29.11.11

Cum sa fac?

Stau uneori si ma gandesc - nu ca as rezolva ceva sau ca as ajunge vreodata la vreun rezultat - cum altfel ar fi fost anii mei trecuti, respectiv prezenti, daca as fi actionat din impuls ori de cate ori mi s-a umflat vena sau mi-a crapat capul a hotarare. "Nu se mai poate, innebunesc, ma duc sa dau cu ei de pamant!" Ce ar fi fost daca nu as fi asteptat sa ma calmez, daca n-as fi avut rabdare sa imi revin in simtiri sau sa rezist tentatiei de a-mi lua viata in maini asteptand sa mi se linisteasca aorta si inima sa rebata normal? Mi-ar fi fost oare mai bine (dupa ani) daca as fi actionat "la cald"? Sau mai rau? In mod clar, din punct de vedere comuncational, discutiile cu orice interlocutor s-ar fi incheiat rapid.

Mai important: desi impacarile cu fostele noastre decizii pot fi de netagaduit, am fi trait totusi mai aproape de cine pare-se ca suntem?

"Daca as fi zis "da" atunci?", "Daca nu as fi luat-o la dreapta?", "Daca as fi fost la petrecerea x?", "Daca as fi vorbit cu el?", "Daca as fi incercat mai mult sa zambesc?", "Daca nu as fi mancat porcaria aia care mi-a provocat indigestie?", "Daca nu as fi avut entorsa?", "Daca nu as fi auzit ceasul in dimineata aia?" ...daca, daca, daca...oricat de inutil ar fi gestul, nu stiu sa putem afirma ferm convinsi ca nu merita macar o data sa incercam actionarea din impuls (daca nu ranim pe nimeni, evident). Esenta gestului e aceeasi, difera impactul. Si foarte posibil, si rezultatul prin efectul fluturelui. Cum ar fi sa incetam pentru o clipa sa fim cu totii prezentabili? Sa fim intru totul noi insine? Oare ne-am soca vazandu-ne unii pe altii, practic goi pusca? Tare ma tem ca da ... ne-am oripila, ne-am bucura, ne-am sclifosi, ne-am mira, ne-am revolta, ba mai mult, am nega ce tocmai vom fi vazut si auzit, dar macar am sti ce nu putem afla altfel niciodata. Si am avea nevoie de mai putina memorie in telefon pentru agenda telefonica.
   Vorba aceea " E posibil ca vocile din capul meu sa nu fie reale, dar au niste idei foarte bune".

Cand ne apropiem de subconstient? Sau de inconstient? Cand le lasam sa se intrepatrunda cu constientul si luam parte la confruntarea lor la lumina zilei sau cand le baricadam acolo unde le sta bine, ascunse in intunericul noptii?

Dat fiind faptul ca intrevederile mele cu restul lumii au loc in intervale orare umane gen 9:00 -17:00, cel mai bine ar fi sa continui tactica de a ma calma inainte de a arunca foc. 
Tactica pe care o recomand.
Nu de alta, dar e pacat sa nu profitam de trasatura extraordinara de regenerare a ficatului.

Cred ca ar fi un experiment interesant sa studiem o expozitie de ficati "de dama" in paralel cu unii "de barbat". Ma intreb care ar da un foie gras mai rafinat.
Stiu, cinic. E de la ficat.

Playlist

Mi se intampla frecvent sa incerc sa imi fac un playlist potrivit starii pe care o am. Si uneori imi este mai usor sa incarc fisierul cu mai multe melodii din care ulterior selectez si sterg ce nu ma interseaza. CTRL+selectie si apoi DELETE.
Partea proasta este ca in unele momente mentalul dispare pe coclauri si in loc sa selectez ce nu ma interseaza, aleg melodiile pe care vreau sa le aud, pe principiul "ah, da, si asta imi place...cool". Si apoi apas mecanic DELETE si vad ca nu raman decat cu ce nu vreau.
Mda, neplacut sa vezi in fata ochilor cum se deruleaza lista lucrurilor ce poarta pecetea "asta nu!".

De exemplu melodia asta.  Am sters-o neintentionat pana acum de zeci de ori. Deja m-am saturat, o cam iau ca atare.

28.11.11

Repere societale

Este pur si simplu incredibil cum sunt detasate "organele de politie" - in Bucuresti cel putin - pe carosabil. De regula, acolo unde anticipati a fi cea mai intortocheata si cea mai aglomerata intersectie, si acolo unde simtiti ca va provoaca o durere de cap faptul ca nu reusiti sa inaintati in coada de masini este pentru ca politistii aflati pe teren iau in propriile maini situatia si detensioneaza un moment de criza pe roti. Unde nu mai pui ca nu este suficient sa dea din maini intr-un stil semi-maniacal, sa fluiere din scula atarnata la gatu-le sau sa se uite sagalnic la cate o domnisoara aflata in vreun ML350 SUV, pentru ca pot si sa strige amenintator la soferii care ii respecta propriile semnale: "unde te bagi, nene? Tu nu vezi semaforul?" O replica interesanta in economia subiectului, daca te gandesti la faptul ca atunci cand soferii chiar urmareau semaforul, traficul era mai fluid.
Da, politistul iesit in trafic* este un reper la nivel de societate, mai mult decat atat, este o autoritate. Spuneti-mi mie unul care caraie in fata unui politist, indiferent daca stie ca el are dreptate. Doar nimeni nu vrea sa-si cumpere aposteriori tacerea**, daca ar fi avut inspiratia sa si-o ofere anterior parerii date, nu?

Un alt reper: tiganusul care 'detine' taxa de protectie in parcarile fara plata. Il stiti pe antipaticul exponent al minoritatii din Romania care, cand te vede doritor de a parca in zona lui de acoperire, iti face un semn expansiv cu mana poftindu-te parca in ograda lui plina de locuri de parcare blocate abuziv. Si daca situatia este stringenta, sau daca nu stii ce vrea de la tine, chiar te bucuri ca iti indica un loc de parcare liber in nebunia bucuresteana. Ce nu stii inca, dar vei afla numaidecat, este ca totul se plateste pe teritorul patriei noastre, chiar si parcarea fara plata. Daca nu, risti sa fii proaspatul detinator al unei masini zgariate cu ura minoritara. Partea proasta este nu faptul ca esti obligat sa platesti pentru, pana la urma, un serviciu facut de un cetatean muncitor al acestei tari, ci faptul ca TOATE locurile de parcare libere sunt apropriate de acesti neica nimeni care ameninta cu fierul vechi din dotare ca daca nu contribui la bunastarea lui futila de moment, risti o zgarietura. O risti oricum, dar asta e partea a doua.
Da, spuneti-mi mie cine nu da bani pentru un loc de parcare gratis? Doar nimeni nu vrea sa isi cumpere un drum la service pe fondul "neglijentei" de gen?

II stiti pe ametitii de la metrou care stau in statie si asteapta urmatorul tren? Ei bine, sunt cei pe care ii vezi de pe partea cealalta a geamului si de care incerci sa treci pentru a putea cobori. Si nu poti pentru ca sunt postati in fata ta si parca au in cap reperele vitejilor romani din vremea lui Stefan cel Mare. Nu s-ar da de la locul de unde sunt nici in ruptul capului. Am incercat toate variantele cu ei: sa le vorbesc frumos (sub forma "daca nu va dati la o parte, nu va urcati in metrou" - stiu, am fost gingasa precum un tantar), sa le vorbesc mai frumos si sa ii rog, galant sa faca loc pentru coborare, am incercat sa dau coate si sa ma imping in ei, varianta in care am primit cel mai bun feedback (pe principiul "recunosti cel mai usor ce ai invatat acasa"), am incercat sa strig la ei sa le spun ca nu este normal sa stea infipti in peron, am incercat sa ma rastesc (nu pentru ca as crede ca varianta asta ar da roade, dar a fost cea mai umana reactie pe care am avut-o in maneca - dincolo de ea, intervenea instinctul animalic). Deci da, carevasazica. Nu poti educa publicul de la metrou pentru ca este format din foarte multi tembeli care asteapta urmatorul tren prin rotatie. Sa apuc sa ma imping in toti mi-ar lua o nemurire. Asa ca incerc sa nu ma enervez. (Dar pot?!)

