29.12.14

100%

sufletul pereche poate sa devina ... sau doar este?
daca de-a lungul unui lung sir de ani simti ca ai dat de aceasta frumoasa prelungire a sinelui printr-o reflexie a sa ... si apoi lucrurile cunosc o turnura neasteptata si totul se schimba ... se mai numeste ca acela ti-a fost suflet pereche sau doar s-a confundat teribil de bine cu unul?

intreb pentru ca eu cred ca acest eveniment (recunoasterea si bucuria fireasca, neeuforica pentru apropierea de cel care te intregeste) se intampla o data in viata si dureaza pana la finalul ei
daca nu dureaza cel putin atat de mult atunci ai trait doar o frumoasa aliniere a respiratiei intre doua fiinte.

poti fi fericit sau nu
universul nu recunoaste ca valida "aproape fericirea"

de final sau inceput de an?

ati simtit vreodata senzatia aceea de bine, in care te mangaie firescul unei intinderi (fizice) si a ... vorbitului cu cine este prezent in vecinatatea ta, respectiv a tacerii in caz ca esti singur?

eu am avut-o
azi
plinatatea clipei in care simti ca fiind in regula ceea ce ti se intampla
nu te revolti, dar nu pentru ca nu chef ... sau pentru ca simti ca nu merita ... ci pentru ca iti place, la modul cel mai real, iti place ce ti se intampla
si accepti sa fii luata in brate de soarta

minunat

26.12.14

asa, ca de Anul Nou

listele sunt la moda in perioada asta ... toti le facem sau daca nu, le citim pe ale altora... si facem ce facem si ajungem la cate 20-30 puncte "de facut" pentru noul an... cu cat mai multe puncte cu atat mai mare probabilitatea de a nu indeplini nici unul....eu spun ca mai bine alegem 3 puncte si bune ... de exemplu:

1. Nu ramane singur! 
2. Decide-te!
3. Nu te uita in oglinda decat daca iti propui sa te vezi!

25.12.14

ia mai manati, mai!

Craciun fericit!














La multi ani!
si ... va rog eu, fiti fericiti!
Chiar daca perspectiva plicticoasa a fericirii este infinit mai putin atractiva decat cea a unei deprimari intelectuale mobilizator-savante va rog eu, fiti fericiti!
Si veti simti diferenta ...

20.12.14

tot timpul

" Tot timpul te gandesti: "El e, e el, stiu sigur!" Dar niciodata nu te gandesti: "Ok. El e ... Dar daca nu esti tu aceea?"



nu e tocmai placut sa traiesti, sa metabolizezi ... tepele intinse de destin
sa fii lasat in mijlocul strazii, in ploaie, fara haine si cu sentimentele la vedere
si sa stii ca daca ti s-ar mai oferi o noua sansa
ai accepta-o doar in gand.
inima ar cere o noua dulce suferinta, dar lobii encefalieni ti-ar aminti sensurile cuvantului "autorespect".

cu toate astea, aproape ca iti e teama ca ai putea spune da
si aproape ca te gandesti numai la aceasta a doua sansa .. si te mentii curios cu privire la cum vei reactiona
nu esti inca sigur cu privire la ce ai face
nu poti fi sigur de asa ceva
mai greu cu principiile in astfel de conjuncturi

si cand inhibi principiile, ignori inima si doar traiesti ... devii adevar.
devii instinct.

16.12.14

trezirea

este foarte frustrant sa te trezesti din prostie ... cel mai recent exemplu din viata reala este cand mi-am cumparat cu mare entuziasm un burete mare, galben, super spongios si in combinatia optima de moale-abraziv pentru dus ... ca sa constat ulterior ca imi luasem unul din cei mai buni bureti pentru spalat masina

si de emotie, mi-am luat cinci, "sa fie".

acum trebuie sa imi iau masina, nu se mai poate
e pacat de bureti

constatare in timp

in urma alternantelor traiului impreuna, respectiv al traiului solitar, am ramarcat cum nefericirea se vede mult mai greu decat singuratatea ... 

12.12.14

curiozitate feminina

sunt curioasa ce nou simt vor inventa cercetatorii in perioada urmatoare ... ca vor inventa cu siguranta
mi-ar placea sa il pot depista eu :) 

11.12.14

de leac

remediul perfectionistilor este sa constate ca absenta lor nu opreste miscarea de rotatie a pamantului si lucrurile continua si fara ei
ca ele continua altfel, da, probabil
ca ele continua intr-o maniera non-perfecta, probabil si asta
dar continua!

probabil ca primul moment in care constata acest lucru va fi unul in care se vor considera tradati de catre propria lor "virtute" in care isi puneau baza pentru tot ce aveau bun in ei
dar este doar o chestiune de timp pana isi vor da seama ca a-si ridica obladuirea de pe facerea lumii, deci a renunta la a-si pune ei amprenta peste tot, oricand si oriunde chiar nu face victime !

renuntarea empirica la perfectionism il reda pe posesorul ei lui insusi
atat.
tot ce este simplu este esential pentru a merge mai departe
natura nu se complica in continuitate ... 

18.11.14

16 nov 2014

alegeri prezidentiale turul 2

o zi in care am redevenit credibila
mereu am considerat ca suntem un popor special ... azi nu mai e nevoie sa conving lumea :)
avantajul meu in fata scepticilor este ca am un avans considerabil in ceea ce priveste mandria si admiratia fata de simtul romanesc autentic
azi l-am vazut in cel mai frumos strai: cel al solidaritatii si al respectului
ne-mai-po-me-nit!
si am mai vazut ceva azi: un adevar fara tagada care mi-a scapat cumva pana acum: romanii plecati afara nadajduiesc sa aiba la ce sa se intoarca
nu pleaca sa fuga, nu pleaca sa uite, nu pleaca sa ramana ... pleaca sa isi poata auzi speranta!
sunt oameni care au trecut granita cu fizicul si cu ratiunea
insa emotia, suflul, speranta si trairile cele mai puternice - fie ele bune, grele - tot cand sunt intre ai lor le resimt cu adevarat

sa nu uitam ca in limba romana am invatat sa o iubim pe mama

10.11.14

inainte de a se cunoaste parintii mei

ma aflu intr-un loc usor enervant pentru ca nu ma lasa sa ofer, sa primesc, sa fac diferenta
asist
si sper
of
sper sa ajung sa ma intamplu!
asa ca imi tin pumnii
ma intreb, insa, daca merit sa patesc asta, daca merit sa ma nasc
stiti cum se spune, cand ajungi sus deseori uiti de unde ai plecat
si ma gandesc ca nu stiu, nu am cum sa stiu ce voi ajunge sa fac
important este, imi spun, sa nu stau degeaba pe sansa mea si sa nu stric sansa altora
pentru ca am fi intre caatigatori, nu?
este un gand care imi este suficient ca sa am incredere in univers ca ma va gazdui la un moment dat
cand considera el ca ar fi potrivit...si daca ...

termen de prescriptie

Astazi am inteles rolul deadline-urilor.
Daca am lasa oamenii liberi, s-ar razgandi la nesfarsit.
Cand le impunem un termen de "predare" sunt obligati sa se supuna lui si rezultatelor pe care isi pun semnatura pana in acel moment.
Este un soi de coercitie constructiva.
Obliga la seriozitate, la eliminarea procrastinarii, la responsabilitate, la acuratete, la 'finit'.

