa vii.
Echipa ..."

am dat de niste oameni frumosi care deja ma inspira si ma fac sa cred ca viitorul suna bine.