Cred ca macar o data v-ati luat bilet de tren. Nu de la agentie si nu de la bancomatul de bilete. De la unul din cele cincisprezece spre douazeci ghisee din incinta garii. Este fascinant sa astepti cateodata la coada in fata unui ghiseu prin al carui geam murdar pe care scrie "inchis" zaresti niste Ilenute care screm niste rasete de mahala si isi sorb in tihna cafelele ratate pana atunci. Iti vine sa le dai cu capul de pereti pana se fac tiparnite de bilete CFR. Dar nu au cum. Au genom de nesimtit fara margini, acea specie care de mult timp a inceput sa se inmulteasca nesperat de mult; cred ca nu ar strica sa se deschida sezonul vanatorilor sub forma concedierilor bazat pe ineficienta. Altfel dai degeaba cu ele de pereti (in gand, cum altfel?)

Cred ca stim alimentarele care vand alimente varsate, adica nu ambalate ci la kilogram. Peste cincizeci la suta din mancarea pe care mi-o cumpar face parte din aceasta categorie. Si este fascinant (dar nu la fel de tare ca achizitionarea biletului CFR, trebuie sa recunosc) sa observ ca ori de cate ori cer ceva se incearca sa primesc  mai mult. "Va rog doua sute de grame de covrigei", urmeaza cantarirea din ochi, apoi cea pe cantar, si iata rezultatul: cam patru sute de grame. "Ramane asa?". Uneori chiar nu parcurgem etapele acestea, ar fi pacat sa ne pierdem vremea flecarind prostii despre viata, si intreaba direct, dupa un foarte rapid calcul mental care sa dea rotund "Facem de zece lei?". Cum sa nu-ti fie dragi aceste absolvente ale (sigur) training-ului motivational "cum sa vinzi kilograme la kilogram" sau "invata-l tu pe client ce isi doreste". Este minunat sa intind aceste conversatii cu vanzatoarele de la alimentare si resimt zi de zi aportul lor la (non)sanatatea mea mentala.

M-a scos din minti, inca de cand se facea doar promovarea daramite cand a intrat in vigoare, denominarea. Pe langa faptul ca trebuie sa fi facut facultatea degeaba pentru a nu intelege principiul taierii nominale a zerourilor pentru un leu mai puternic, dar sa lasam asta la o parte acum. Asa, deci avem noi diviziuni ale monedei nationale si automat noi preturi exprimate in leul greu. Inca nu am vazut preturi exprimate in zecimale care sa nu permita acoperirea lor exacta in realitate, insa am intalnit foarte frecvent restul incomplet primit la casa. Si la fel de frecvent ofuscarea de pe fata tanticilor cand le spun ca trebuie sa imi mai dea un ban. Conceptia potrivit careia cu sau fara un amarat de ban tot aia e este pretutindeni unde cei care cred altfel nu isi revendica fiecare metal nepretios. Cum sa le explici celor de la casa vorba nemteasca "cine nu pretuieste pfeningul nu merita marca"? Numai cerand fiecare banut si neuitandu-te la ele cand te injura in gand.

Avem o tara foarte faina, in care reperele nu sunt, cum ar zice multi, disparute sau inversate, ci pur si simplu ne-a fost lene sa punem mana sa le invatam sau, pentru cei care le stiu, sa le aplicam. Si cand este multa lene,  obligi. Nu tu ONG spalator de banuti, nu tu discurs motivational, nu tu training,  nu tu scaderi de salarii (ca atunci si putinul de acum dispare), nu tu "vai, dragu' mamii, hai sa te invat cum e bine", nu tu li-li-li, la-la-la, tri-lu-li si lugu-lugu, gugu-gaga. Obligi si interzici. Obligi bunul simt si interzici nesimtirea. Scurt pe doi. Asa au facut absolut toti pentru ca au inteles ca solidaritatea nu este instinctiva, asa cum asteapta incapabilii  (politicieni, politologi, economisti, realizatori TV, mancatori de seminte) de la noi care continua sa vorbeasca de "mentalitatea romaneasca" si cum ea nu este cum trebuie sa fie.

Daca ne propunem sa lasam lumea sa se prinda ca este prost-crescuta, o sa fim invadati de izmene si chiloti pusi la uscat la vedere din orice punct al marilor artere comerciale urbane.

Poate la un moment dat o sa ne bage cineva in cap, fortat, ca Daca "merge si asa" atunci nu merge***

*evident, fara intentia de generalizare la nivelul tuturor exponentilor acestei meserii!
**sau sa-si reduca pedeapsa, dupa caz
***preluare dintr-o reclama Allianz Tiriac

Subiectivitate de om

Se spune ca nu stii niciodata foarte bine exact ce iti doresti si ca iti dai seama de ceea ce ti-ai dorit numai atunci cand il intalnesti.

   In primul rand Realitate. Multa realitate. (pentru ca vise am din belsug)
      Imi mai doresc sinceritate si respect.
   Si decenta, foarte multa decenta; m-am saturat sa vad lipsa de bun simt de cand ies pe usa casei mele pana trec din nou dincolo de ea. Pur si simplu m-am saturat sa simt ca ma stramb de fiecare data cand dau de mitocani care imi taie viata, sau doar calea, zi de zi. Plus ca nu-mi face nici bine la ten :)
      Imi mai doresc etica si moralitate. Lipsa framantarilor ca ceea ce faci nu ar putea dauna altuia din punct de vedere interuman.
   Mai vreau sa vad in jur frumusete. Si spirituala si fizica. Frumusete in toate formele si culorile. Pentru ca daca vezi in mod constant ceva frumos, aceasta iti va permite noi si noi vizualizari de frumos altfel ignorat.
      Mi-ar mai placea sa vad oameni demni, oameni mandri de autenticitatea lor sau oameni la care cand te uiti sa constati: da, este genul de om demn de o soarta*!
   Tare mult mi-ar placea sa vad pretutindeni prietenie - nu sunt naiva, stiu ca este nu doar imposibil, dar si ineficient economic (:D); ma refer aici la acea privire de om care degaja caldura eliberand un 'te inteleg' care nu asteapta sa fie scos cu clestele si care exista pentru a-si linisti orice interlocutor de buna credinta ingrijorat.
      Imi doresc sa vad cinste si corectitudine. Pentru ca la cate minciuni se spun zilnic pe post simt uneori ca nimic nu mai este curat in jurul meu, si deci nici eu, prin contagiune ... prin asimilare.
   As vrea sa ma inconjor de oameni apti psihic. Apti mental. Apti emotional. Apti de a fi apti.
      Imi doresc in jur oameni care sa creada. In ceva. BUN. In bunul subiectiv, in bunul obiectiv, mai conteaza? In bun si gata, pastele lui de BUN! Sa creada in el cu toata fiinta lui si sa nu fie de induplecat sub nici o forma si de nimic conjunctural.
   Imi doresc sa vad in jur oameni valorosi care sa stie ca apartin elitei intelectuale contemporane si care sa nu faca niciodata rabat de la acest titlu. Sau de la ei insisi.
      Mi-ar placea sa vad mai multi oameni de bine. Care sa se implice dezinteresat in vietile altora, fara a se gandi nici la ce pierd, nici la castiga daca o fac. Pur si simplu sa simta nevoia de a nu sta deoparte cand altii nu stiu sa ceara.
   Imi doresc sa cunosc oameni increzatori in ei insisi. Si pe care nimeni sa nu fie nevoie sa ii convinga de valoarea lor.
      Oameni - semi-copii pentru cinci minute din zi. Si asta imi mai doresc. Doar cinci minute, la urma urmei sunt adulti :) dar in care trebuie sa ramana loc pentru putina candoare.
   Imi mai doresc sa imi pastrez prietenii destepti si sa castig unii noi. Niciodata nu exista 'suficienta' desteptaciune.
      Da, vreau sa am parte de tot ce am enumerat mai sus. Stiu ca orice valoare (umana sau nu) este susceptibila de a fi subiectiva pe alocuri ... dar astea nu sunt mai mult decat niste polemici "cordiale"** duse intre oameni cu tinute morala si intelectuala de exceptie. Restul dintre noi, care ne pierdem in "ce este etica" sau "ce este adevarul? nu este el altul de la om la om?" pentru a evita niste raspunsuri pe care oricum nu le avem, nu realizam ca ne aflam in pericolul de a nu mai avea despre ce vorbi! Si cum mai poate fi atunci "lipsa valorii" de natura sa inspire discutii si polemici? Cine va mai indrazni sa spuna ca "lipsa valorii" mai depinde semantic de ceva?