Un soi de pregatire pentru completitudine si finaluri ... asa cum nu este in regula sa ai o viata plina de "neterminate" care iti atarna de un fir logic, tot asa nu poti trai razgandindu-te tot timpul - la un moment dat va trebui sa 'predai' stafeta.
De tot.


8.11.14

o fotografie cu nimeni

suntem suma lucrurilor pe care le gandim, inglobam multitudinea persoanelor pe care le-am intalnit in viata, suntem ceea ce s-a transformat in actiune de-a lungul timpului si mai ales, suntem ceea ce nu putem pune in cuvinte despre noi

crampeie de memorie ... din cand in cand ne amintim de cate un moment in care am ramas trazniti de ce a putut face un om, de ce idee mareata am auzit, de ce emotie a trecut prin noi
e bine sa fii traznit ... te scoate putin din ale tale ... este un moment pe care ai vrea sa il pastrezi intr-un sertaras secret actionabil cu cheia
dar nu toate momentele se lasa pastrate astfel
pe unele simtim nevoia sa le imortalizam intr-o fotografie
dar de ce, ori de cate ori mergem intr-un loc nou sau revedem pe cineva drag nu putem sa nu ne facem poze? 
poate pentru ca ne dorim sa prelungim ce avem in noi in acel moment
unii vor palmares si isi incropesc colectii masive de momente disparate in timp
indiferent de scop, nu tinem minte oamenii pentru cum arata, pentru ce spun, pentru ce ne ofera ....nu tinem minte oamenii nici pentru ceea ce sunt.
memoria retine senzatii carora uneori, daca nu a trecut foarte mult timp, le asociaza un chip, doi ochi, o constitutie fizica. 
dar ce ramane in noi legat de nimenii intalniti in timp este felul in care ne-au facut sa ne simtim atunci.
in general relationam cu ceilalti prin prisma a ceea ce pot sa nasca in sufletul nostru ... figura lor, culoarea ochilor, statura, lungimea parului sunt irelevante per se. 
ce conteaza este sa ne placa.
si ne plac daca nu  ne sunt indiferenti.
ei, noua
luati o persoana si intrebati lumea ce parere are despre ea; veti avea tot atatea pareri cati intervievati. omul-subiect este o irelevanta fata de oricine altcineva in care nu naste nimic; momentul in care devine cineva este acela care declanseaza o emotie, o stare, o iesire din anonimatul subiectiv al privitorului

poza din fata Turnului din Pisa de acum 10 ani ce imi spune?
numai lucruri legate de mine: cum aratam eu atunci (wow!), cum sta intr-o rana o ditamai constructia (mie mi se pare impresionant) si vecinatatea cu o persoana nevazuta demult (ce-o mai face acum? am uitat complet de ea ... atunci era acolo, imi contribuia la mine)

conteaza, asadar, cu cine iti faci poze?
nu
cand avem impresia ca ar conta este prin prisma subiectivismului care ii scoate pe subiecti din anonimat

pentru ca nu retinem oamenii pentru cum arata, ci pentru cum ne fac sa ne simtim.

3.11.14

dialogand cu viata


-Si ?
-Si ce?
-Cum e?
-Ce sa fie?
-Totul.
-La fel.
-Ma pui pe fuga … din nou. Ti-e frica de mine degeaba. Dar te las. Mai zi-mi.
-Esti aroganta si ai senzatia ca fara tine nu se poate. N-ai pic de decenta cand e vorba de a menaja omul de tristete. Dai cu barda, nebuno, dai cu barda in moalele capului. Si ma intrebi cum e?
-Ai prefera sa te invalui in mangaieri de pene?
-Nu vreau pene si puf, dar mai lasa-ma cu fricile, cu angoasele, cu frustrarile, cu toate cele cu care nu se poate lupta. Cum sa lupt cu intunericul cand el e doar absenta luminii? Cum sa ma bat corp la corp cu frica, cand ea nu exista? Ma faci sa cred ca am dusmani reali in care sa pot lovi cu nesat si sa vad cum ii lasa puterile cand colo ma trimiti sa ma lupt cu aerul. O lupta cu naluci nu va putea fi niciodata castigata si totusi m-ai mintit mereu si ma minti in continuare in timp ce ma arunci in ring cu niste unii de alta consistenta decat mine. Cica “descurca-te!”.
-Daca vrei putem sa o luam de la zero si, inainte de intra in ring, sa iti citesc niste reguli. Le voi inventa special pentru tine. Crezi ca vei fi altfel, ca om?
-Da, voi fi un asistat. Nu despre asta e vorba. Mi-as dori sa inteleg lucrurile mai devreme, nu la 20 de ani dupa ce ele se intampla. De ce ma chinui cu decalajele astea?
-Ca sa imi asigur interlocutor pe termen lung.
-Dar nu intelegi ca nu mai vreau sa ma pierd in discutii cu tine? M-am introspectat destul, gata cu lentoarea asta a analizei de sine, vreau sa redirectionez toate momentele astea spre actiune, spre mai mult viu, spre … mai mult, pur si simplu. Da-mi drumul!
-Ghinion!
-Stii ca nu cred in noroc, ghinion si alte intamplari cu necuvantatoare. Asa ca ai putea gasi raspunsuri mai destepte pentru discutiile fortate tot de tine, remember?  Incearca sa iesi mai onorabil din clinciurile astea, pentru numele lui Dumnezeu! M-am saturat sa gasesc eu raspunsuri frumoase pentru ce nu esti in stare sa rezolvi singura. Te-am obisnuit prost.
-Da, sunt o biata viata asistata. O perspectiva care inteleg ca iti displace? De ce faci altora ce nu iti place sa ti se faca tie?
-Pentru ca pot.
-Atunci de ce nu accepti ceea ce fac eu cu tine? Si ca te vreau aproape?
-Pentru ca nu-mi lasi loc de intoarcere. Ma tii in lanturi in loc sa ma inveti sa vin singura inspre tine. Vreau sa ma convingi, nu sa ma fortezi.
-Esti un om greu de convins.
-Whaaat? Asta-i argumentul tau de a nu incerca?
-Este unul dintre, da.
-Sunt greu de convins pentru ca nu mi-ai dat de ales. Mi-ai provocat aceasta atitudine. M-ai format asa.
-Si vad ca ai preluat cu brio invatatura asta. Iti vine manusa, ce sa zic?
-Pai preferi sa ramai subit fara interlocutor?
-A, nu, asta nu … nu ma fa sa iti mai arunc un moment de multumire.
-Bai, deci ai un stil!! Ma lasi sa orbecai haotic in timp ce tu stai si razi infundat in colt de … efemer. Iti iei si popcorn cand te uiti la peliculele astea de relaxare?
-Da, te deranjeaza? Le prefer pe cele cu cascaval. Imi dau sete si imi place la nebunie sa imi satisfac nevoile. Sa poti sa bei apa cand ti-e sete. Minunat!
-Esti de un egoism fara margini, mortii ma-tii, ca sa zic asa.
-Asculta, obraznicatura ce esti! Fara egoismul meu nu s-ar justifica nimic din ce faci cu viata ta. Cu mine, adica. Egoismul asta pe care tu il scuipi intre ochi si de care te dezici este ceva ce eu cultiv ca sa te poti ridica tu din pat dimineata indiferent de ce vreau sa ti se intample. Este motivul pentru care nu iti pui un lat de gat la fiecare esec, este combustia care iti aminteste ca in caz de pericol sa iti pui masca prima data tu, si apoi sa ii ajuti pe ceilalti. Ca sa oferi trebuie sa ai, ca sa ai trebuie sa iti pese de tine, si ca sa iti pese de tine trebuie sa fii al dracului de egoist cateodata. Alte comentarii crete?
-Ma abtin.
-Bine. Ne revedem in urmatorul tau moment de impas. Nu mai e mult …
-Ce-ti mai place sa-ti strici surprizele “placute”! de ce le mai faci, ma intreb.
-Ca sa vezi ca nu glumesc si ca sa intelegi ca fara mine esti un nimic.
-Of, inima de caine sa ai ca sa nu plangi!  Si atunci reincarnarea ce e daca nu o scapare de tine?
-Este o gaselnita a celor la care egoismul si dependenta au gasit cel mai fertil teren: vor sa asiste ei la ce se intampla, fara sa poata sa “let go”. Nu accepta ca lumea sa ramana fara ei sau ei fara lume.
-Nu stiu de ce te intreb lucruri si intretin acest dialog. Si nu inteleg de ce ma tot freci la cap cu prostiile astea?
-Ce nu-ntelegi? Pentru ca fiecare viata pe traiul ei piere. Iar de la tine vreau sa imi ecranizezi o iesire din scena pe masura a ceea ce poti fi daca as alege pentru tine sa traiesti vesnic. Pentru ca stii doar, nu e rentabil sa va tin pe toti in viata. Cat despre cum aleg cine si cat sta, nu ma-ntreba.
-Nu stii nici tu, pesemne.
-Stiu cand aleg dar uit imediat ce alegerea isi produce consecintele.
-Cum asa? Nu sunt rezultatele pe masura asteptarilor?
-Eu nu am asteptari. Nu am de ce sa le am, eu fac lucrurile sa se intample.
-Nu e obositor sa fii mereu asa de dura?
-…..
-Si tacerea e un raspuns. Este chiar dragut sa poti lasa viata fara replica :) Ei, afla de la mine ca e mai meritoriu sa te lupti corp la corp cu fiecare asteptare blestemata, cu fiecare iluzie si cu fiecare proiectie a propriilor dorinte asupra celorlalti decat sa-ti fie totul la indemana … si egal.
-Trebuie sa recunosc faptul ca uneori puiul e mai destept decat vrabia.
-Ai si tu momentele tale de sinceritate. Macar pentru asta si te iert ramanand cu tine in ciuda halului in care de multe ori ma pui pe fuga. Daca ai putea sa fii un pic mai putin aroganta … daca te-ai lasa mai usor de zarit in spatele atator ziduri fortificate, daca nu ar fi nevoie de medicamente, alcool, ierburi, sex, tradare, amagiri, framantari, iluzii si nepasare, gelozie, posesivitate sau religii false pentru a intelege ce vrei tu de fapt de la noi!
-Ce vreau eu de fapt de la voi?
-Sa gasim veriga slaba a acestor fortarete la timpul potrivit. Nu mai devreme, nu mai tarziu.
-Vezi?! Si mai  zici ca nu sunt de treaba!
-Si de ce, ma rog, esti de treaba prin asta?
-Pentru ca las loc pentru brese, pentru ochiuri lamuritoare de lumina. Nu toti apuca sa vada prin ele in timpul vietii.
-Te-ai gandit ca poate este si de datoria ta sa ii indrumi mai bine spre ele?
-Nu. Intr-o incapere in bezna orice gaurica in zid face lumina si directioneaza. Pe multi, din obisnuinta vietii de liliac ce sta in intuneric, umed si are perspectiva rasturnata asupra lumii, ii deranjeaza aceasta lumina. Nu sunt obisnuiti cu ea, ii irita ... si isi pun mana la ochi. Nu ai cum sa convingi pe cineva de ceva ce refuza sa vada.


