29.9.13

Simplu

A-ti accepta imperfectiunile ... slabiciunile ... punctele slabe cu care nu poti lupta nu necesita iluminare, buddhism, meditatie sau Dharma. Necesita o forta launtrica de nestavilit. Necesita puterea de a-ti pune mai presus punctele forte cu convingerea ca verigile slabe, pe care astfel de tii la adapost si reusesti sa nu le ignori, vor gasi de cuviinta sa le multumeasca mai tarziu.
Nimic mai mult.

Asemanare

In statia de autobuz aud pe cineva adresandu-mi-se:
"Vai, domnisoara, ce bine semanati cu Madalina Manole!"
Instant am simtit cum sufletu-mi isi pierde roseata din obrazi si devine livid spre cirotic.
Ce nu-mi place sa ma vada oameni intamplatori!
Dar daca la ceilalti tin prea mult sa ii las ...

28.9.13

Emisfere cerebrale in opozitie

M-am trezit cu o intrebare in minte: "ce ti-e cel mai dor sa faci?"
Si raspunsul a fost "sa iubesc".

Apoi m-am ridicat din pat, mi-am baut cafeaua si involuntar relocat sinapsele... mi-am amintit ca ce greseala, de fapt iubesc!
Ce ironie, si totusi cat adevar! In functie de pozitia corpului - orizontala, verticala - vezi realitatea din perspective total diferite ... 

Primul raspuns venit, inca in pat si usor adormita, a fost corect.
De iubit, iubesc ... dar nu in conjunctura ideala care reproduce mulajul "actiune-reactiune", ci mai degraba in linia unui monolog emotional acut.

Asa ca .... daca m-as uita in oglinda si mi-as raspunde onest m-as arata cu degetul si mi-as sfatui sufletul "iubeste si fa ce vrei!".
Doar ca training-ul tinut cu ratiunea in ultimii ani isi spune cuvantul ... am educat-o bine, pentru ca la fiecare sfat adresat sufletului isi face aparitia si intreaba "esti sigura?"

Concluzie: este foarte important sa adresezi intrebarile corecte, dar este esential sa nu te dezarmeze raspunsul.

by choice

if i were to choose between getting mad and being in pain i would blindfolded choose the second...
the shortest way is the one you know...

27.9.13

proiectia noastra in lume

Indiferent ce am face, ce ne-am dori, cum am gandi, suntem singuri.
Nu e pesimism in ceea ce spun.
Este realitate.
Dar nu toti o pot percepe.
Pentru ca necesita o constiinta de sine foarte puternica si o autorevelare a neputintei de a lasa afectele personale sa treaca dincolo de propriul suflet exact in forma simtita de noi. Poti incerca, poti empatiza, poti tine la cineva, poti imbratisa, poti incerca apropieri ... da.
Dar concluzia mea este una singura: suntem singuri pentru ca nu vom putea scapa niciodata de noi insine, asa cum oricat de bine primiti in sufletul nostru s-ar simti si ar fi cei la care tinem, nu ii putem gazdui complet.

Cu toate acestea ... poti fi insotit in singuratatea ta.
Un mare lucru!
Si cand vad ca ceilalti pot, aproape ca nu mai uit sa-mi amintesc faptul ca viata noastra nu este un decupaj de diapozitive subtiri ... ci poate fi un lung metraj animat.

26.9.13

jocul cu margele de sticla

Greul vine mai ales atunci cand ea intelege toate fobiile si toate nevoile de singuratate pe care le ai. Cum sa te superi pe cineva care te lasa sa fii cum vrei tu? As putea inventa o lume in care asta sa fie un motiv de depresie.  



gelu11.

22.9.13

de final si inceput de zi. sau viitor.

am vazut intr-un film cum cineva se ruga seara, cu o cruciulita in mana, "da-mi Doamne puterea sa fac bine, sa nu fiu arogant ... si sa nu fiu slab".

20.9.13

De ce acasa e mereu altfel? Pentru ca.

De ce ne permitem sa fim mai duri si nemilosi cu cei de acasa decat cu cei care conteaza pentru noi putin spre deloc?