      Si imi doresc Realitate. Multa realitate. Dar cred ca ma repet.



Ghilotina-pandantiv a valorilor in care crezi.
Sau "cand pur si simplu nu stii sa fii altfel..."
* (aici) cu sensul de a avea o viata cu impliniri pe toate planurile, nu doar o existenta fada si lipsita de emotie sau freamat.
** mi-am permis sa preiau alocutiunea din cartea cu acelasi titlu al domnului Octavian Paler

27.11.11

Viata ca autosugestie

Uneori pur si simplu nu mai are importanta ce ai facut in viata, ce ai facut acum un an, sau ce ai facut acum cinci minute. Sau cel putin asta iti vine sa zici cateodata, pentru ca te gandesti ca ce ramane important este ca toti ne trezim dimineata si ne promitem noua insine ca vom fi mai buni. Problema sta, insa, uneori in executie, dar "asta, (iti spui soptit) este alta problema."
Nu stiu daca v-ati dat seama de non-esenta spumantului de baie. Stai linistit in apa fierbinte si il lasi sa se aseze peste tine, sa iti acopere trupul si sa te invaluie cu clabuci si parfum floral. Si dintr-o data simti nevoia sa il iei in brate, sa il strangi la piept ... dar fuge, nu se lasa prins. Si realizezi ca spumantul ramane un neinteles, desi intentia ta a fost una dintre cele mai bune, sa iti arati atasamentul.
Pacat ca atunci cand este vorba de noi insine nu e ca atunci cand facem un cadou nepotrivit celor dragi pentru ca intentia nu mai este suficienta! Pentru ca tu nu ai voie sa te surprinzi in modul nepotrivit in care ai putea"gresi" un cadou. Tu nu esti restul lumii. Si nu mai este suficient sa iti promiti dimineata sa fii mai bun daca seara uiti sa tragi linia si sa o constati.