filtre

sunt doua perspective care pot pune la incercare inceputurile
- cum ar fi sa ne plictisim impreuna?
- cum ar fi certurile intre noi?
si daca nici unul din cele doua raspunsuri nu este de natura sa descurajeze ajung la perspectiva de analiza a sfarsitului
- cum ar fi sa ramana fara mine?

mergand inainte in tandem cu el si cu aceste trei raspunsuri imaginare satisfacatoare ajungi sa constati, in timp, ca nu vei trai niciodata raspunsul la primele doua, iar cel de-al treilea va capata valente surpinzatoare cand subiectul vei fi tu.

nu spun ca nu sunt bune filtrele, dar cred ca e bine ca gaurile sa fie suficient de mari incat sa lase sa treaca niste "impuritati".

2.11.14

fraza la care nu sper

ziua in care voi putea spune cine sunt va fi o zi trista

ce e viu trebuie sa evolueze continuu
orice isi inceteaza cursul evolutiv incepe sa fie incadrabil intr-o fraza, intr-o eticheta ... devenind static.

1.11.14

demodare

am ajuns sa ne fie atat de frica de noi, de ei, de tot, incat sa reusim sa schimbam tendintele vestimentare ale emotiilor
nu se mai poarta iubirea

cum exista o ciclicitate in toate, inclusiv in stilul vestimentar, astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina.

29.10.14

punct si de la capat

cum sa mai credem in casatorie, angajament, iubire, declaratii, cand asistam neputincios la redefinirea clipa de clipa a nestatorniciei noastre, cand labilitatea emotionala ne este norma si ne place, cand ne centrifugam egoismul asupra celor din jur sub masca atasamentului de tip "sa nu inchidem sentimentul in cusca"

acest punct si de la capat va duce la extinctia a ceea ce eu consider a fi un camin: iubire, respect, independenta, asumare si autoasumare.

capcana "hartiei fara* valoare" eliberata de oficiul starii civile este un capriciu filosofic cool.
nadajduiesc sa nu fie tardiva trezirea din teribilismul acestei maturitati de carton post-modern.

*pentru ca daca nu ar avea valoare, nu i-am acorda-o toti atat de invederat, nu? :) 

25.10.14

CNP

indiferent de gradul nostru de spiritualitate si de non-pragmatism si indiferent de cat de mult credem ca lasam ceva in urma noastra, un lucru e sigur: toti avem un numar de inregistrare.

oamenii, pentru a dramui oameni si numere mari, au nevoie de tabele si coduri unice

natura cred ca se amuza: "bietii de ei, au nevoie de recensaminte si codificari de cate 12 cifre ca sa afle unde s-a ajuns ... cand se pot uita, pur si simplu, in jur"

hop

este atat de ... ingrat momentul in care simti ca trebuie sa porti o batalie pe care nu o poti castiga!
pur si simplu stii ca te duci in arena pentru a ti-o lua la modul cel mai sportiv
te simti neputincios cu atat mai mult cu cat ai la dispozitie timpul necesar pentru a-ti crea o strategie
dar ce faci cu strategia cand esti invitat la o expunere publica a limitelor tale?
stii ca nu te va dobori complet lupta si ca vei gasi resorturile prin care sa rezisti, asa ca de abia astepti sa vezi ce vei fi invatat din aceasta confruntare la care esti invitat fara sa apuci sa spui ca ai deja alte planuri.
si chiar daca incerci sa refuzi azi, maine..., invitatia ramane valabila pana cand se transforma din ce parea liber arbitru in destin

si fata in fata cu acest scenariu:
- optimistul curios stie ca universul va veni cu o echilibrare ulterioara victorioasa
- pesimistul pierde in gand si urmatoarele zeci de batalii ... pentru ca extrapoleaza prapastios orice i se intampla
- cel care iubeste stie ca iubeste si orice s-ar intampla, asta il ridica deasupra intemperiilor de destin
- cel indiferent ... ramane incremenit in nemiscarea mentala...el nici nu are nevoie de cuvinte si sensuri, totul e la fel, si victoria si infrangerea
- iar eu ... ca o a cincea categorie ... sper de fiecare data ca viitorul esec sa ma aduca o idee mai aproape de mine in virtutea unui minim egoism care nu ma lasa sa declar totul pierdut

este obligatoriu sa ai cel putin un esec in viata
altfel nu pretuiesti nimic din cate ti se intampla

si este in aceeasi masura obligatoriu sa simti cum pierzi ceva cu fiecare lucru castigat pentru a si INTELEGE ce pretuiesti.

