28.5.12

Substitut

din anumite puncte de vedere, nimic mai nociv decat surogatele.
nu fac decat sa te amageasca in credinta ca ai parte de original, cu marele risc de a nu-l mai recunoaste atunci cand iti apare in fata ochilor.
cumplita minciuna antropologic setata in gena umana si ascunsa sub umbrela lui "totul se educa".


exista momente in viata in care treci dintr-o stare de agregare in alta.
a nu se intelege ca te schimbi, ci doar ca devii mai mult acelasi.
si cel aparent nou, care alege de buna voie sa lase in urma un alt stil de viata, rememoreaza periodic, ca si cum s-ar intampla aievea, franturi din "alter-ego" ca si cum isi doreste sa ii permita sa mijeasca putin in prezentul din care a fost expulzat.
ca si cum deschizi fereastra in speranta ca cine asteapta la usa va cauta, la un moment dat, alternative pentru a te patrunde.
ca si cum visezi la ceva ce ai decis (argumentat) sa nu-ti doresti.
ca si cum nu te asculti pe tine.
ca si cum iti lasi capul sa isi faca damblaua.
si ca si cum ti-e teama ca o lipsa de autocenzura te va aduce la sapa emotionala de lemn.
cochetezi cu ceva ce nu ai alege niciodata cu inima deschisa. dar fir-ar sa fie, cochetezi. plina de draci.

26.5.12

Willingness rupture moment

i don't know what i want
i am very good when i know what i want, but when i don't, i suck

Inundatie in suflet

Ieri a plouat. Dar nu oricum, ci in stilul "in doua secunde sub umbrela te uzi"-plouat. Mergeam pe strada si de la o secunda la alta a inceput sa toarne, eu fiind la o distanta de aproximativ doua sute de metri de casa. Nu a durat mai mult de un minut pentru a simti cum ploaia a patruns prin cizme, fusta, ciorapi, haina, bluza, tot; mergeam, practic, prin apa, fiecare pas transformandu-se intr-o clampaiala enervanta. Din cauza vantului si a unei spite desprinse in prealabil, umbrela s-a rupt asa ca o tineam deschisa mai mult de forma. Am renuntat insa la ideea, poate, fireasca, de a ma adaposti pana se va  mai linisti "viitura" pentru ca nu am considerat ca are sens sa stau degeaba in ploaie si frig riscand o raceala de toata frumusetea. Incepand cu momentul in care am simtit ploaia pe tot corpul iar fusta, sub greutatea apei de care era imbibata, aproape ma impiedica sa inaintez si chiar ameninta sa cada de pe mine :), m-a napadit un puternic sentiment de impacare de sine care mi-a soptit "nu te mai stresa ca te uzi, esti deja leoarca ...". Moment in care am inchis umbrela, nu m-am mai grabit si am inceput sa vreau, sa incerc si sa reusesc sa simt ploaia de care mereu ma feresc. Inegalabil sentiment si inexplicabila plinatate sufleteasca! 

Si inegalabil moment de amor fata de viata. Octavian Paler spunea "O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri." Si indraznesc sa ma intreb: nu cumva acesta este amorul?

23.5.12

goluri de sine

pentru momentele in care tu insuti nu iti esti o ancora suficienta, ca nu poti fi 24/7, nu?, cum faci sa iti umpli mai bine programul de socoteli cu viata: te ancorezi in lucrurile care par stabile, in natura care nu piere, intr-un om in care ai incredere sau intr-unul proaspat cunoscut? Ce te face sa mergi mai departe, previzibilul, sentimentul de siguranta sau noul?

22.5.12

Strategie sau nu?

        Duminica mi-am luat biscuiti cu cocos de la un magazin Angst din apropierea casei mele. Bucuroasa de franciza in care a intrat (deocamdata partial) reteaua Angst, m-am indestulat cu cateva pachete de biscuiti. Absolut deliciosi. Dar scumpi: 6 bucati 7 lei. Ieri am fost la Carrefour (reteaua in a caror franciza a intrat) si am vazut aceiasi biscuiti la 4 lei. Diferenta de 75%!. Si atunci stau si ma gandesc, cat de strategica a fost francizarea Angst in conditiile in care unitatile francizatului primesc alte preturi de achizitie decat cele primite de Carrefour. Nu iti ridica un semn de intrebare faptul ca vezi acelasi produs distribuit la preturi diferite sub un acoperis care poarta aceeasi sigla retail-ista? Ca dincolo de adevarul care poate sta la indeamana unora "da, dar aduce produsele Carrefour mai la indemana celor care nu au decat Angst in zona", mie imi cam ridica.
      Creste Angst sau scade Carrefour? Strict din punct de vedere imagine si brand-stategy, ca vanzarile oricum vor creste.