Paradoxul iubirii*


Cum se poate impaca oare iubirea, care leaga, cu libertatea, care separa? (...) Libertatea nu este relaxare, ci un surplus de responsabilitati. Ea nu usureaza, ci impovareaza. Ea rezolva putine probleme, dar multiplica paradoxurile (...) si autonomia fiecaruia se ciocneste de autonomia celorlalti si se raneste.
Victor Hugo asociaza in mod inedit libertatea de a gandi cu libertatea de a iubi: "Una ii raspunde inimii, cealalta mintii, sunt doua fete ale libertatii de constiinta (...) Iubesti un alt barbat decat sotul tau? Ei bine, atunci du-te spre el. Esti prostituata celui pe care nu-l iubesti si sotia celui pe care il iubesti."
Numai deplina aptitudine catre placere ii va reconcilia pe oameni cu ei insisi si le va permite sa izgoneasca din mentalul lor infantilele derivate care sunt pornografia, romanul politist, povestirile de groaza (...), toate legate de teama, adica de frustrare.
Iata viclenia ratiunii iubirii: fiecare generatie nu poate avea decat un rol istoric limitat inainte de a-si vedea actele si intentiile sale intorcandu-se impotriva ei si scapandu-i.
Iubirea nu este libera decat intr-o societate de indivizi liberi. Dar atunci se ajunge la o aporie. Libertatea poate sa insemne independenta (a nu fi servit nici unei autoritati), disponibilitate (a ramane deschis tuturor ocaziilor), suveranitate (a impune celorlalti bunul tau plac), responsabilitate (a-ti asuma consecintele actelor tale). Or, trei dintre aceste modalitati contrariaza tipul de relatie pe care o implica viata in doi. Iata-ne surprinsi astazi, barbat si femeie, unei exigente contradictorii: sa iubesti cu pasiune, daca e posibil sa fii iubit in acelasi fel, si sa ramai totodata autonom. Sa fii impreuna fara sa fii impiedicat in miscarile tale, cu speranta ca cei doi vor manifesta destula suplete care sa permita aceasta coexistenta armonioasa.
Ii cer celuilalti sa renunte de bunavoie la libertatea sa si ma angajez sa fac acelasi lucru. Dar sunt un captiv viclean, care vrea sa revina la ce era mai inainte. Daca voluptatea iubirii te face sa nu-ti mai apartii, voluptatea eului te face sa nu te abandonezi pe tine insuti niciodata. Formula tragi-comica (...) a barbatilor sau a femeilor care vor sa traiasca marea pasiune fara sa renunte la sine si care se tem sa nu fie inselati. (...) "A fi liberi impreuna" (...) defineste casatoria moderna: un da hotarat securitatii caminului, cu conditia ca ea sa nu impiedice in nici un fel realizarea fiecaruia. (...) Notabila este chiar si importanta pe care o dobandise cuvantul partener in locul celor de sot si sotie: o relatie contractuala pe care o poti dizolva printr-o conventie mutuala. (...) Dozaj delicat de reticenta si ofranda. Vis al unei legaturi intre oameni care nu va depasi niciodata anumite limite: imi placi, te iau, ma obosesti, te las. Il incerci pe celalalt ca pe un produs pur si simplu.
Orice legatura este traita ca o sansa si ca o intamplare sufocanta, care ne fura pe noi noua insine. Sa te expui, totodata ferindu-te: iata cerinta contemporana. Cultura placerilor a devenit cultura folosirii drogurilor. O sexualitate hipoactiva este o boala, o sexualitate hiperactiva este o alta boala. De la tigara la computer, totul este un prilej de a arata o dependenta patologica. Schizofrenia unei epoci care predica in acelasi timp placerea si neincrederea si care gandeste relatia cu celalalt dupa modelul toxicomaniei. In loc sa se emancipeze impreuna (...), cei doi cauta mai intai sa se elibereze unul de celalalt.
Dilema individului: ar vrea sa nu se afle decat el la baza propriei persoane, dar cauta nelinistit aprobarea celor apropiati. Ar vrea sa poata spune "Trebuie sa ma iubesc pe mine suficient incat sa n-am nevoie de ceilalti sa fiu fericit." Este o formula improbabila care o aminteste pe cea a economistului francez Walras " A fi liber insemana a nu te simti dator nimanui". Solipsismul nu functioneaza sau functioneaza cu multe rateuri. Afirmatia ca nu avem nevoie de nimeni implica si constatarea trista ca nimeni nu are nevoie de noi, orgoliul autosuficientei implica angoasa de a fi singur, aspiratia de a te deosebi de ceilalti implica imitarea frenetica a celorlalti. Iata problema mizantropului: sa practice seductia prin invectiva, sa cerseasca sufragiile oamenilor, dispretuindu-i totodata, sa-si ascunda dorinta nemasurata de a fi impreuna cu cineva sub aparenta indepartarii. Vrea sa fie in lume, pentru a o "vomita", si daca lumea ii intoarce spatele, el vede in aceasta raceala justetea diagnosticului lui si vorbeste intruna despre rautatea oamenilor.
Suntem liberi, dar vine un moment in care trebuie sa ne luam riscul celuilalt, care ne va da peste cap asteptarile si ne va elibera de tristul tete-a-tete cu noi insine. Independenta nu este ultimul cuvant al omului, iata ce ne spune iubirea, care are o credinta oarba in celalalt.(...) Dar iubirea  nu este ultimul cuvant al destinului omenesc daca ea insemana plictis si nefericire, iata ce ne spune individualismul. Nu incetam sa ne zbatem intre aceste doua injonctiuni, sa confundam libertatea alegerii amoroase, progres urias, cu alegerea libertatii individuale. Intr-un caz, se dezvolta o solidaritate conjugala care depaseste eul insular al fiecaruia dintre parteneri; in celalalt caz, ego-ul este pus inaintea lui "noi", cu riscul de a juxtapune doua singuratati. Daca exista un risc modern el tine in intregime de aceasta dubla aspiratie: sa te bucuri de simbioza cu celalalt, ramand in acelasi timp stapan pe viata ta.
... vrem totul si chiar contrariul acestui tot: vrem sa ramanem legati fara sa fim atasati de nimeni, fapt ce este favorizat de tehnologie. Telefonul este astfel sotul celibatarelor, care le permite sa fie cu toti fara sa trebuiasca sa aiba alaturi pe cineva. Mijloace de a rupe singuratatea, internetul si telefoanele mobile sunt, in primul rand, un mijloc de a o confirma, pentru ca o fac tolerabila.
Zadarnic am intoarce lucrurile pe toate fetele, "pescuitul de soti" persista in secolul al XXI-lea ca si in secolul al XIX-lea, homogamia ramane preponderenta, banii continua sa faca legea in raporturile intime (...) mai mult ca oricand, puterea si averea erotizeaza.
Ce-am castigat, in final, din aceasta eliberare? Dreptul de a fi singur! Si asta nu-i un progres marunt, daca ne gandim ca  Biserica a condamnat multa vreme autarhia (a-ti ajunge tie insuti, a nu avea nevoie de nimeni), ca fiind o dovada de orgoliu, si ca secolul al XIX-lea condamna celibatul, cu parfumul sau de onanism si jena materiala. Celibatul nu mai inseamna ca esti singur sau fara copii, ci presupune adeseori o viata relationala mai bogata decat in cuplu. Este vorba de o cucerire negativa prin simplul fapt ca nu mai esti condus de un altul.
Inainte de a iubi o fiinta anume, ne bucuram de diversitatea oamenilor de pe strada, din locurile publice. Persoana iubita va purta umbra acestei multitudini sacrificate in folosul ei, multitudine pe care va trebui - grea misiune - s-o inlocuiasca.
In dragoste nu poti "avea pe cine vrei", ci pe cine poti sau mai curand, pe cine te vrea. Cand cele doua situatii coincid, e o minune. Unii se cred atat de irezistibili, convinsi ca au pe urmele lor cete de curtezani, incat interpreteaza refuzul ca pe o greseala de judecata si aproape ca pe o lipsa de gust. Priviti cluburile si barurile de noapte: selectionandu-si clientela pe criterii de notorietate sau de tinerete, acestea sunt templele bursei trupurilor. Legile concurentei actioneaza aici in mod direct. Oamenii merg aici ca sa vada si ca sa fie vazuti. Privirile sunt aici verdicte instantanee. (...) Aici domneste spiritul asa-numitului speed-dating conform caruia ai sapte minute sa te faci interesant. Este o lume a artificiului pur, a admiratiei totale si instantanee: tineretul se da in spectacol lui insusi si se dedica adorarii lucrurilor perisabile.(...)  Univers care nu datoreaza nimic inteligentei sau meritului, ci numai sclipirii amagitoare, dezinvolturii, fandoselii: esti ceea ce pari a fi si nimic mai mult. Toti se amuza in mijlocul multimilor dionisiace, dar pretul e atat de ridicat, incat pare uneori o pedeapsa. In acest mare targ de narcisisme, unii sunt supraexpusi, iar altii, aflati in majoritate, alcatuiesc multimea care aplauda. 
Nimeni nu-i scutit de datoria de a placea, nici dupa douazeci de ani de casatorie. Nu exista un dincolo al seductiei.
Un barbat si o femeie, care stau unul langa altul din motive profesionale, isi dau seama ca sunt atrasi unul de celalalt. Atunci devin si mai reci unul fata de celalalt si chiar se insulta, pana cand o atingere usoara ii impinge spre gestul fatal: se arunca cu lacomie unul asupra celuilalt si se calaresc gafaind, inainte de a se imbraca din nou. Intoarcere a refulatului: iata sexualitatea confundata cu o criza de epilepsie. 
Exista fiinte atat de tulburate de dorinta celorlalti fata de ele incat le cedeaza nu atat din atractie, cat pentru a raspunde omagiului care le este adresat.
Iubirea este cultul micilor imperfectiuni fermecatoare, al defectelor tulburatoare, care impresioneaza mai mult decat un trup impecabil.