24.10.14

paraleli(pipedic)sm

muzica iti deschide o lume mult mai vasta decat cea imediata...
iti deschide toate mintile

este minunat sa faci alpinism pe culmile imaginatiei

asa ca nu mai fiti asa sensibili cand cate un om de bine va arunca un "baga-ti mintile in cap!"
ce vrea sa spuna este "da muzica din tine mai tare!"
va vrea binele, multumiti-i!

21.10.14

de bun augur

desi e la moda "altfel"-ul de la o zi la alta, exista si rutina de bun augur
stiati?

iata un exemplu: "zambeste azi, poti plange maine".

ba e simplu

si cum se mai complica oamenii doar pentru a avea ce povesti nepotilor, prietenilor sau cunostintelor corporatiste!
este genul de complicaciune goala de continut, este forma fara fond, este sentimentul fara simt.
ei nu se complica din convingere, ci pentru a da bine pe sticla
si iti dai cel mai bine seama de asta acum, cand peste tot se povesteste despre cat de importanta si profunda este simplitatea, iar ei, pentru a ramane in trend, devin niste bieti simplisti plicticosi.

am facut si gandit cele mai frumoase lucruri si cele mai mari...nebunii la adapostul simplitatii.
nevoia e simpla si sincera, emotia pura, privirea individuala fara pacla societatii, o atingere, un vers gandit inopinat, un fredonat de cantec in mijlocul multimii ... ce poate fi mai sincer decat muzica pe care o purtam in noi?

simplismul e conformare la norma.
este simplitatea prost inteleasa si dezbararea fara ghid de complicatul in care te imbraci, de plictiseala sau lipsa de imaginatie, in sezonul toamna-iarna al imposturii.

simplu, nu simplist
e greu, dar nu imposibil
e nevoie doar de o detoxifiere de balast mental
si de sinceritate

si foarte important: simplitatea nu "se doreste" si nu "se cauta"
de simplitate te lasi gasit

trebuie doar sa nu te mai lafai pe toata banca pe care iti place sa o ocupi in parc ... sa lasi un loc liber langa tine

19.10.14

pentru masina de spalat

of...mor cand simt ca izul parfumului altcuiva se imprima in tesatura hainelor mele, mai ales daca sunt note care nu se muleaza pe personalitatea mea

ma dau cu parfum dar il pastrez la un nivel greu perceptibil ... asa, ca pentru mine ... pun mare pret pe delicatete, subtilitate, discretie.

si in aceasta familiaritate vine cate un tavalug strain care te estompeaza si ti se insinueaza in ganduri si senzatii olfactive... deranjant!

aproape incep sa cred ca traiesc in pielea altui personaj si simt nevoia sa intru in masina de spalat cu tot cu haine pentru a-mi centrifuga influentele impuse fara drept de apel

of, de ce trebuie ca oamenii sa lase urme pe unde trec, desi nu fac nimic consistent?
de ce simt nevoia de a-si lasa amprenta in mod arogant?
si de ce nu le ajunge viata lor si simt sa intre in spatiul vital al altora?

18.10.14

Retorica orbului

Ma intreb care dintre noi, cum, de ce, cand, si cel mai important, ce ar face prima data daca aerul ar prinde culoare.
asa, sa ne testeze putin reactiile

cu_sau_fara

azi m-am regasit din nou in postura in care sa imi declar lipsa de regrete ca schelet comportamental in viata de zi cu zi.

nu este prima data cand constat ca aceasta afirmatie naste scepticism, sprancene ridicate, etichetari in pripa ... este ceva atat de simplu ce am spus!

pentru ca ce am spus, de fapt?
ca daca maine ma vad pe strada ma recunosc dintr-o mie
ca nu ma preocupa intrebari de tipul "cum am putut sa fac asta?"
ca ma inteleg asa cum am fost, cum sunt ... si incerc sa nu ma ignor suficient de mult incat sa uit sa ma inteleg pentru cum voi fi
ca stiu ce caut in viata mea
ca nu ma uit acasa cand ies din bloc si nu ma uit la birou cand plec spre casa
ma am cu mine tot timpul asa ca nu e nevoie sa ma pun la pastrare din cand in cand, pana "trece momentul"
nu, pun totul la bataie si nu imi refuz nimic din ce-si doresc sufletul sau inima.
cu creierul e alta treaba, pe el este chiar bine sa il las in stand by uneori ... recent chiar mi-am spus ca trebuie sa ma arunc intr-o activitate in care sa nu simt decat frica...frica teribila a instinctului de supravietuire...e un mod teribil de a exersa focusarea
asa ... si ce mai spun?
ca ma doare, ma bucur, sper, zambesc si urlu surd, ma enervez si simt ca mi se sparge o vena si totusi sper sa nu
ca nu ma sperii cand ma uit la mine si cand se intampla sa ma sperii, imi fac o procedura de imblanzire a demonilor
ca tin cont de altii dar nu fara a-i pune la indoiala
ca nu execut comenzi iar daca viata imi cere in anumite momente sa o fac, ma recompensez cu varf si indesat fata de "cine sunt"-ul ranit
ca ma ud in baia de multime si ma usuc la soarele singuratatii
ca mi-e dor si stiu ca va trece
ca imi caut incontinuu echilibrul ... si cand il gasesc continui sa mi-l caut pentru ca, desi echilibrul este o iluzie, el ramane un reper bun
toate fara sa ma intreb de ce
pentru ca stiu raspunsul

dar ca sa il stii trebuie doar sa inveti cum sa fii singur
atat
solitudinea te arunca in jungla propriei persoane, te ghideaza subtil - atat de subtil incat trebuie sa vrei inadins sa o asculti ca sa iti dai seama de asta, si apoi sa nu te incordezi ... sa te lasi moale si dus de val spre vai si catune nestiute - si te aduce teafar la liziera.
numai dupa ce vei fi fost in jungla poti intelege ce, cum, de ce ... si daca vei intelege asta nu ai cum sa regreti amprenta pe cate o lasi in mod natural pe nisipul miscator al lumii
oricat as crede ca ma inteleg, vreau sa si raman o furtuna continua de emotii, senzatii, umori, ganduri si razgandiri, sa ma pun la pamant pentru a nu pierde exercitiul ridicarii, sa ma arunc in gol pentru ca ma plictiseste pamantul ... sa ma dau cu capul de pereti imaginari sau sa simt ca sunt centrul universului, sa constat clipa de clipa ca ma transform - ce minune! - sau sa constat ca, desi nu credeam, mai pot iubi, spera, zambi, merge inainte.
esenta este sa nu simti nevoia sa te intrebi "de ce", ci cel mult dorinta de-a o face asa, for fun, intr-o dupa amiaza de toamna.

