31.10.13

doar pentru unii dintre noi

Afli mai multe despre un om cand ii spui ce nu trebuie.
Acele vorbe care ne dau un altfel de haine jos ...  sa ni se vada diferentele.
Intre doi oameni inteligenti fiecare diferenta constientizata si acceptata face parte din farmecul explorarii unui continent. Fiecare disputa rezolvata este o disputa care nu se mai repeta.

radu f constantinescu

19.10.13

descatusare

rezolvarea unei probleme nu vine mereu din gasirea unei solutii, ci si dintr-un switch de perceptie asupra cauzei corecte.

un soi de scoatere a capului din crengi pentru a vedea padurea...

m-am chinuit de atata timp sa imi activez frica pentru a anihila efectele devastatoare ale unei cauze care nu era acolo ... cand de fapt solutia era in modul de a pune in discutie cauza insasi.

nimic nu e ceea ce pare.

18.10.13

Polarizare mioritica

Incep sa vad o scindare a societatii romanesti in trei categorii...

Cei care sunt romani prin faptul ca traiesc si simt romaneste, in Romania fiind...

Cei care se simt jenati de originea lor si fug miseleste, fara pic de recunostinta, sau mancand pamantul, resemnati, comozi, enervati ori plini de ifose inspre societati in care vor fi mereu cetateni de gradul doi ... un titlu care, in acceptiunea lor, innobileaza mai mult decat acela de roman autentic.

Si cei care traiesc in Romania, nu intentioneaza sa plece dar se complac in comoditatea argumentelor ubicue de tipul "aici nu poti face nimic", "la noi ca la nimeni" ori "sa fii prost sa fii corect". Sunt aceia care la finalul unei vieti traite precar din punct de vedere sufletesc si intelectual vor constata cu mandria unei cornute imberbe ca "nu se poate, dom'le, orice-ai face, astia iti pun bete in roate"...Cu alte cuvinte, sunt aceia care isi justifica o viata de nimic prin nenorocul de a se fi nascut pe teritoriul tarii lor. Cum sa iti rezumi viata la o scuza penibila?!

Cele trei categorii sunt un fel de selectie naturala a autenticitatii ... si care aduce la lumina o concluzia trista. Sunt multi nascuti degeaba romani.

14.10.13

pacla

uneori spre deseori ma uit in jur si imi dau seama ca viata nu este pentru toata lumea...
apoi ma gandesc ca tocmai ce am iesit dintr-o bula de aroganta ...
dar parca totusi nu ...
voi cand va uitati in jur ce vedeti? 

12.10.13

Dincolo de orice

respecta-ti punctul de reper in viata ... daca este ales bine si cu simt de raspundere, atunci reprezinta cea mai autentica amprenta de caracter a ta


si, indiferent de riscuri



vei ramane mereu deasupra liniei de plutire

7.10.13

sinceritatea

este un soi de modus vivendi ... nu prea mai pot fara ea.
m-am obisnuit sa fiu sincera cu mine, desi ma scot din sarite niste adevaruri pe care le observ uitandu-ma in oglinda,  m-am obisnuit sa fiu sincera cu cei dragi mie si care consider ca nu merita altceva decat veridicitate ai autenticitate intr-o forma nepangarita, si m-am obisnuit sa fiu sincera cu oamenii care consider ca sunt meritorii dar care se lasa trasi inainte de trasaturile negative de caracter pe care le potenteaza zi de zi cu credinta ca reprezinta ceea ce ii innobileaza.

singurii cu care nu tin neaparat, dar totusi cam sunt, sincera, sunt cei care imi sunt enorm spre infinit irelevanti. Cu ei sunt sincera din automatism de sine, nu pentru ca simt ce le-as datora ceva.

este riscant
foarte riscant sa fii sincer
te poata lasa singur
pe viata

nu stiu cum e mai bine
ce stiu insa este ca de regula aceia care se enerveaza pe tine pentru ca spui adevarul sunt cei care traiesc o minciuna.
pe care tu reusesti sa o zgandari.
sau cel putin sa o arati cu degetul

tu iti faci datoria de om
celalalt ..
.. fie se grabeste sa se enerveze, pentru ca apoi sa intre in conservare instinctuala si mai apoi sa revina in lentoarea paralizanta care il mentine botox-at ideatic si emotional. toate pe fast forward, desigur.
.. fie se lasa sensibilizat in simturile auto-criogenate pentru a se dez-integra din lumea pe care nu si-o doreste de fapt, dar care ii deruleaza prin fata ochilor mirajul lucrului facil facut de mantuiala si apreciat fals de toata pleiada de omuleti trasi la indigo-ul unui secol rupt de istorie.

n-au decat sa traiasca in minciuna
si eu in siguratate, daca asa se pune problema!