Despartirea moderna evoca perfect procedurile de concediere ale intreprinderilor. Este un moment delicat pentru ambele parti, pentru ca trebuie sa spargi abcesul fara sa tasneasca puroiul, sa "cureti locul" fara sa provoci o tragedie. Celalalt trebuie sa-si accepte dizgratia fara sa geama si fara sa planga. Ce nu facem sa scapam de o persoana stanjenitoare? Sunt momente in care putem atinge culmi de lasitate, de rea-credinta, si cand inventam tot felul de jalnice viclenii prin care vrem sa imblanzim cruzimea faptului. 
Exista cazuri in care despartirea, in loc sa puna capat iubirii, o declanseaza. "Atat de ciudat este bietul nostru suflet, incat ii parasim sfasiati de durere pe cei alaturi de care stateam fara nici o placere". Partenerul nostru trebuie sa plece pentru ca, in sfarsit, sa-l iubim: ruptura trezeste ceea ce viata dusa impreuna anesteziase.
Eleganta in materie de ruptura: sa-l lasi pe celalalt sa ia initiativa, cand de fapt tu i-o luasesi inainte pe drumul despartirii. Sa-l impingi spre ruptura, ca sa nu trebuiasca s-o faci tu. Adeseori, este mai bine sa fii parasit decat sa parasesti, in felul acesta eviti povara remuscarii.
...vedem cum majoritatea fiintelor abia iesite dintr-o legatura viseazala un alt jug minunat care le va aliena. Viseaza(...) s-o ia de la capat cu un altul, sa repete aceleasi greseli, sa le repete mai bine.
In definitiv, a pleca este mai greu decat a incepe: ezitam sa parasim o fiinta pe care credem ca n-o mai iubim, dar care ne asigura confortul si securitatea. Acela sau aceea care ne paraseste ne face, uneori, un serviciu, silindu-ne sa ne luam viata in maini: vai de cuplurile uzate, in care cei doi se agata unul de celalalt, ca doua tenii, si care se chircesc pentru ca n-au avut curajul sa plece.
Exista (...) cupluri care continua sa existe prin legaturi spirituale, desi nu se mai vad. Ruptura este calea pe care iubirea lor a ales-o pentru a se prelungi, fara sa fie stanjenita de viata comuna.
"Exista oameni care nu s-ar fi indragostit niciodata daca nu ar fi auzit vorbindu-se despre iubire". (La Rochefoucauld).
Orice limbaj al iubirii este imprumutat, constrans si anterior noua. Cuvinte repetate de mii de ori, ca sa exprime acelasi sentiment, ceea ce nu inseamna ca sentimentul este fals, ci ca el utilizeaza un vehicul colectiv pentru o destinatie personala .(...) Ar trebui create cuvinte unice, care sa nu aiba o valoare decat in clipa in care eu vreau sa le spun si care apoi se dezintegreaza.
Ciocnirea amoroasa este iruptia unei verticalitati in calmul monoton al existentei: este durere si placere, (...) arsura si parfum. Cum sa-l imblanzesc pe acest altul care ma ameteste, ma fulgera, din inaltul sau? Printr-o marturisire, care va fi totodata o imploratie si o interogatie. 
Sub betia cuvintelor te iubesc se ascunde dorinta de a-l prinde in capcana pe celalalt, pentru a-l constrange sa-mi raspunda. In timp ce-mi marturisesc tulburarea, ii pun intrebarea: Tu ma iubesti?  Daca printr-un miracol imi raspunde ca da, in sufletul meu coboara linistea si intru in starea de jubilatie pe care ti-o da reciprocitatea. Te iubesc este un sincronizator: el ajusteaza diferenta de timp dintre amanti si ii instaleaza in acelasi fus orar. (...) Dupa ce s-a proferat sentinta fatala, amantii trebuie sa-si modeleze in functie de ea existenta si sa se arate demni de ea. Este greu sa se dezica, sa se intoarca inapoi. Suntem cu atat mai angajati, cu cat cuvintele te iubesc nu tolereaza adverbul: nici cuvantul putin, nici cuvantul mult. "Te iubesc" este prin el insusi un absolut care transeaza si domina totul.
Trebuie sa incepem prin a ne stima pe noi insine ca sa uitam de noi si sa facem loc altora. Este deci important sa te cunosti de tanar si sa nu te mai gandesti la asta.
Cand esti plin de tine insuti nu poti face loc altora. (...) Vanitatea are nenumarate fete si autoflagelarea este una dintre cele mai elaborate. De unde si tristetea de a nu fi decat pentru tine, condamnat sa-ti hartuiesti peste tot propria imagine.
Iubirea ne rascumpara de pacatul de a exista: cand esueaza, ne copleseste cu gratuitatea acestei vieti, singur, ma simt gol si totodata saturat: daca nu sunt decat eu, eu sunt in plus.
Exista un te iubesc de o clipa, emis sub impulsul emotiei si a carui validitate nu depaseste spamul placerii, un te iubesc anonim, care nu i se adreseaza nimanui anume, un te iubesc agresiv, aruncat ca un pachet de rufe murdare, un te iubesc placebo, care-i face bine celui care-l aude si nu-i face rau celui care-l spune, un te iubesc ce implora, care este o cerere de a fi luat in posesie totala, un te iubesc narcisiac, care spune doar: eu ma ador pe mine prin tine.
Declaratia de iubire este si un cec in alb pe care ardem cu nerabdare sa il incasam. (...) A iubi inseamna, mai intai, sa sustragi o fiinta comunitatii umane, sa golesti lumea si sa nu stii nimic din ceea ce nu este el. Dar acest sacrificiu cere o rambursare si, daca se poate, cu dobanda. Alesul trebuie sa-mi dovedeasca zilnic ca am avut dreptate cand l-am ridicat pe un piedestal si cand i-am dispretuit pe alti eventuali curtezani.
Exasperarea este, adeseori, climatul sentimental al sotilor batrani, care au mancat prea mult din aceeasi strachina si nu isi mai suporta respratia. Viata de cuplu devine atunci o batalie pe care doua persoane o dau ca sa se pedepseasca pentru ca sunt impreuna.
 "Astazi am primit doua SMS-uri de la prietena mea. Primul ca sa-mi spuna ca totul se terminase...Al doilea ca sa-mi spuna ca gresise destinatarul".
"Ca sa-mi gasesc motive de a trai, am incercat sa-mi distrug motivele de a te iubi. Ca sa-mi gasesc motive de a te iubi, am trait cum nu trebuia."
"Nimic nu-i mai rau decat sa-ti iubesti sotia ca pe o amanta". Comite adulter orice sot prea indragostit de jumatatea sa si care se atinge de ea cand aceasta e "impura" sau insarcinata.
"Exista doua motive pentru care casatoria a fost instituita: pentru a-l face pe barbat sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a ne da copiii. Dar primul este cel principal."
Angajamentul in iubire este generator de o exigenta absoluta, pentru ca este voluntar.
Imposibilitatea de a trai impreuna legata de dificultatea de a ramane singur. Cuplurile noastre nu mor din deceptie, ci dintr-o prea inalta idee despre ele insele. (...) Incarcam prea mult barca, ne punem atat de multe sperante in ea incat, pana la urma, naufragiaza. (...) Tragedia contemporana este iubirea ucisa de ea insasi, murind din cauza propriei sale victorii. (...) Este o nefericire mai vicleana decat oricare alta, pentru ca ea se naste din satietate, si nu din lipsa.
... panica generala ce cuprinde, incepand de la treizeci de ani, cele doua sexe, innebunite la gandul de a fi parasite, de a se regasi complet singure seara, in fata televizorului, mancand un semipreparat si pandind telefonul.
"Aveam un prieten care nu voia sa se casatoreasca: cand te casatoresti, trebuie sa renunti la toate femeile in afara de una. Stiam foate bine cum sa-i raspund: cand nu te casatoresti renunti la toate femeile plus una."
Politica marturisii este, in primul rand, o politica a relei-vointe: a spune totul inseamna a spune lucruri rele, in timp ce omisiunea se naste din principiul delicatetii. Ii sunt recunoscator celuilalt ca-mi ascunde unele din gandurile sale. (...) Intr-un cuplu exista o buna folosinta a duplicitatii: este de preferat confidenta vaga probitatii confesionalului.
Unii barbati se cred fideli, dar de fapt nu sunt decat niste lenesi care prefera calmul duminical inconvenientelor unor intalniri de scurta durata.
"Violenta pe care o exerciti asupra ta sa ramai fidel persoanei pe care o iubesti nu valoreaza mai mult decat o infidelitate." (La Rochefoucauld).
Exista la Paris, de cativa ani, o ciudata ceremonie (...): cupluri tinere vin sa-si inregistreze oficial "non-cererea lor in casatorie" si isi fac unul altuia urmatoarea declaratie: "Am onoarea sa nu-ti cer mana". Nici un obicei nu-i destul de frumos pentru noi, par a spune acesti logodnici de un tip nou, dar ei cer sa inregistreze refuzul lor tot unui functionar oficial. Vor sa beneficieze de un simbol, dar nu si de o constrangere: un joc ciudat cu institutia pe care o convoci, ca sa o refuzi mai bine.
Viata in comun? Da, dar cu o supapa, cu posibilitatea de a iesi din ea, cu puncte de fuga care-i cruta pe soti de obsesia asfixiei. (...) Uriasa si pasionanta provocare: mai bine primejdiile libertatii decat confortul constrangerii.
Adevarata civilizatie nu consta in folosirea gazului de iluminat, a aburului sau a meselor utilizate in sedintele de spiritism, ci in diminuarea urmelor pacatului originar" (Baudelaire)
Evident ca putem dori fara sa iubim si putem iubi fara sa dorim: majoritatea relatiilor noastre amicale sau familiale nu sunt sexualizate. Dar adeptii fuziunii dintre sex si sentimente vor, in realitate, sa subordoneze sexul sentimentelor, pentru a-l scuza, a-l imbunatati. Adevarata drama consta in a inceta intr-o zi atat sa iubesti, cat si sa doresti, si a seca dublul izvor care ne leaga de existenta. Opusul libidoului nu este abstinenta, ci oboseala de a trai. 
Iubim atat cat pot iubi oamenii, adica imperfect.