de ce a devenit ceva atat de neobisnuit sa nu ai in tine senzatia ca daca ti s-ar oferi ocazia, ai schimba ceva din trecut?
dar de fapt stati putin - amabilitatea a devenit atat de rara incat incepe sa fie confundata cu flirtul.
cum sa treaca "nu regret" altfel decat ca o obscenitate aroganta?

cu toate astea, chiar nu simt sa imi  rezum viata de o alta maniera.
ar mai fi fost varianta Sf Augustin "iubeste si fa ce vrei" pe care intre timp o transformasem in "nu conteaza daca ai dreptate, important este sa crezi in ceva" ... dar am o nelamurire pe tema asta, asa ca raman la ce stiu acum.

cum nimic nu este, insa, intru totul cert, este posibil ori sa ma insel cu privire la tot, ori sa nu inteleg intrebarea care mi-este adresata
si cand ii voi afla sensul "adevarat" voi avea o mare problema
sau?

in taxi

el: ce oras nenorocit bucurestiul asta. Murdar, multi oameni cu si mai multe masini
eu: pai puteti sa va mutati in alt oras
el: am incercat. Nu merge. E ca tigara spurcata care iti face rau dar nu poti sa n-o aprinzi
eu: de fumat te poti lasa
el: lasa-te dumneata, domnisoara, daca zici ca e asa usor
eu: m-am lasat
el: atunci ce cautati in bucuresti?


cat imi place gluma devenita serios!
sau situatiile si oamenii care ma incuie! imi dau de gandit. si ma ajuta sa zabovesc pe ce lasasem in penumbra. deci ma ajuta sa descopar.

16.10.14

la piata de suflete

am siiinguratate, luati va rog
c-o dau ieftin - pe un zambet sagalnic
si o senzatie de deja-vu,
hai c-o dau pe doua-trei iesiri cu bicla,
pana ne dam seama ca nu ne potrivim
sau pe un weekend in vama;
ia uitati ce singuratate mare si voinica am,
ca un ficat de alcoolic, ia uite cum
se zbate cand o atingi de alt suflet
hai ca e vie,
hai ca stie sa scrie
daca-i dai creion si hartie
poftiti la singuraaaaaatateee,
stie sa coboare la fel de bine
pe ambele parti ale patului,
uda florile, gateste, repara clantele
tricoteaza unu' pe fata, unu' pe dos la sperante
haideti la singurataaaate, va rog
luati ca e ultima
doar pe asta o mai am, sa plec si io acasa.



preluare integrala ivcelnaiv

am dat de ei

cei mai abitiri calai sunt cei care te omoara incet ... cu sabii neascutite.

anti schizo

Intr-un sistem se sta pana la limita la care simti ca tu, element al sistemului, nu poti inainta decat acceptand sa te lasi corupt. 

Gresit! “Fac in ciuda vointei mele’ fix la corupere intra :).

Bine, poti sta si mai mult ... dar 
- fie in momentele de sinceritate cu tine argumentul care te va ajuta sa te intelegi va fi unul din cele doua: instinctul de conservare sau instinctul de supravietuire. cand de fapt adevarul sta in comoditate.
- fie faci orice sa nu ajungi singur cu gandurile tale.

12.10.14

desfatare

nu este cel mai simplu lucru din lume sa fii pregatit...si sa transmiti acest lucru
dar cand incepi sa imbratisezi destinul lui "de acum pot" ... cata bucurie tematoare in a crede in asta, si cata desfatare sa constati ca, intr-adevar, de acum poti...

11.10.14

cauza si efect

uneori viata te incarca atat de tare ... pentru ca ai invatat-o ca poti duce, incat tot ce poti sa faci este sa ... imparti cate un zambet celor care iti sunt dragi.

dar nu, nu ma refer la acea atitudine reconstructiva, tamaduitoare prin care zambesti pentru ca nu ai altceva de facut sau pentru a cauta alinare.... Nu, aceea este slabiciune deghizata in putere...

eu vorbesc de acele momente in care zambetul este reactia fireasca a incarcarii ... stand, dintr-o data devii constient de tine si te surprinzi surazand. Aceea este seninatatea perspectivei ...
 
pe masura ce oferi simti ca ... primesti. 
zambind altora, iti zambesti, de fapt, tie. 

5.10.14

Destin

doamne, ce ti-e cu vocea, cu sound-ul, cu inspiratia...



            

Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea îngustă, fără pernă
Crezând că aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eternă”.

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie – dintr-o piesă
Eu par un ceas truver, rătăcitor,
Tu ești o oră magică prințesă.

Sperăm cu disperare amândoi
Că ni-e deajuns o-mbrățișare-n fugă
Și că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visându-ne-n secret
Perechea pasionată și celebră
Traind în moarte, fără de regret,
Un scurt și iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim… dar cuplu consacrat,
Culcat calm, în culcuș fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăța și cum se doarme.*

*Romulus Vulpescu , Destin

4.10.14

frumos

ah...sa stai la un vin ... bun ... sa iti dai cu parerea despre viata ... sa ti se excplice de ce te inseli si ca nu e chiar asa ... sa iti dai seama ca nu ai trait tot pe lumea asta si ca mereu mai e ceva nou de invatat ... si sa simti cum, odata cu vinul care separa pe nesimtite ceea ce e important de ceea ce pare a fi, lucrurile ti se arata intr-o cu totul alta lumina.

daca a doua zi te surprinzi cu zambetul pe buze ... ai facut o treaba buna.
daca te doare capul ... te-ai lacomit, iar nesatulului, ca si nemultumitului, i se ia darul.

29.9.14

ipotetic ... deocamdata

i-as aparea in usa.
s-ar bloca
iar eu as simti ca pun presiune
dar as face ce simt ... being smart about it : nu m-as grabi, dar nici nu as pierde vremea pana universul s-ar decide ca ii poate creste aripi sau ca ... i s-ar putea alinia planetele ... ori i se aliniaza cand mi se aliniaza mie, ori ne luam ...adio

simbioza

"devenim asemenea celor cu care ne bem cafeaua"

fie ca ... in bucatarie, in sufragerie, in baie ...


Filtre subtile

Deci Facebook e chiar interesant cateodata…in functie de cat de des vorbesti pe chat cu cate cineva, primesti propuneri de a-i invita pe top 3 “frecventi” din lista ta de chat la diversele evenimente la care tu te gandesti sa participi.
Si invitatia e ceva de genul “invita si pe… “.

Cand vezi asocierea negru pe alb a locurilor in care vrei sa mergi cu a posibililor insotitori poti reactiona in doua feluri:
-“Da, cum ar fi?,  poate vine :)
-“No way!”

Pentru prima categorie, se justifica o eventuala continuare a ‘incalzirii’ chat-ului zi de zi .
Pentru a doua categorie, insa, ti se transmite cu subiect si predicat ca porti (des) conversatii conjuncturale.

Concluziile se trag individual :). 