      Desi trebuie sa recunosc, nu este departe de privirile mele un gand fulger posibil transmis pietei: vrei sa gusti Carrefour-ul la doi pasi? Pay up! Vrei sa il gusti ieftin? Mai fa cativa pasi si de banii din diferenta de pret iti mai iei ceva. Din magazinul nostru! Da, incep sa vad Angst drept momeala pentru Carrefour, mai ales in cazul cumparatorilor care fac "follow-up" :)
      Si imparteala socot eu ca ar fi cam asa:
- Carrefour castiga noi cumparatori din clasa medie - pe baza acestei momeli prin stategia de proximitate - pentru ca ii determina, daca le plac produsele incercate la Angst, sa faca un drum in plus pentru acele produse
- Carrefour castiga noi cumparatori si din clasa celor cu venituri peste medie - pentru ca acestia nu simt nevoia sa faca drumuri suplimentare pentru un pret mai bun; isi permit si tarifarea Angst.
       Iar Angst? Pai oricum va fi francizat complet asa ca ii raman "redeventele" si ceva incasari din productia marca proprie, daca si-o mentine.
       Asa ca da, functie de optica, concluzia difera.

19.5.12

De sambata de mai

Pentru o zi in care ploua cu galeata, e totul bacovian si parcurile nu merita colindate decat cu umbrela si geaca de toamna-iarna, m-a incercat o reverberatie culinara.
din
brocoli cu unt si cascaval
si
piept de pui cu 10 condimente secrete, la cuptor
a iesit

iar ca desert o fugara croncantea
samburi, banane confiate si prajituri cu cocos
si ceva un pic mai serios, in persoana unei chestiuni insiropate dupa care iti poti incheia linistit socotelile cu viata
nu va zic :)
Si toate pentru ca este pacat sa te plictisesti cand e urat afara!

Uneori carnea de cal poate tine de foame

      Unul din cele mai triste lucruri auzite recent pe sticla este un adevar sumbru: "nu mai avem bani pentru a manca sanatos". 
      Intr-adevar, productia de masa si randamentele de scara iau in calcul E-uri, aditivi, coloranti si alte orori mendeleev-iene care scad costurile de productie, si deci si preturile la raft ale produselor care le contin, in schimb productia si distributia alimentelor sanatoase au ramas de nisa, deci foarte scumpe! 
      Iar cercul vicios continua cu faptul ca urmarea acestei realitati sunt costurile suplimentare (si in crestere) pentru mentinerea sanatatii sau eliminarea bolilor provocate de alimentatia precara, costuri care altfel ar fi putut fi redirectionate inspre achizitia unor alimente care, ele insele, puteau constitui un medicament natural. 
      Fapt: parizer de porc: 1.3 Eur/ kg, piept de pui: 3.5 Eur/ kg, muschi de porc: 6 eur/ kg, pastrama de porc: 7.9 eur/ kg, piept de curcan: 9 eur/ kg, file de somon: 23 eur/ kg. La un venit foarte modest de, sa zicem 170 eur/ luna, si daca nu poti sa renunti la carne (sau macar la impresia ei), ce alegi?

5.5.12

"De-aia"

autosugestia existentei a cel putin a unui argument coerent si veridic pentru o actiune duce la desarvasire unele dintre cele mai stupide fapte. Doar pentru ca se aplica principiul "am o justificare".

it's all about perception

reality isn't a particular good guide for human happiness

choose your frame of reference and the perceived value and, therefore, the actual value is completely transformed. 

this is what should be done if someone has to take a huge bottle of 100 pills: give them 60 blue pills and 40 red pills and tell them to take the blue ones first. the chance for people to get to the end is much greater when there is a milestone somewhere in the middle.

once you have a very, very large budget, you actually look for expensive things to spend it on.

what is wrong with placebo pills? they are the perfect pills: they do not cost any money, they make an incredible work, they do not have side effect and if they do, they are imaginary anyway so you can ignore them

if something's worth guarding then it's something worth stealing. when you want people to become curious about something they think they don't like, pay guards and specifically tell them to not guard it very well.

when you can't smoke, if you stand and stare out of the window on your own, you're an antisocial, friendless idiot. if you stand and stare out of the window on your own with a cigarette, you're a philosopher.



from an ad man i am beginning to love, Rory Sutherland.

Daca as conduce Romania

      (Poate) primul lucru pe care l-as face ar fi sa infiintez o comisie interdisciplinara pe care as denumi-o "ALTERNATIVE. Mostra gratuita" alcatuita din cate doi psihologi, fizicieni, economisti, constructori, chimisti, matematicieni, PR-isti, IT-isti, doctori, ingineri tehnici. Rolul acestei comisii ar fi ca la fiecare initiativa legislativa facuta in parlament, respectiv la fiecare problema stringenta si fara aparenta solutie sa detaseze in tara un echipaj local (preexistent in fiecare judet si format dintr-o echipa din cate un profesionist din categoriile amintite mai sus) care sa monitorizeze timp de 72 de ore reactiile si feedback-urile la intrebarea "ce credeti ca trebuie facut pentru ....?" ale pacientilor internati in spitalele de psihiatrie din tara. As centraliza datele, as cere analiza lor de catre expertii amintiti si as trage concluziile. 
      Daca intr-un an nu ar veni din teritoriu nici o solutie alternativa la cele clasice, as desfiinta comisia.