6.10.13

Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai importanta la o constructie

      


       Cati dintre noi se simt bine in pielea lor, in viata lor, in familiile lor? Cati dintre noi sunt pregatiti pentru o schimbare radicala? Cati dintre noi au curajul sa faca o astfel de schimbare? Cati dintre noi pot sa recunoasca ca au gresit? Cati dintre noi stiu ce e aia fericire?
      Cati dintre noi stiu unde sa o caute? Cati dintre noi stiu sa iubeasca? Cati dintre noi stiu sa ceara? Cati dintre noi stiu sa primeasca? Cati dintre noi stiu sa asculte? Cati dintre noi stiu sa daruiasca? Cati dintre noi stiu sa imparta? Cati dintre noi stiu sa multumeasca? Cati dintre noi stiu sa aline? Cati dintre noi stiu sa pretuiasca? Cati dintre noi stiu sa aprecieze?
      Cati dintre noi stiu sa traisca? Cu fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna, an..uitam lucrurile elementare. Uitam cum se fac lucrurile simple. Uitam cine suntem, uitam ce vrem, uitam tot. Ne alimentam cu lucruri la indemana, ne consumam energia pe lucruri prea putin importante, ne mutilam dorintele, ne umplem de venin, de pregatim armele pentru razboaiele surde cu toti din jurul nostru. Suntem nervosi, ne dezumanizam, devenim canibali.
      Asteptam sa se stinga lumina si muscam in stanga si in dreapta. Nu mai avem reguli, nu mai avem mama si nici tata. Suntem fiare. Luptam cu toti. Luptam cu cei din jur, luptam cu noi. Ni se lipesc de noi obiceiuri proaste. Nu stim sa ne alegem modelele, uitam sa fim oameni si ne ghidam dupa lucruri de suprafata. Avem razboaiele noastre. Al caror scop nu exista. Suntem de suprafata, suntem superficiali, ne hranim cu tampenii. Ne cade mereu greu la stomac dar facem eforturi.
      Ne ridicam si o luam din nou de la capat. Ne certam cu parintii, ne injuram in trafic, nu vorbim ani de zile cu copii nostrii. Ne certam cu prietenii de o viata pe tot felul de lucruri marunte. Ne dezumanizam. Cautam fericirea pe net. Ne iubim prin ecranele monitoarelor. Trimitem felicitari virtuale, inghesuim sute de fete zambitoare prin sms-urile pe care le trimitem. Judecam dupa aparente, la cald.
      Nu lasam nimic sa se raceasca. Ne dorim sa continuam relatiile ratate si uitam sa dam sanse oamenilor care chiar conteaza. Ne debarasam de toti oamenii buni si ne alaturam oamenilor care nu ne merita. Ne place mereu fructul interzis si nu ezitam sa muscam din el pana ne doare gura. Pana ne otravim, pana ne ardem limba, pana ne apar afte in gura. Luptam pe toate planurile. Cedam cand ne e greu, cand cineva care merita a facut o greseala. Nu vrem sa il iertam fix pe cel care greseste cel mai putin.
      Ne aruncam in bratele altora. Ne bucuram ca am scapat de un om care chiar ne iubea. (...) Ne incanta complimentele chiar si cand sunt false, aruncam like-uri si abia asteptam sa le primim inapoi. Uitam de oamenii dragi, ii sunam rar, ii repezim. Uitam cand sunt zilele lor de nastere.
      Alergam dupa oferte, ne golim cardurile pe lucruri inutile, umplem caruturile cu e-uri. Uitam cine suntem si vrem sa devenim altcineva. Suntem plini de invidie. Suntem suparati ca prietenii cei mai buni castiga mai bine. Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai importanta la o constructie. Habar nu avem care sunt modelele noastre. (...) Uitam de noi, (...) ne pierdem., ne irosim putin cate putin. Suntem in cautare de tot dar nu punem mana in esenta pe nimic.

preluare integrala http://www.bloguluotrava.ro

solutie

cum faci sa visezi cand nu poti sa dormi?

news

my (sometimes annoying, yet always genuine) soul mate is getting married.


5.10.13

Intermezzo nocturn

Nu stiu daca le stiti ... cert este ca exista.
Ma refer la acele "micro-treziri" din timpul noptii, acele scurte momente de iesire din sfera viselor si reintrarea in constientul imediat care, pe de o parte, certifica o activitate atat de intensa si profunda a creierul incat nu accepta anestezierea totala intru subconstient si, pe de alta parte, aduce la iveala temeri sau trairi care macina.

Eu am avut un episod de acest tip azi-noapte. M-am trezit pentru cateva secunde pentru a ma intreba ce si cum faci sa te aduni atunci cand esti rupt in bucatele mici si neregulate pentru a n-a oara? De la un moment dat nu mai poti reface puzzle-ul, oricat ai incerca ... si risti sa ajungi un altfel de model. Ca si cum initial aveai un peisaj frumos de poveste si ulterior faci din el un malul marii la Costinesti. Am adormit cu intrebarea pe buza mintii ... fortandu-mi inconstientul sa preia fraiele.