28.9.14

accidente (ne)fericite

femeile care stiu ce vor intimideaza
tot ce e rar scoate din zona de confort macar pe motiv de "nou"

singuratatea

dupa ce te face om
te sfasie

fara ea nu vei sti niciodata cine esti
cu ea vei sti cine ai fi putut fi

a simti vs. a trai

par acelasi lucru


simtirea
un ceva inteligibil, articulabil, pasibil de a fi pus in cuvinte, o senzatie exprimabila
se vede pe chip
se poate transmite prin cuvinte
se poate explica (chiar fara a fi nevoie sa se inteleaga)

trairea
o experienta eminamente personala
nu se poate pune pe hartie
se poate intelege de catre cel ce o are
nu se poate explica altuia
se poate vedea pe chipul celui ce o are de cei care la randul lor au avut-o; pentru ceilalti nu reprezinta decat o alta mimica.


 dar sunt doua lucruri diferite


Studiu de caz
transmiti cuiva ce simti si iti raspunde ca iti intelege trairile. Hm :) Detaliile si nuantele determina compozitia, intregul, pentru ca numai prin alaturarea lor ajungi la o lucrare, la o experienta, la o concluzie, la o viata de om. Sa traim corect, zic, si sa spunem lucrurilor pe nume: chiar daca pare nesemnificativ, nu poti jigni o traire detronand-o la rangul de simt - altfel, desconsideri ce ti se intampla.


27.9.14

politia emotionala

sunt atatia oameni care umbla liberi
in loc sa fie tintuiti in camasi de forta

dar nu, ei circula, traverseaza strazile si priviri, contorsioneaza senzatii, ating suflete si trupuri pe care le fac sa pulseze nebun, iar in final lasa urme cu potential de cicatrizare nu mai devreme de termen lung.

in loc sa avem un ospiciu al tiranilor emotionali
avem spitale neuro cu minti si suflete inspre care, noi, astia de "afara", privim cu aroganta si superficialitate ... ii consideram slabi, fara sa stim ca ai lor ucigasi inca umbla liberi in vecinatatea noastra.
de fapt ei, "invinsii", sunt la adapost acum ... ramane doar sa gaseasca resorturile pentru a-si activa imunitatea
noi, insa ... care ne credem intregi, ramanem expusi celor care umbla liberi si inarmati

este jocul pervers in care incarceram victimele si le incapacitam in camasi de forta, dezactivandu-le astfel imunitatea pe care si-ar dori sa si-o exprime pentru a rezista, si in acelasi timp facem culoar calailor ...

jungla oamenilor nu difera de cea a animalelor
tot la "care pe care" se reduce
si tot la instincte
constiinta e doar un vis frumos de multe ori .. sau cel mult o scuza onorabila pentru cei care nu reusesc sa macelareasca asa cum si-ar dori




22.9.14

Da!

ideea e ca toti vrem sa fim amintiti
dar Hazel e diferita
Hazel stie adevarul
ea nu a vrut un milion de admiratori
a vrut doar unul
si l-a avut
poate ca nu a fost iubita nebuneste,
dar a fost iubita profund
si nu e asta mai mult decat primesc majoritatea oamenilor?
(...) am tinut-o de mana incercand sa-mi imaginez o lume fara noi ...
si mi-am dat seama ca ar fi o lume fara sens
e atat de frumoasa!
nu te plictisesti sa te uiti la ea
nu-ti faci griji ca ar fi mai desteapta decat tine, pentru ca stii ca este
e amuzanta fara sa fie rautacioasa
(..) sunt foarte norocos sa o iubesc
nu poti alege daca vei fi ranit sau nu in aceasta lume
dar poti alege cine te raneste
si imi place alegerea mea
sper ca si ea e multumita de alegerile ei


;)

pain demands to be felt


sezonul 1?

te apreciez pentru toate prin care mi te-ai aratat
si inteleg ceea ce faci

inteleg inclusiv faptul ca obligi un scenariu de film in care lucrurile nu ies ... se completeaza pe moment, sa intrepatrund printr-o magie perfecta, se bucura si creeaza, dar nu ies ...

lucrurile care ies ti se par banale, mai putin artistice?
fortezi nereusita pentru a nu te plictisi cand revezi filmul?

inteleg
insa nu stiu daca as proceda la fel

deci, un motiv suficient de bun pentru a ne lua, fiecare dintre noi, trairile in custodie si a face din ele filmul potrivit firilor noastre

noi ne scriem cele mai frumoase file de poveste, chiar si cand ne amagim

totul este o alegere
 

21.9.14

slujba (cinica) de duminica

 "Suntem cu toții rătăciți. Și-n rătăcirea noastră ne intersectăm cu oamenii de care nu ne e teamă. Numim asta iubire. Și cu ei bâjbâim prin viață."  

"Trăim o lume confuză în care fiecare se caută pe sine cum poate mai bine. Unii vor pauză de la viață. Alții vor să o primească pe toată. Unii vor să se așeze lângă cineva. Alții așteaptă să-i vindece părinții. Unii speră că-s mai mult decât sunt de fapt. Alții își strigă emoțiile în pernă. Suntem confuzi și căutăm în sistemele de valori și supraviețuire de la ceilalți pentru a-l construi pe al nostru. Toată viața am încercat să fim mai buni, mai importanți, mai utili. Întrebăm în stânga și-n dreapta cum se trăiește? Cum ne trezim? Ne manifestăm nemulțumirea de sine aruncând cu mizerie în viețile altora. Tragem linii și etichetăm ca la final să ne simțim mai bine cu noi. (...) Trăiesc deopotrivă o nemulțumire viscerală că nu am făcut mai mult, dar și o liniște că am dat cât și ce am putut mai mult și mai bun în fiecare etapă.(...) Nu mă simt mai bună, mai stabilă sau mai matură. Mă sperie în continuare orice decizie pe care sunt nevoită să o iau. Mi-e frică de întuneric, abandon și să nu dezamăgesc oamenii din jur. Mă îndrăgostesc repede și sufăr ca un câine-n ploaie. Mă recuperez cum pot eu. Mă arunc în povești, tragedii și drame înainte să intervină raționalul. Sper ca ceilalți să mă salveze, deși știu că nu au de la ce. Mă sperie și viața și moartea și necunoscutul viitorului și greutatea trecutului. Mă sperie iubirea și lipsa ei.
Mă uit la oamenii pe care i-am iubit și aș vrea să le spun că regret că i-am determinat să mă dezamăgească. (...)"


irule.ro

cum faci asta?

nu, nu faci asta!
ai tratat comun ceva foarte special pentru ea ... sau cel putin asta s-a inteles din respingerea brusca.
ai actionat de unul singur fara sa o ajuti subtil sa inteleaga decat dupa ce era deja tardiv.
fugisei deja.
nu esti pregatit?
mai sunt filtre pe care vrei sa le parcurga?
simti tentatia de a te lasa dominat sau mirosi teama de a nu putea sa fii tu in control?
sau poate pur si simplu nu esti convins...
fa ce simti ca este mai bine pentru tine, dar ramai elegant in fata oamenilor care se deschid sincer si care se arata cu mai putine dubii...decat tine.

om fiind, deci nu ascet sau iluminat buddhist, crede ca binele tau poate avea elemente comune cu binele ei.
si pentru ea bucuria e completa numai cand poate sa se bucure, sa bucure si sa transmita bucurie
dragoste
nu iubire, ci dragoste
cuvant mare?
galopant de mare in atat de putin timp?
posibil
daca e, e, daca nu e, nu e ... la asta se reduce existenta.
dar daca lucrurile nu ies asa cum si-ar dori, spera ca macar binele sa ramana trait corect si autentic ... separat.

i-ai frant inima cand ai inceput sa-ti faci simtita indepartarea, dar i-ai si dat putere.
o doare.
dar o doare senin.
este un om puternic si tocmai de aceea iti respecta decizia in care, de altfel, nu simte sa creada si impotriva careia i se opune surd.

esti independent.
stia asta dinainte de a i-o spune tu ca argument pentru "nu pot" ... dar a fi independent fara afect este, pentru ea, detasare.
ceva ce nu-si doreste.

fara a si le cultiva, tine mult la imperfectiunile ei, mai ales la cea care o indeamna spre comunicare si comuniune cu ... un anume altcineva.
stiind pe de rost toate cotloanele singuratatii, a inteles cu timpul ca viata este altundeva

ceva ai tratat fundamental gresit:
EA este responsabila pentru trairile ei, nu tu...
ea, pentru ca ti-a facut loc.

nu, nu faci asta!
nu poti frange constient o inima decat daca tentatia egoismului ia locul credintei in smerenie.

ii este dor.
pentru ca este doar un om.

si daca asta se va dovedi a fi fost tot, in timp, ii va trece
pentru ca, nu-i asa?,  este doar un om

si pentru ca intotdeauna forta lacrimilor paleste in fata puterii frumusetii clipelor.