*Toate pasajele de mai sus sunt preluari din "Paradoxul iubirii", Pascal Bruckner, (sublinierile imi apartin) o carte in care consider ca se puncteaza impecabil si cu un stil scriitoricesc de exceptie niste adevaruri contemporane reci si pe alocuri emotional-scabroase, vaduvite de orice pornire empatica si pe care nu ar fi rau sa invatam sa le vomitam din noi insine: prima data printr-o sufleto-scopie amanuntita, printr-un diagnostic corect si apoi printr-un tratament cu noi insine. Acum, cat inca exista societati si natiuni si cat inca individualismul animalic interpretat de creierul secolului XXI drept instinct  si infiltrat pana in celula ultima a fiintei noastre nu ne impinge in afara istoriei si nu a facut cangrena pe un fond de suflete triste si profund ratacite.


26.11.11

Friction

There is this word, "friction", that has a couple of different meanings and is described in all sorts of books. I chose to quote here the Oxford English Thesaurus which claims the following:

1. (noun) the resistance that one surface or object encounters when moving over another
2. then action of one surface or object rubbing against another
3. conflict or disagreement
- origin Latin, from fricare, "to rub"
Further explanatory definitions:
1. a lubrication system which reduces friction, ABBRASION, rubbing, chafing, grating, rasping, scraping, resistance, drag
2. there was considerable friction between father and son, DISSCORD, strife, conflict, disagreement, dissension, dissent, opposition, contention, disoute, disputation, arguing, argument, quarreling, bickering, squabbling, wrangling, fighting, feuding, rivalry, hostility, animosity, antipathy, enmity, antagonism, resentment, acrimony, bitterness, bad feeling, ill feeling, ill will, bad blood.
- opposites: Harmony

Therefore, these would be the possible ways of interpreting and of using it in contexts. It was not by chance that I focused on this particular word, as in my opinion it perfectly describes, through its basic two meanings - the Physics-related and the social-emotional one - the duality in human beings. It is only when you are continuously self-confrontational and enclined to see every little thing from opposite sides that you rub yourself against your personality. It is only when you are never satisfied with answer number one that you disagree with it and ellaborate on the possibles answers number two. It is only when you constantly dispute yourself that you resist your arguments and rival your reasoning. Opposite ideas have to collide in a manner that will keep the meanings as well as their results, together, as they are outcomes of the same head. In real life, whenever you disagree with someone, you can often go away and mind your own business. But when actually wearing a conflict-based head, going away is hardly (if ever) possbile.

Want an example? 'k...take love versus reality checks.

An everyday friction of different electrical charge neuronal cells - quite a destiny for some.



25.11.11

Indoiala

"Descoperisem îndoiala şi chiar necesitatea îndoielii. Vechea mea încăpăţânare de a crede fără rezerve mi se părea acum un fel de orbire. Dreptatea nu stă pe un singur talger, mi-am zis, ci în balanţă, în cumpăna dreaptă a ambelor talgere. Oricărei lumini îi căutăm umbra. Oricărei vorbe, îi căutăm ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdărit" de contrariul acelui lucru." (Octavian Paler în Viaţa pe un peron)

Ce este indoiala? Este chin, este framantare, este fior in rarunchi de vena cava, este tremur de-a lungul fibrei musculare, este capilar prins intre oase, este plaman plin cu aer razgandit, este inima cu atrii venticulare si ventricule atriale, este pupila dilatata, este context plin de plusuri si minusuri care parca nu mai termina sa urle "zeeeero", este cumul de nervi excitabili care tranforma omul in instrumente cu corzi la care canta nestingherita lipsa deciziei.
Fara context am fi siguri de tot, dar intr-un perfect nicaieri.



Un nou aplomb...

... de independenta si elan educationalo-moral care va ramane fara rasunet, dar de apreciat pentru ca iese in spatiul public.

24.11.11

Excerpts from life's tokens and pieces and bits

Whatever you give a woman, she's going to multiply. If you give her sperm, she'll give you a baby. If you give her a house, she'll give you a home. If you give her groceries, she'll give you a meal. If you give her a smile, she'll give you a heart. She multiplies and enlarges what is given to her. So - if you give her any crap, you will receive a ton of shit.
      Love is a risk. Do it anyway.
Being single doesn't mean you're weak; it means you're strong enough to wait for what you really deserve.
      Don't make decisions when you're angry, Don't make promises when you're happy.
I am so clever that sometimes I don't understand a single word of what I am saying.
      Yes, I'm single. You're gonna have to be amazing to change that.
I didn't say it was your fault, I said I was going to blame you.
      No man is really married until he understands every word his wife is NOT saying.
You don't need someone to complete you, you only need someone to accept you completely.
      CAUTION: I can go from 0 to BITCH in 2.5 seconds!
Someone once asked me
"why do you always insist on taking the hard road?"
and I replied
"why do you assume I see two roads?"
      At some point, you have to realize that some people can stay in your heart but not in your life.
There comes a point in your life when you realize who really matters, who never did, and who always will.
      What can I do to piss you off today?
I am fucking happy, I could shit rainbows.
      Shoot for the moon. Even if you miss, you'll land among the stars.
The brain is the most outstanding organ. It works for 24 hours, 365 days, right from your birth until you fall in love.
      I'm not completely useless. I can be used as a bad example.
Life is an adventure...Dare it!
Life is a love ... Enjoy it!
Life is a rtagedy ... Face it!
Life is a struggle...Fight it!
Life is a promise ... Fulfill it!
      Today is National Good Looking Person Day. Send this to someone gorgeous. Don't send it back to me. I've received fucking hundreds.
How to save your heart:
Should: never expect
            never demand
            never assume
Know:  your limits
            where you stand
            your role
Don't:   get affected
            get jealous
            get paranoid
Just go with the flow.
      and stay happy.
      I am only responsible for what I say not for what you understand ...
Life is short. Break the RULES. FORGIVE quickly, KISS slowly, LOVE truly, LAUGH uncontrollably, and NEVER REGRET anything that made you SMILE.
      I'm not weird. I am limited edition*.
I hate the feeling of wanting to ask a question, but your heart is too scared to know the answer.
      Some people just need a sympathetic pat ... on the head ... with a hammer.
Never chase love, affection or attention. If it isn't given freely by another person, it isn't worth having.
      Before you diagnose yourself with depression or low self-esteem, first make sure you are not, in fact, sorrounded by assholes.
Dear Alcohol,
we had a deal where you would make me funnier, smarter and a better dancer.
I saw the video.
We need to talk...
      People cry not because they are weak. It's because they've been strong for too long.
Never make eye contact while eating a banana.
      I am thankful to all those who said NO to me. It is because of them I did it myself.
If you love two people at the same time, choose the second one, because if you really loved the first one you wouldn't have fallen for the second.
      Warning! Drinking may cause memory loss. Or worse, memory loss.
We never really grow up. We only learn how to act in public.
      Life's a bitch but she throws one hell of a party.
SARCASM - because beating the crap out of people is illegal.
      Do you know the real meaning of loneliness? It's when you are looking for comfort and you are just holding your own two hands.
A wise man sat in the audience and cracked a joke. Everybody laughs like crazy. After a moment, he cracked the same joke again. This time, less people laughed. He cracked the same joke again and again. When there is no laughter in the crowd, he smiled and said: You can't laught at the same joke again and again, but why do you keep crying over the same thing over and over again?
      If it is important to you, you will find a way. If not, you will find an excuse.
Never take someone's feeling for granted because you never know how much courage it took to show it to you.
      What would you attempt to do if you knew you could not fail?
Don't judge me by my past. I don't live there anymore!
      You'll never know pain until you look into the eyes of someone you love, and they look away.
"Out of my mind". Back in five minutes.
      A smile is the most beautiful curve on a woman's body.
It's so important to make someone happy. Start with yourself.
      Last night I said to my boyfriend "I demand good manners in bed, just like at the dinner table." So he climbs into bed very slowly and says: "Honey, would you please pass me the pussy"?
Let's make better mistakes tomorrow!
      Follow your heart but take your brain with you.
Where shall I go?
- to the left where nothing's right?
- to the right where nothing's left?
      The most beautiful people we have known are those who have known defeat, known suffering, known struggle, known loss, and have found their way out of the depths. These persons have an aprreciation, a sensitivity, and an understanding of life that fills them with compassion, gentleness, and a deep loving concern. Beautiful people do not just happen.
Don't like me? Have a seat with the rest of the bitches waiting for me to give a fuck.
      SARCASM - the ability to insult idiots without them realizing it.
You can't reach for anything new if your hands are still full of yesterday's junk.
      Every woman deserves a man that can make her forget her heart was ever broken.
I don't have an attitude, I have a personality you can't handle.
      You can never make the same mistake twice because the second time you make it, it's not a mistake, it's a choice.
Don't look back, you're not going that way!
      If you can't handle me at my worst then you don't deserve me at my best.
You have enemies? Good, that means you've stood for something in your life.   



