15.6.13

Viata cu tractiune pe fata

cica ar avea o stabilitate a directiei mai ridicata ...


Reflexiv

Uneori imi doresc sa nu ma cunosc. Este un sentiment care dureaza foarte putin, intr-adevar, dar este extrem de intens.

Pentru ca in incercarea de a-mi face un bine, nu reusesc decat sa ma amagesc in ideea de a obtine un rezultat valabil ... pentru ca eu deja imi stiu reactiile, armele, felul de a fi, modalitatea de a recepta experiente si de a reactiona la stimuli.
Cunoscandu-ma, eu, mie, nu-mi pot crea declic-uri.

Ca si cum as incerca sa pun bani deoparte. Daca aleg sa ii ascund in casa nu am facut nimic, pentru ca stiu unde i-am pus.

In momentele cruciale care reclama aceasta concluzie, este esential sa poti recunoaste ca uneori pur si simplu nu te poti ajuta singur. Daca nu ai puterea sa iti formulezi mental acest lucru, atunci permiti emotiei si increderii in propriile limite sa te mentina dincolo de ele, fara a le putea depasi ... Cu alte cuvinte, permiti a se instala inutilitatea in a te cunoaste, a te avea. Mai important decat a avea o informatie este ceea ce faci cu ea dupa ce ai dobandit-o.

Pentru aceia mai orgoliosi din fire si cu un simt mai dezvoltat al propriei valori, pot continua logica lui "uneori pur si simplu nu te poti ajuta singur" cu aceea ca atunci cand faci apel la orice tip de mijloace (carti, evenimente, mancare, obiecte, senzatii tari, cei din jurul tau) care sa te sustina, tot un ajutor al sinelui pentru sine se numeste. Pentru ca tu ai fost cel care ai apelat la el. Ai optat. Deci ti se datoreaza intru totul.

in contra celor care nu vor sa devina

"A imbatrani, doamnelor si domnilor, este contrariul a ceea ce se crede in mod curent.
In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.
Tanar fiind, crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii.
In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.
A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute.
Inseamna a deveni mai usor, mai liber, intr-un anumit sens, esti mai tanar cand esti batran si mai batran cand esti tanar. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar."

Radu Beligan

9.6.13

Valoros

Astazi am cunoscut un om care mi-a oferit unul din cele mai destepte raspunsuri la o intrebare asupra unei realitati care ma intristeaza: romanii care pleaca din tara.
Se ocupa cu dansul ... pentru straini. Este un talent fabulos, un om care se joaca pe ring, un om caruia ii sticlesc ochii la auzul unor acorduri de folclor veritabil. 

- De ce ai plecat din Romania?
- Daca nu am reusit sa fiu destept! ca sa ramai in Romania si sa poti face ceva trebuie sa fii destept! Eu am talent. 

M-am simtit foarte incomod in postura de a nu putea replica la o asemenea concluzie. A, puteam sa incep cu "e discutabill" sau cu "inteligenta este supraapreciata" sau poate cu "ne pleaca multe capete luminate in detrimentul imposturii"... Mergea chiar si un raspuns care sa inceapa cu "reusesc in Romania foarte multi care nu sunt destepti" dar mai rau facem, indirect il si jigneam intr-un stil grobian. Asa ca m-am abtinut din a incepe un schimb de replici magulitor-stanjenitoare la adresa lui.

In schimb m-am bucurat sa constat modestia omului valoros care nu forteaza dragostea fata de tara sa, ci alege, din respect, sa o aprecieze de departe. Iar ea accepta si ii raspunde prin reciprocitate. "Ruptura este calea pe care iubirea lor a ales-o pentru a se prelungi, fara sa fie stanjenita de viata comuna"*.


Mult har avem noi dincolo de granite...


  
*P.Bruckner, Paradoxul iubirii

2.6.13

delimitare

Existe defecte care pot naste calitati.
Niciodata virtuti.

dincolo de voal

Oamenii predispusi la tristete care se arata debordand de energie si buna dispozitie se pozitioneaza intr-una din cele doua extreme: fie au reusit sa isi depaseasca limitele si conditia si au invatat sa spere, fie sunt in pragul autodistrugerii si aplica psihologia inversa de tipul "asa. si eu pot. si?"
Doar cine a trait prin ei, fie si pentru o secunda, pot sesiza diferenta.
Restul exclama tamp "ce mult s-a schimbat!"

1.6.13

dincolo de cuvinte

Femeia* care nu s-a aflat macar o data in postura de a dori celuilalt sa fie fericit, cu speranta naruita ca el sa si-o poata gasi candva alaturi de ea, degeaba isi exerseaza oratoria in fata celor proaspat aparuti in viata cu lai-lai-uri de genul "cand iubesti, trebuie sa...".
Cand iubesti nu trebuie nimic, vine firesc pentru ca e mai presus de tine.

*sau barbatul, nici ei nu sunt tocmai scutiti

sa ne mai gandim o data

In mod evident, rutina ne da acea stare de bine instalata pe fondul nevoilor satisfacute. Esti un intelectual care are nevoie de cultura? Daca nu te duci la teatru, film, daca nu citesti te simti incomplet. Esti genul care cand trece pe langa o vitrina vrea sa-i pice fata dupa el insusi? Pai atunci iti exersezi corpul zi de zi, altfel incetezi sa te mai consideri "impecabil". Cate minti, atatea tipologii comportamentale.

Dincolo de laturile nocive ale rutinei (care devenita norma este un pericol in evolutie pentru ca te criogeneaza mental), aceasta te ajuta sa te dezvolti pana intr-acolo unde iti indreapta in mod natural atentia inspre dorinte, idealuri, vise: 

"Odata ce am stabilit de ce am nevoie pentru a merge mai departe, acum ce imi doresc"
 
Asadar nu numai ca putem fi intelepti in alegerea rutinei potrivite, dar ne si putem baza pe ea pentru a ne duce la indeplinire imaginatia pe care, ingust, o consideram o victima a acesteia.

Este esential sa te cunosti bazal.

Din obisnuinta

Am obiceiul ca in fiecare zi de birou sa mananc la pranz alune de padure cu iaurt natural. E sfanta treaba (cu exceptia zilelor in care nu gasesc si atunci sunt nevoita sa improvizez)
Recent un coleg a remarcat repetitivitatea meniului meu si m-a intrebat "tot alune cu iaurt?"
M-am trezit raspunzand "daca stii ce te face fericit, de ce sa mai cauti?"

Si eu m-am mirat :) 
Si m-am bucurat ca am vie in subconstient stiintifica producerii unui parfum ... notele de varf, un declic senzorial si empatic, o aparenta de care ai nevoie pentru a ajunge la notele de mijloc unde incepe sa se vada structura atat de necesara in a pastra ascunse de curiosi adevaratele note de fond.  
Cu toate ca sunt pozitionate la niveluri temporalo-olfactive diferite, toate se autodetermina si intrepatrund, astfel ca desi multe parfumuri prezinta aceleasi note sau note asemanatoare, totusi lasa asupra noastra o impresie diferita. Exact ca in cazul oamenilor. Alaturarea diferitelor arome te face sa recunosti combinatia potrivita dintr-o privire. Secretul consta in a n-o lasa sa-ti scape, altfel te vei iluziona ca ii simti pretutindeni adierea diafana.

In vreme ce a crea un parfum poate fi o arta, a crea mixul optim in viata nu. Este suficient sa iti cunosti notele care isi au baza in propria perceptie despre fericire.

Asa ca alunele mele cu iaurt greu pot fi surclasate.