Pai
pentru ca suntem lasati, si daca avem putin noroc, aproape incurajati sa o facem in scopul eliberarii de balast, funingine si mizerie sociala
deci,
pentru ca putem
pentru ca suntem intelesi
pentru ca numai acasa este aprofundat contextul, nu doar conjunctura
pentru ca in familie se cauta solutii, nu slabiciuni
pentru ca ne simtim in siguranta
pentru ca nu vom fi etichetati bazat pe o singura scapare de moment
pentru ca ne putem rezema cu privirea in niste ochi care traiesc alaturi de noi si nu ne vom mai simti singuri
pentru ca poti, si trebuie sa lasi garda jos cu oamenii dragi
pentru ca numai acasa se cunosc mecanismele de dezamorsare
pentru ca nu oricine merita sa ne vada goi de zambete de complezenta, de ganduri-balast, de haine.
pentru ca noi ii alegem sa avem incredere in ei, indiferent de orice. 

Am putea spune, "nu este corect sa ai iesiri nervoase cu cei dragi, mai ales daca ei nu sunt de vina"*.
Si nici nu este corect!
Dar pentru "publicul spectator" care vede dincolo de gest, acest tip de descarcare este o pleiada de doua-trei seisme mici care elibereaza tensiunea ce, altfel adunata, ar devasta tot.
Iar pentru "actorii principali" trebuie sa existe constiinta faptului ca un astfel de gest extrem (prin raportare la noi in zilele bune) trebuie evitat inca de cand ii apar mugurii, scuzat, si daca totusi apare, compensat cu gesturi si emotii din extrema opusa. 
Cuvintele dor.
Si cum ele nu se uita, cel putin putem incerca sa fim iertati pentru a nu fi stiut sa nu escaladam o stare.

Societatea primeste "clasa de mijloc" a felului nostru de a fi, o tinuta smart casual a unei aparitii emotionale neutre si a unei stari dominant rationala; adica ceea ce de regula este "prezentabil" si se poate imparti in stanga si in dreapta cu toata raspunderea.
Este doar o parte din noi.
Pentru ca intregul fiintei noastre este reprezentat de toata paleta de emotii, senzatii, sentimente, ganduri, vise, trairi, rationamente si strategii.
Care nu se ofera niciodata la intamplare.
Pentru ca ne-am irosi.

Cazul ideal?
Sa reusim sa ne eliberam de aceste nevroze in drum spre casa, niciodata in afara ei.
Este incomparabil mai grav sa ii elimini din procesul propriu de vindecare pe cei din viata ta decat sa ii integrezi in aceasta transformare.
Daca i-ai ales bine si ai stiut cum sa-i inspiri in a fi la randul tau reales in fiecare zi, chiar daca nu te intorci cu privirea vei sti ca sunt in spatele tau purtandu-ti de grija.
E atat de simplu ...


Rufele se spala in familie :)

*nu vorbesc de violenta fizica, o iesire incalificabila din orice punct de vedere si la care nu fac referire

16.9.13

interpretare

Se foloseste adesea inlantuirea frazeologica "nu mereu ti se intampla ce iti doresti ... si nu intelegi asta pe moment, insa cu siguranta o vei intelege mai tarziu"
Raspunsul la "de ce nu primesc ce vreau?" este mereu acelasi!, nu il aflu mai tarziu, nu e de neinteles acum, nu presupune nimic savant. E simplu: pentru ca voi primi altceva.
Ce mi se va revela mai tarziu nu este raspunsul, ci nuantarea lui.

De ce nu iesim din bucla asta odata?

14.9.13

posesivitate

Dupa trei ore de somn profund de "dupa-masa" (de la 18 la 21) m-am trezit aproape convinsa ca e a doua zi.

Mi se parea toata atmosfera destul de scoasa din contextul in care aveam senzatia ca ma aflu asa  ca am incercat sa ma conving de realitatea reala luand la rand ceasurile ... apoi m-am uitat in jur si parca am auzit sambata soptind: "te rog mai traieste-ma putin"


1.9.13

in oglinda

Tocmai am dat peste un titlu care m-a facut sa constientizez ca, fara sa-mi fi propus, am atitudinea potrivita.
Titlul suna asa "Instead of looking for love, look for the right person to fall in love with". Si, intr-adevar, este oarecum imposibil sa iubesti fara destinatar ....

Neindoielnic

Toti trebuie sa avem o greseala preferata ... o greseala pe care daca nu am face-o, am gresi.