LIFE BEGINS
 AT THE END OF 
  YOUR COMFORT ZONE




* by far, my favourite :)


sursa tuturor citatelor: internet

22.11.11

Exceptional


dragul meu genial si arogant, dar drag
zic sa-ti multumesc pentru gandurile frumoase si sa-ti trimit unele generoase inapoi te felicit pentru escaladarea audientelor la emisiunea ta si iti urez … mii de grp :-)
cat despre topul forbes si faptul ca m-a deconspirat a fi intre (cei mai) bogati, ce sa-ti spun? mi se pare ….. defaimator in oricare sens ti-ai putea imagina
anul trecut le-am trimis o scrisoare in care-i rugam sa ma intrebe inainte de a preciza o “avere” pe care mie insami mi-ar fi greu sa o evaluez. au ignorat gratzios rugamintea si au socotit ca mi-am adaugat vreo 15 milioane euro intre timp
e trist si inutil, dupa parerea mea, un astfel de clasament intr-o tara care agonizeaza in saracie.
imi pare “fake”, de la cap la coada! sa ne intelegem: nu mimez, ipocrit, modestia, dar consemnez: exista si “bogati” care detesta ostentatia
imi plac competitiile (si mai ales victoriile :-) ) ele se rezuma insa, pentru mine, la performanta profesionala a agentiei. din concursul despre bani si avutie personala refuz explicit sa fac parte
am fugit intotdeauna apasat de obiectivul “bani” si de indiciile “imbogatirii”: cum stii, am si port un singur ceas, acelasi de peste 10 ani, conduc aceeasi masina discreta, beau cafeaua in acelasi loc de peste un deceniu, stau tot 10 ore pe zil la birou, iar cea mai importanta bucurie pentru mine continua sa fie miscarea in aer liber si o carte buna. asadar “milioanele” au doar ….. valoarea abstracta pe care le-o confera registrul contabil. s-apoi criza tocmai ne-a invatat pe toti ca banii pot deveni cea mai neinsemnata dintre certitudini
a, nu! nu ma jenez ca-i am, mai ales ca am platit intotdeauna, prompt, taxele la stat :-) dar ma irita aritmetica lor fisurata
eu ma socotesc “bogata” doar pentru ca: sunt sanatoasa (si asta este cel mai important, cum ar spune amicu’ nostru comun, primar in exercitiu), sunt frumoasa (asa zice presa glossy), sunt iubita (dar asta stiu numai eu)
apropo de valori
pentru ca exista si “bogati” care pretuiesc etica: ce naiba cauta in astfel de clasamente antreprenori/oameni de afaceri care nu au platit impozit statului roman pe avutia lor? si acesta e un motiv pentru care nu ma simt bine laolalta cu ei
zic ca cea mai pretioasa si dezirabila zestre ar fi, totusi, pentru oricine… o minte elastica, pentru ca mintile frumoase “se intrebuinteaza” relaxat pentru a produce bani
niciodata pentru a-i numara :-)
in fine … acum ca esti parte din protestul meu intim la un demers cu rezultat pe care il socotesc stanjenitor
te imbratisez cordial si astept vestea triumfului in lupta ta (inegala) cu fiscul
:-) 

"Da"ul dupa care vine "Nu"

      V-ati putea imagina un divort cu dans, buna-dispozitie, mancare si prieteni? Nu, si este clar de ce: nu exista "sali de divorturi" ci doar "sali de nunti".
      De ce este insa imposibila interpretarea unei despartiri printr-un nou inceput? Da, stiu, pentru ca este si un final. Dar totusi, de ce nu s-ar inventa un obicei prin care sa se organizese "ultima noapte cu cei (comun) dragi"?
      Divortul prin definitie inseamna o despartire, un final alaturi de o persoana draga alaturi de care ai investit in ceva ce se va surpa in fata ochilor, inseamna un capat de drum, inseamna reinceperea unei singuratati cu tine si cu ceilalti, inseamna tristete si suferinta, inseamna o ocazie de profunda introspectie si analiza asupra a ceea ce a fost, astfel ca as intelege de ce sa fie un popas in tine insuti, o experienta, deci, individuala si in intimitatea cea mai adanca.
      Dar cuplul care ar organiza o petrecere de divort din respect fata de atasamentul reciproc si fata de toti oamenii din viata lor ar transmite cel mai elegant si senin mesaj vietii:
  • am trait impreuna frumos
  • a venit momentul in care am constatat ca nu mai mergem in aceeasi directie
  • am ales sa transformam momentul acesta intr-o decizie pentru a nu ajunge sa ne privam de respectul pe care ni-l purtam reciproc 
  • am hotarat sa ne luam la revedere civilizat si incercam sa ne pastram sobrietatea momentului printr-un zambet
  • alaturi de prietenii nostri care ne-au fost si carora le-am fost alaturi!
  • si sa ne luam anagajamentul de a face din noi insine o experienta.
      In contextul obiceiurilor zilelor noastre care oricum accepta greu ideea de nunta per se si de abia apoi de nunta fara acord prenuptial, probabil toti m-ar crede ravasita sinapsial, dar tocmai pentru ca este extrem,  mi se pare un profund si deosebit gest*! 

*aplicabil doar cazurilor in care despartirea are la baza "diferentelor ireconciliabile', nicidecum a sechelelor emotionale de orice tip.

Datini

      La momentul de fata exista o promotie pe site-ul www.groupon.ro care suna asa: "Spune adio chinului impachetarii sarmalutelor! Aparat pentru impachetat sarmale cu 39 RON". Numarul de cupoane de reduceri achitionate pana acum: 34. Ma intreb daca sa ma bucur pentru ca lumea continua sa faca sarmale in casa ori sa ma intristez pentru faptul ca din nou, comoditatea capitalista primeaza in fata datinei.

      Discutam astazi cu cineva despre obiceiuri stravechi, conservarea lor si rentabilitatea de a mai face toti acest lucru. Daca ar fi sa-mi expun parerea, da, cred in pastrarea obiceiurilor romanesti si punct, dar cu atat mai mult cu cat nu cred in mimetismul de prost gust in fata celor americane sau de orice alta nationalitate. Si tot daca ar fi sa-mi expun parerea, autenticitatea de neam sta exact in "materia prima" a lui Octavian Goga, George Cosbuc - si alti poeti (atentie!) "nationali" - si anume taranii cu lumea satului romanesc. Dar taranimea in sensul de dictionar, deci al locuitorilor in mediul rural si care in linii mari traiesc din ceea ce produc*. Da, asta inteleg eu prin veridicitatea golita de orice imprumuturi "externe" a poporului nostru. Am trait-o in  foarte multe verile petrecute cu bunicii la tara, am trait-o citind despre ea in carti (pentru ca spre deosebire de cei care citeau doar "lectura obligatorie", eu o intelegeam), o mai retraiesc tangential si cumva memorialistic cand revizitez meleagurile foste-de joaca, o retraiesc in fiecare discutie si privire in ochii bunicii mele sau in fiecare perioada premergatoare sarbatorilor cand scoatem cartile de bucate stravechi si facem intocmai cum am fost invatati de bunicii bunicilor nostri. Posibil ca mirosul cozonacilor sa fie acum produs de un cuptor modern in locul sobei afumate de la tara, dar textura si intensitatea lor sunt aceleasi!
      Corect, perfect de acord cu ideea conform careia nu putem sa ne dorim sa re-fim cu totii tarani care muncesc pamantul (perspectiva care ar pastra prin definitie traditiile) dar nici sa ne facem ca nu stim  faptul ca soselele de azi provin din foste ulite. Nu spun sa ne intoarcem de unde am plecat, ci doar sa avem constiinta trecutului si sa nu credem, daca se gaseste vreun ratacit sa ne explice, ca de fapt am crezut dintotdeauna in Allah. Asa cum se spune ca cine nu are batrani sa-si cumpere, tot asa am putea spune ca cine nu s-a jucat descult in noroi cand a fost mic nu si-a castigat pantofii de azi.