18.9.14

noi invataminte

Suntem volatili. Toti, fara exceptie. Ma refer la oameni. Noi, cei care traim intre noi, cu noi, fara noi si alaturi de noi.
Animalele stiu ce vor. Si daca nu stiu, ii ajuta programarea genetica sa afle.
Oamenii cauta neincetat, si cand cred ca gasesc afla ca de fapt s-au uitat in directia gresita si isi aloca resursele spre noi carari de batatorit pentru ca dupa cativa ani sa treaca printr-un reboot si sa-si reia cautarile.

La viata in doi se ajunge de la brusc la treptat … este irelevant in cat timp ajungi la optim.
Daca o faci rapid stii ce vrei, daca ai nevoie de timp esti nehotarat ... inca.
Important este ca sufletul sa incline natural spre duet.
Si un lucru este foarte important: viata in doi nu este decat pentru cei care stiu cum sa fie singuri dar aleg, lucid si responsabil, sa nu mai fie.

Esti suav.
Suav si superfluu.
Orice iti aduce atingere iti influenteaza imprejurul expansiv si de nedefinit.
Vrei sa simti ca lumea e a ta si ca tu esti o parte a intregii lumi. Doua multimi care isi redefinesc continuu si cu multa ingaduinta marginile. 
Doua multimi care isi accepta reciproc si in mod natural caracterul expansiv.
Esti ca mine.
Sunt ca tine.
Doar ca nu ti-o pot spune, te vei retrage si mai mult, probabil, pentru ca te stii pe tine si, deci, stii de ce te poti teme ;)
Dar sa stii ca teama vine din dorinta de a prezerva si din posesivitate fata de prezent.
Iti place necunoscutul dar, la o adica, merge si fara el cateodata.

Este in regula ... daca vei ajunge sa simti ceea ce spui ca iti doresti vei fi si tu cel care poate da un semn.
Cand simti ce traiesti si traiesti ce simti, nu conteaza ca faci pasul ... il faci natural, fara sa te gandesti la asta, fara rationalizari si analize. 
Faci firesc.

Un singur lucru e important la final de zi: sa simti, sa fii viu, sa crezi, sa impartasesti, sa te bucuri, sa fii recunoscator.
Teama, de orice natura, vine si pleaca.

Nu exista limite sau constrangeri … orice este posibil azi, maine, oricand.
Ceea ce este extrem de reconfortant!


in viata

Nu poti sa mergi inspre o persoana pentru a gasi fericirea ... ci doar daca simti ca ai gasit-o deja.
altfel o incurci
si tie iti faci un deserviciu

7.9.14

ramarca

am observat ca dupa ce plangem avem privirea mai senina...mai deschisa...mai limpede.
vedem totul altfel

sa-ti faci putini prieteni. 
din tine nu iesi*


*Omar Khayyam

4.9.14

reminder

mi-am trecut in calendar sa imi fac drum pe la Academie sa solicit eliminarea din DEX a cuvantului "normalitate"...a devenit prea relativ si paleta de sensuri putin prea vasta pentru a ramane un cuvant definibil

17.8.14

tratament impotriva nepasarii

administrarea dozelor zilnice de indiferenta calculata devine din ce in ce mai anevoioasa

si pretul injectiilor a crescut
nu pentru ca sunt la mare cautare ci pentru ca s-au inchis majoritatea liniilor de productie din tara
oamenii au inceput sa metabolizeze uratul din comoditate ... este mai usor sa te supui decat sa te opui

partea proasta este ca nu se mai elibereaza nici pe baza de reteta...asa incat, degeaba faci pe cate un doctor sa iti inteleaga nevoia de a te trata cu frumos ... nu il mai baga astia la raft pentru ca ajunge sa expire.

degeaba am eu bani si disponibilitate puse deoparte, daca nu am ce cumpara cu ele.

voi incerca sa imi obisnuiesc corpul sa respinga chimicalele ... chiar daca ajung la greva foamei

am ajuns in stadiul - noi, cetateni compatrioti de secol XXI - in care este mai sanatos sa mancam de pe jos
de pe josul comunitatii, de la oamenii simpli, needucati, necomplicati, nemincinosi, nenimiciti de standarde moderne
e o hrana mai bio decat bio-ul etichetabil frumos si procedural pe pungi sclipicioase

16.8.14

cu rau'-nainte

mi-e greu spre imposibil sa neutralizez rautatea din juru-mi.
sa o MAI neutralizez, mai bine spus
sunt multi, tare multi
cu o inventica bine pusa la punct
pe tipologia calului troian : gratuitatile sunt purtatoarele celor mai mari costuri!
mutanti cu noi munitii
si faptul ca trebuie sa ma apar a.i. eu raman eu, ma consuma destul ... prea mult, in ritmul unei lumanari care a inceput sa arda la ambele capete.
.... daramite sa va tin piept
sa risc propria-mi extinctie?
nu, nu meritati atata efort.

sa va fie de bine, animale de oameni!
sa va fie de bine pentru satisfactia resimtita pana acum ... pentru ca ma retrag din a mai incerca.
eu, si cine mai crede alaturi de mine ca nici macar nu meritati o lupta dreapta.
nu va meritati decat pe voi insiva ... iar voi insiva, fara oponenti, nu veti mai avea ce sa distrugeti sistematic.
raul nu exista decat in relatie cu binele...

am aflat

ca pana la urma nu-mi plac foarte tare cei care afirma ca au idoli, mentori sau ca se simt motivati de liderul cutare pe care l-ar urma legat la ochi

si ca ideal este sa ramai in stare si in deplinatatea facultatilor de ins astfel incat sa alegi ce este bun din toti cei care iti taie calea

nici unul nu este de ignorat

imi place sa nu fiu nevoita sa aleg de cine sa imi placa, in cine sa am incredere, pe cine sa respect, cu cine sa petrec timpul dezbatand aprins prezentul, cui sa-i fac cu ochiul ghidus.

ce nu vine de la sine, ce cauta colturi intunecate pentru a se ascunde e corupt.

