21.7.13

Imaginar

Daca ar fi sa fac o reprezentare schematica a oamenilor zilelor noastre, as incropi stangaci un desen in care ar avea chip doar copiii ... sunt singurii care inca nu au invatat sau care nu au ajuns la concluzia ca in lume se poarta masti.
Pentru ei este firesc sa fie tristi, curiosi, veseli, morocanosi, suparati, visatori.

Pentru noi astia de am ajuns sa fim majori, cel putin dupa acte, sa fim tristi, curiosi, veseli, morocanosi, suparati, visatori atunci cand avem nevoie de asta reprezinta un curaj pe care rareori ni-l asumam.
Asa ca in schema mea restul populatiei ar avea doar un contur de fata ... dar fara privire, mimica, buze ... doar o urma de cap pozitionata, nefiresc, deasupra inimii, in dreptul gatului.

14.7.13

In loc de cap, picioare

      In centrul Bucurestiului, pe Lipscani, exista un surogat de cladire care sta sa cada. Pentru a nu avea pe constiinta niste potential ultime clipe neplacute pentru vreun trecator de weekend, autoritatile locale au decis sa angajeze un paznic care sa blocheze accesul in zona si, astfel, sa stea la capataiul dragii cladiri (probabil) interbelice. Un fel de ultim omagiu adus unor caramizi. Pe bani publici, adica pe banii contribuabililor care astfel au plimbarea tihnita asigurata - contra cost. Deh, nimic nu-i gratis in viata. 
      L-am observat pe  eroul national imbracat in costum de gardian municipal cand incercam sa vad cum pot trece de un gardulet infipt perpendicular si de-a lungul intregii stradute pietonale. 
- Dupa un Tu n-auzi, mah, ca merg in Delta? ramas agatat din discutia telefonica deja inceputa, aud adresandu-mi-se: Domnisoara!! Pe aici nu se trece.
- De ce?
- Cade cladirea.
- In trei secunde?
- Cine stie?
- Dar merg pe partea opusa a strazii.
- Domnisoara, nu am voie sa va las.
- Bine, voi ocoli.
- Unde vreti sa ajungeti?
- Pe Magheru.
- Da, mergeti putin inapoi si faceti de doua ori stanga.
- Stiu, ma descurc, multumesc.
- Aaalo, hai ca iar vroia cineva sa treaca. Parca nu vad gardul. Deci ne vedem, mah, in Delta, sau nu?

      Ba da, vazusem gardul, dar nu era nici o indicatie cum ca accesul ar fi interzis ... si oricum nu era genul de gard peste care nu se poate trece :).
     Probabil ca asa gandesc multi romanasi ca mine, si probabil ca autoritatile locale stiu cum gandesc romanii ca mine, deci probabil acesta este motivul pentru care gardul a fost dublat de un suflet cu ochi. Pe bani. Publici. Pentru a avea noi liniste ca cineva vegheaza.
     In aceeasi logica ar trebui sa percepem o taxa/cap de turist, intrucat se are in vedere inlaturarea oricarui potential pericol in periplul sau prin Romanica. Si daca noi, rezidentii, platim pentru serviciul acesta, doar n-o sa-l oferim gratuit strainilor. Nu?

     Pe scurt, as defini cele de mai sus ca facand cinste oricarui apartinator de creier cu fibre. din tarate. pentru un tranzit optim al ideilor.

 Ce as face eu? As propune doua alternative:
1. as darama cladirea. Chiar daca e de patrimoniu, in conditiile in care este o cladire nelocuita, probabil insalubra de mult, deci cu risc de a imprastia infectii si care mai si produce costuri (salariul nefericitului) cred ca putem avea putina imaginatie pentru a o "decade" din drepturile de "do not resuscitate".
2.  daca 1. nu se poate, as pastra imprejmuirea zonei insa fara a bloca accesul pe partea cealalta a strazii, pentru ca in cazul fatalist in care cladirea cade brusc, nu se imprastie pe strada ci cade aproximativ pe amprenta ei - as lasa un culoar mic pe partea de strada opusa cladirii - si as posta un anunt mare de atentionare pentru trecatori.
    Dar eu nu lucrez la primaria capitalei.

13.7.13

Prin ochii unui barbat

         pentru o concluzie buna:

      Excepţiile… Ah, excepţiile! Cred că n-o să-mi ajungă ţigările la câte am de spus despre ele. Blonde, brunete, înalte, cu forme sau fără, ele sunt femeile pe care orice dintre noi, cei care pulsam testosteron, şi le-ar dori alături. Poate o să te întrebi ce au ele atât de special încât să-l facă chiar şi pe cel mai puternic bărbat să se amorezeze ca un adolescent, să tremure ca un copil, cine sunt ele, zeiţele care-l bulversează pe bărbatul iubit ca şi cum ar fi cel mai slab şi mai neajutorat dintre muritori?
         Excepţiile sunt femeile sigure pe ele însele şi nu pe sânii mari şi formele generoase…sunt femeile care ştiu că pot să macine creierii unui bărbat cu un gest bine plasat, cu o vorbă studiată –  dar aruncată parcă la întâmplare, cu o privire plină de subînţeles. Ele sunt femeile complete şi complexe care ştiu că noi, bărbaţii, rămânem copii toată viaţa şi că dincolo de o partidă bună de sex avem nevoie de afecţiune şi de atenţie. Şi ne oferă asta din plăcere, nu din obligaţie sau urmărind scopuri ascunse… pentru că o astfel de femeie îşi este sieşi suficientă şi poate să fie fericită şi singură. Iar dacă este, totuşi, alături de tine, sensibilitate necioplită cu numele de barbat, fii sigur că o să-ţi spună: “Iubitule, nu am nevoie de tine ca să mă faci fericită…vreau să fim fericiţi împreună!”.
         Ele sunt cele care te fac să te întrebi pe tine însuţi “Ce dracu’ a văzut la mine? Ce am făcut ca să merit o aşa femeie?”, sunt cele care te fac să te gândeşti la viitor şi lângă care te simţi împlinit, sunt femeile lângă care nu ţi-e frică să fii slab, să plângi, să urli, pentru că ştii că sunt acolo şi că o să înţeleagă. Nu sunt nici ca femeile trofeu, care aşteaptă de la tine să fii puternic şi care vor pleca la primul semn de slăbiciune, dar nici ca visătoarele, care se scufundă în propria sensibilitate şi te vor îneca şi pe tine odată cu ele. Ele sunt femeile lângă care poţi să fii tu însuţi, timid, tupeist, imatur, excitat, copil, mofturos, morocanos, nesigur, pentru că ştii că n-o să râdă de slăbiciunile tale… Excepţiile sunt femeile pentru care vei deveni tu însuţi visător şi îţi vei dori o iubire desprinsă din paginile unui roman de dragoste, te vei găsi fermecat de mintea lor, de felul în care zâmbesc ştrengar, de râsul copilăresc şi de micile capricii pe care le vei îndeplini din dragoste. Excepţiile sunt femeile care stârnesc pasiuni nebuneşti si te vor ţine treaz noaptea chiar şi când nu se vor afla lângă tine… Vei vrea să le pui lumea la picioare, fericirea lor va fi fericirea ta şi, curios precum un copil, vei dori să le pătrunzi sufletul şi mintea şi să le descoperi dincolo de fermitatea feselor, gustul buzelor, mirosul pielii şi textura părului.
         Sunt femei normale, le vezi zi de zi pe stradă, la TV, dai nas în nas cu ele prin magazine sau în cluburi. Excepţiile nu sunt frumuseţi copleşitoare, dar sunt fiinţe minunate prin simpla armonie dintre exterior şi conţinut, sunt ca o carte care nu te atrage la prima vedere, dacă pe care după ce începi să o citeşti nu poţi să o mai laşi din mână. Nu sunt mironosiţe, dar nici usuratice…sau poate că sunt, dar doar cu tine, iubitul lor, între patru pereţi. Ele sunt femeile care fac sex din plăcere, nu ca să te ţină lângă ele şi nu le este ruşine să recunoască asta. Sunt cele care îşi cunosc trupul şi sufletul şi ştiu că la capătul zilei suntem cu toţii nişte animale mânate de dorinţă, cu sânge clocotind în vene şi cu dorinţa de a deveni una cu celălalt. Dar sufletul lor este totodată un labirint de subtilităţi… pe lângă un ambalaj frumos din carne cu ferestre mari şi pereţi frumos coloraţi, interiorul lor este fascinant… ele se dăruiesc cu totul, minte şi suflet, bărbatului care va avea norocul să le întâlnească şi să le descifreze harta trăirilor. Restul femeilor, care nu au mai mult de oferit decât plăcere carnală, vor striga sus şi tare că bărbaţii numai asta vor, însă excepţiile ştiu că sexul nu e sport olimpic şi că dincolo de uşa dormitorului e important ce mai rămâne din pofta de a-l descoperi pe celălalt, de a-l face parte din viaţa ta de acum înainte şi nu doar preţ de câteva secunde cât durează un orgasm…
         Probabil nu ţi-e clar de ce am zis că sunt excepţii. Am vorbit atâta despre ele, încât ar merita o categorie separată, nu? Ei bine, să nu fii surprins, dar le-am numit astfel pentru că ele se trag din femeile trofeu sau din visătoare. Ele sunt aceleaşi femei de care ai fugit toată viaţa ta, dar care, într-un mod paradoxal, acum ţi se par minunate. Fie se tranforma atunci când iubesc, fie le vezi tu altfel pentru că te-ai îndrăgostit, dar la momentul potrivit, într-o anumită stare sufletească ele vor fi cele pe care vei dori să le domini, să le descoperi, să le faci parte din tine. 

Fiecare femeie va fi la un moment dat excepţia unui bărbat…


Jurnalul Evei

12.7.13

Extrem de tare si incredibil de aproape

de Jonathan Safran Foer

"Am citit in National Geographic ca acum sunt pe pamant mai multi oameni vii decat au murit vreodata in istoria omenirii. Cu alte cuvinte, dac-ar vrea cu totii sa joace Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii".

10.7.13

Dezbraca-te,

                                      vreau sa vorbim!


Pe sub usa

Pe sub uşă - Marin Sorescu

Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.
Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început s-o citesc.
Nimic deosebit, după câte văd..
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.

Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.
Apoi, obişnuitele ştiri
Despre puterea mea de muncă,
Despre drumul la pâine, despre buna dispoziţie
(dar nu se suflă un cuvânt
În legătură cu situaţia din ficat).

Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea,
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.

3.7.13

similitudini

cu ce seamana cel mai mult un "te iubesc?" cu "ai grija de mine", cu "mi TE asum", cu "MA asum astfel", cu "si acum?" ori nu seamana cu nimic, doar e?