      Costuri: 
- umane: 440 salariati la stat (care oricum exista in sistem si sunt nefolositi in alte comisii existente); deci 0.
- logistice: 0 (nu se deplaseaza nimeni nicaieri, totul se transmite online)
- materiale: maxim 100 camere de luat vederi, care oricum exista dar cu siguranta monitorizeaza lucruri mai putin importante. deci 0.

       Beneficii:
mi-e insuficient spatiul de pe blog sa le detaliez.

      Sunt tare curioasa de rezultat, la fel cum sunt sigura ca nu ma intereseaza deloc sa conduc Romania si cum sunt sigura ca tare mi-ar placea sa o vad condusa normal.

3.5.12

Indemn

...si ramai acolo cu privirea (cu grija sa nu te-mpiedici de viata)

eliptic

cred (si) in oamenii care nu cred in nimic
pentru ca desi par a nu avea motive sa nimic, totusi mereu ceva.

asa cum nu intotdeauna stiu cum dar cel putin stiu ca de un de-aia.

1.5.12

Nehotarare si extaz

      Imi plac oamenii care nu stiu ce vor de la viata dintr-un singur motiv: au o mimica ce transmite efort neuronal. Sunt oameni pe care ii prinzi in procesul intens si crunt al gandirii* (ce poate fi mai dur, cateodata, decat sa iei o decizie?), ii prinzi intr-un intermezzo al vietii lor care incearca sa le defineasca si apoi sa le confirme constantele in viata, sa le ancoreze fiinta de un tel. 

"vreau sa stiu ce caut in viata mea"
"vreau sa stiu ce imi pot dori de la viata"
"vreau sa stiu ce pot face cu mine si cu voi si cu viata dintre"
"vreau sa inteleg cum e cu scopurile - vin sau mi le fac eu?"
Asta vad scris pe fetele multor oameni care screm o decizie, o solutie, un raspuns coerent, un gand conclusiv. 

aprinzandu-si mijloacele pentru un scop intens

      Poate fi de-a dreptul fascinant sa observi cum altii isi decid soarta - si de ce ajung la concluziile la care ajung - mai ales daca o fac in fata ta. Practic asisti la hotararea unui destin. 
      Tragismul pentru tine, observatorul detasat care sta cu floricele, stiti unde apare? Cand constati ca in acest proces creator al omului din fata ta si care parea ca nu stie ce vrea, apar niste argumente de care tu ai uitat atunci cand te-ai decis ca vrei s-o iei pe drumul pe care esti deja pe la juma'. Moment in care nordul indicat de busola ta se transforma brusc intr-un minunat si nepoftit vest (daca nu ai nenorocul unui sud imbujorat pe care sa il iei de falci spunandu-i cu nesat "ce te-ai mai ingrasat cat eu nu eram atenta!")**. Si devii un echilibru instabil de toata splendoarea care asista atat la faurirea unui destin cat si la punerea sub probatoriu al propriului mers prin viata. Te intrebi: visez? e o iluzie? ca daca e, e ok, astept si trece. Pacat ca de multe ori nu este si cu ochii inchisi sau deschisi tot asta vezi: in lumina noilor argumente aduse de viata, ai gresit. Sau cel putin simti ca se cuvinte sa adaugi un disclaimer la ce faceai pana atunci. Si incepi si faci mutari, gandindu-te la fiecare pas: daca data trecuta eram convinsa ca fac ceea ce trebuie, si acum cred ca fac ceea ce trebuie, oare cat mai dureaza pana voi ajunge sa cred ca altceva va fi ceea ce trebuie facut? Pe principiul "daca ai fost vreodata trist fara motiv, ai fost trist o viata intreaga fara sa o stii" tot asa pot spune "daca te poate destabiliza un perpetuum mobile cu ochi, atunci numai legarea cu o sfoara de ceva dur - gen beton armat - te poate iluziona ca nu iti e destin starea de agregare de echilibru instabil".


*nu o activitate foarte des intalnita in zilele de acum     
**cu alte cuvinte, busola se "magnetizeaza" cum ar zice un prieten; si cum as zice eu, asista la un uragan existential asimptotic (pentru ca iti va da mereu tarcoale)

Curiozitate

      Oare trebuie sa fii cercetator pentru a nu te face sa te opresti din experimentat nici macar o minima intuitie ca experimentul ar iesi prost si nicidecum util lumii, sau este suficient sa fii un om pentru care ramane mai importanta posibilitatea (nu probabilitatea!) ca din ceva absurd sa iasa ceva probabil?
      Si eu recunosc faptul ca de multe ori aleg sa ma conving singura de cate un lucru, desi mi se recomanda sa nu o fac spunandu-mi-se chiar si etapele prin care o sa trec daca incerc. Etape care de multe ori se succed intocmai. Dar de la "de multe ori" pana la "intotdeauna" exista un spatiu viran pe care mintea mea spune ca trebuie sa se insamanteze empirisme.


nici un copil nu va intrece in curiozitate un adult, deoarece curiozitatea sa nu are scop.