5.8.14

(ne)reguli

nu stiu cum se face
dar de cele mai multe ori
daca nu mereu
situatiile celorlalti pe baza carora le dai sfaturi
sunt cu totul altfel cand ti se intampla tie
desi sunt fix la fel

daca ti-ai schimba chipul intr-un prieten, ai sti exact
ce este cel mai bun lucru pentru tine  
dar pentru ca iti pastrezi chipul
tau
nu poti sti decat ce iti doresti

tu faci mereu exceptie de la propriile sfaturi generale

13.7.14

plansul

denota slabiciune.
denota slabiciune!
denota slabiciune?

cred ca da...inseamna ca iti pasa si a-ti pasa este o slabiciune in lumea mutantilor emotionali
si cred ca da si pentru ca dincolo de a fi o reactie biologica, este o slabiciune reala a propriului ecosistem, un semn al preaplinului pe care restul corpului nu a fost capabil sa il metabolizeze corepunzator si a apelat la supapa aceasta pentru eliberare.

e ok sa plangi ... dincolo de ratiuni practice, poate e primul impuls al celui care inceteaza a mai incerca sa inteleaga si pur si simplu absoarbe schimbari si elimina concluzii.
ca un tub care preia aluviuni.
nu intervine asupra celor ce se intampla
si pur si simplu le traieste.

in loc de final

"Am gasit inca un om de care ma pot desparti. Caci un om plin, bogat, valabil, e unul caruia printr-un cuvant ii poti spune nespus de mult. Va strangeti mana, va uitati unul in ochii altuia si s-a intamplat ceva. E un pact intre voi: "acum ne putem desparti". Caci orice v-ar desparti de acum inainte, sunteti doi oameni care s-au intalnit. Asta e esentialul: sa te intalnesti cu celalalt. Finalul - care trebuie sa insemne intotdeauna o reluare a tuturor temelor - devine acum posibil. Oamenii acestia, langa care stai ceasuri intregi si care stau ceasuri intregi langa tine, spre a nu obtine nimic nici unii nici altii, sunt asa de anosti incat nici macar nu te poti desparti de ei".

Constantin Noica, Jurnal Filozofic.

12.7.14

Imi pasa!

Mi-e dor de tine

Și nu-mi ajung celelalte
Uite că un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu știu cum,
Mi-e nu știu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.
Îmi pasă!


Adrian Paunescu


10.7.14

ori, ori

a nu te lasa infestat de mediul inconjurator nu inseamna a ramane detasat sau indiferent.. inseamna a consuma extrem de multa energie pentru a reusi sa ridici bariera prin care nu trec virusii si a pastra tot ce mai este colorat si viu in tine. Iar zidurile care trebuie sa se ridice sunt de tip geam reflectorizant ... din interior vezi ce se intampla (ramai in contact cu viata, dar refuzi sa participi la ea), dar din afara nu se vede inauntru (nu lasi sa se aiba acces la tine). Cei care ridica, din greseala, din graba sau din neputinta, ziduri dublu reflectorizante ajung indiferenti. Niciodata detasati. Sunt suspendati undeva intre viata si ... viata. Iar cei care nu ridica aceste ziduri .. din iubire de oameni sau din speranta ca "nu toti sunt la fel" pot cadea  prada usor .. pentru ca, nu-i asa, nu este combinatie mai periculoasa decat prostia insotita de rautate. Iar ei ... cei care aleg deschiderea chiar si in fata acestui pericol uman ... aleg Viata. Nu poti amorti emotiile selectiv!

4.7.14

spre tine

De fiecare data cand calatoresc cu trenul si traversez muntii, vazandu-l serpuind printre serpentine, imi inchipui ca merg in spatele unui sarpe imens, gratios si foarte atent la curbe. Ba mai mult decat atat, pentru ca si eu sunt foarte atenta la cum se muleaza pe forma drumului, ma cred o parte componenta a sarpelui ... Aproape un organ. Iar pentru igiena imaginatiei, aleg sa ii fiu inima.
Ca inima am patru camere semidecomandate cu care trebuie sa functionez. Era bun un hol ... facea tranzitia la exterior mai usor, dar pana la urma reusesc sa ma descurc eu cumva. Intru direct in sufragerie, si ce daca? Chestie de ospitalitate pana la urma...ce sens ar avea holul? Daca vrei sa chemi omul in casa, il inviti direct in camera mare si ii dai prajituri, nu?  Doar n-o sa-l tii pe hol!
Asa...si inima fiind ... Cu musculatura bine antrenata pentru a nu uita ca am patru camere - stiti ca sunt niste unii care isi cumpara cate un apartament de cinci camere dar ei stau in bucatarie toata viata - si cu intentia de a trece in fiecare zi prin toate, tocmai traversez Carpatii.
Si ma bucur cand vad ce vad. Natura, verde, inaltimi, albastru ...
Totul se vede prin geamurile camerelor mele. Daca le spal. Sau daca vreau sa vad prin ele. De la caz la caz. De la inima la inima. De la sarpe la sarpe. De la tren la tren.

sau de la mine la tine

non alternative

de ce alegem cateodata sa mocnim in starea de fapt in detrimentul lui a trai?
a ajuns viata sa fie "raul cel mai mic"?

obicei de pe ulita

Oare daca decid sa nu mai fac cunostinta decat cu cine ma intreaba "a cui esti?"  mai am vreo sansa sa cunosc vreun om nou in viata asta?

3.7.14

la zid

era un banc despre un betiv care iesise noaptea din bar si incepuse sa se plimbe printr-un parc. la un moment dat, mergand bezmetic, se opreste langa un stalp de curent electric..se sperie, apoi sovaielnic pune mana in stanga .... zid ... pune mana in dreapta ... zid... sta ce sta, ia stalpul in brate ... zid ... si concluzioneaza speriat si usor trist: "m-au zidit!"

E obositor sa te lovesti de ziduri ziua si sa vorbesti cu peretii noaptea .. te simti ca intr-un banc prost.

cu semnul intrebarii

daca m-as intreba serios as raspunde "da, am iubit". Si m-as crede pe cuvant, doar am fost de fata. Daca, insa, as crede omniprezent-enervantul " nu poti iubi pe altul daca nu te iubesti intai pe tine" as tinde sa ma contrazic. Dar cum sa ma contrazic din moment ce stiu ? Si daca nu am iubit, ce am facut?

as vrea sa contrapun exemplul personal celor multi care sustin ca doar indreptandu-te intai spre tine faci loc pentru privirea inspre celalalt. Iar exemplul personal spune asa: daca cineva a reusit (fara a incerca!) sa ma faca sa simt respect de ce sa astept pana il ajung din urma? Ce vina are el ca eu inca nu ma inteleg pe mine? Si de ce totul e conditionat de tot? Stiu ca oriunde ne uitam avem cauza si efect... dar uneori ar fi util sa ne uitam si atat. In prezent. Cauza si efectul sunt elemente definibile NUMAI odata cu trecerea timpului.

admit ca nu pot fi toti nebuni si eu singura care intelege, asa ca intreb: daca nu am iubit, atunci ce am facut?

si conteaza?

chapter

lost and found

29.6.14

constiinta

cand, pentru a te proteja si a putea merge mai departe, inchizi ochii la ce se intampla in afara usii casei tale ... devii complice?

antifragilitate individuala sau constiinta sociala? 

26.6.14

timpul

oricum ar trece, bine, rau, fructuos, aiurea, frumos, nicicum ... trece nemilos
indiferent de cum ni-l petrecem sau de cum ne petrece el pe noi
fara mila ramane

atata vreme cat am fost inzestrati cu posibilitatea de a avea perceptii ... si cu imposibilitatea de a le controla ... mereu timpul petrecut frumos va trece mai repede decat cel ocupat cu nimic
pentru ca asa vom percepe noi lucrurile

sa ne intelegem: el trece la fel de fiecare data
adica fara mila.  ah, si mai e ceva: faptul ca exprimam trecerea timpului intr-un fel sau altul este o consolare...in realitate marcam trecerea NOASTRA prin timp...