*Chiar si taranimea intr-unul din sensurile peiorative - desi denigreaza natura si sensurile intrinseci ale termenului - face apel la o latura a cuvantului ca atare, mai exact la aspectul care tine de lipsa de educatie scolara, lipsa de finete si rafinament in gesturi, pe care altminteri oraseanul de rand se presupune ca o detine. "Hai ca esti taran!" folosesc unii in loc de "lasa-ma ca esti badaran si habar nu ai de nimic". Ce denigreaza taranii autentici este insa nu acest aspect al ne-cizelarii ci tonul dispretuitor prin care in subtext se postuleaza un plin de orgoliu si trufie "esti prost (pentru ca nu esti ca mine)!".

21.11.11

Antimaterie...

...sau cand devii ipotetic.


   Cine a simtit macar o data senzatia de 'tunel conic' stie cum este sa simti o forta care te trage inapoi intru extinctie.

       Ca si cum ai deveni fum,
           ca si cum n-ai fi fost,
               ca si cum ceva iti trage de mimica pana incepe sa se schimonoseasca grotesc.

    Si te chinui sa ramai materie incercand cu disperare sa cauti probele trecerii tale prin lume pentru a putea depune o marturie in care simti ca ai de ce sa crezi; si care se numeste "eu sunt".


sursa foto: http://dwesterberg.wordpress.com

20.11.11

Personalitate

Nu vi se pare ciudat ca stelele se lasa vazute doar intr-o perfecta bezna si lipsa a oricarei surse de iluminat stradal? Au orgoliul de a fi ele singura sursa de lumina. Un orgoliu fin, de altfel, pentru ca ce ofera ele este o lumina foarte discreta ... marunta ... si infinita. Bravo lor pentru ca isi cunosc si respecta valoarea!

 sursa foto: mihailac.blogspot.com

Precept

Nu cred in lucrurile facute din indoiala. Cred ca ne datoram noua insine scurtul timp de limpezire astfel incat decizia finala sa nu lase loc unui final deschis.

18.11.11

Lansare de valoare

      Am fost acum cateva zile la lansarea Fii demn!* a domnului Dan Puric. Am fost cu niste prieteni, unul din ei intrebandu-ma inainte cat cred ca dureaza si eu spunandu-i ca nu poate dura mai mult de o ora. Inca ma intreb ce a fost in capul meu sa zic o asemenea prostie. Cum poti struni un om, cum poti incorseta in saizeci de minute un indragostit de Romania, cum poti frana un pasionat de tara asta sa vorbeasca despre valorile umane in care crede?
      Experienta acestei lansari a fost una minunata iar despre autor ... un ocupat cu tot ce inseamna familia lexicala a cuvantului "roman". Discursul sau a respirat energie, freamat, iubire de neam, un optimism fara margini, debordant si molipsitor chiar si pentru cei care viseaza la strainataturi, durere si dezolare fata de contemporaneitate dar cu contrapunerea unei sperante reale in revenirea la normalitate si in faptul ca actualul romanesc este altfel decat orice alt actual european, este cald si plin de autentic**, aprecierea sincera fata de noi, toti cei din public, umorul, multul si de calitate umorul, devotamentul si aproprierea prin juxtapunere fireasca la sine insusi a demnitatii invatate in familie si despre care vorbeste in carte....
      Sunt doua variante in care vorbeste despre neamul romanesc: fie laudandu-l pentru ceea ce este (discret si genuin, fara false pudori sau dulcegarii), fie criticandu-l-iubindu-l in virtutea unei apartenente reciproce indisolubile in fata niciunui FMI. Pentru ca este unul dintre putinii insufletiti de "speranta fara speranta" si nu stie ce inseamna sa nu crezi in cetatenii neamului tau sau sa crezi mai degraba in valorile pe care ti le insufla un organism supranational decat in tine insuti si familie.
      Un discurs care mie, cel putin, mi-a tinut de foame(a de autentic). Si inca imi tine.

      Ne iubeste. Pe toti, fara preferinte. Cu o certitudine trista spun ca mai mult decat il iubim noi pe el.

*Cartea s-a lansat in data de 15 noiembrie si are pe coperta fotografia mamei autorului. ‘Dupa libertate si democratie, cel mai important lucru este identitatea si libertatea, a spus astazi Majestatea sa, Regele Mihai. Demnitatea nu inseamna tafnosenie, mandrie, stupiditate, ci inseamna ochii acestia, care seamana cu ochii Reginei Maria, cu ochii mamelor dumneavoastra'', declara Dan Puric.

** "in Romania nu exista garduri intre oameni si natura asa cum exista in tarile dezvoltate economic".(Dan Puric)

17.11.11

Fizica de zi cu zi

Din cand in cand nu strica sa ne amintim de legea Ohm care spune, cu referire la curentul electic (ca doar la ce altceva? :)) ) ca intensitatea este direct proportionala cu tensiunea aplicata si invers proportionala cu rezistenta din circuit. Suna cunoscut?





sau schematic, cum ar putea spune cineva...



16.11.11

Propensiune pentru ... pudibonderie

Iti vine sa masori din priviri URATUL ... si sa te intrebi: cat pot duce?

FRUMOSUL iti aude intrebarea si se uita sagalnic la tine ... timid incercand sa iti sopteasca un raspuns ...


Simti ca buzele tale rostesc atunci; "Nu e loooooooooc" ... si preaplinul neconstientizat pana atunci continua sa se desfasoare... discret.



efect de sera cu contur incert

sursa pozei: internet

15.11.11

Moment

Divinitatea incepe sa aiba parte de tine doar dupa ce ai simtit nevoia sa urli cat te-au tinut plamanii ... doar dupa un astfel de episod incepi sa crezi si in altceva in afara de tine. Cumva ti-ai dat seama ca nu mai tine jucaria ...
Cat incepi tu sa ai parte de divinitate insa ... este cu totul alta poveste ... si este eminamente subiectiva.


"Urlet" ( Munch)

10.11.11

9.11.11

Riscant

"Cel mai bun mod de a-ti (re)aminti ceea ce ai fi vrut sa (mai) scrii este sa lipesti plicul in care ai pus scrisoarea."


Dilema



Oare cand esti tu cu tine se numeste ca esti singur? De ce?
Daca da, atunci cum se numeste cand nu te ai?
Daca nu, atunci cum se numeste cand nu te ai?


Cred ca "acasa"-il de cea mai tare esenta nu ar trebui sa-si modifice niciodata fondul. Indiferent de orice. Pentru ca nu se gaseste pe strazi.


foto - preluare internet

8.11.11

PUZ de rasa

      Traiesc o dezamagire. Sunt plina de revolta si sunt profund trista in fata realitatilor de secol XXI, mai bine zis "secol xxx". Traim un urbanism de ultim rang din punct de vedere emotional, suntem egoisti, egocentristi, stupizi, rai, ipocriti, perfizi, vanam ocazii de furtisag, suntem superificiali, nerozi, cretini, dar avem grija ca in fiecare discurs pe care il sustinem sa mentionam ca "toti sunt...." si ca "eu nu sunt asa". Poate va parea ca si eu fac asemenea, cine stie? Dar cand sustin ca ma ambitionez, in ciuda tuturor ingalatilor empatic, sa sustin ca mai cred in iubire, ca mai cred in casatorie, ca mai cred in prietenii, ca mai cred in simboluri si semne, ca mai cred in puritate, ca mai cred in renasterea si reintoarcerea la natura si la simplitate, ca mai cred in sarut, gingasie, tandrete si calm, ca mai cred in naturalul unui luat de mana in detrimentul ciupirii de fund, ca mai cred in compromis cand se justifica, ca mai cred in inegalitatea femeilor cu barbatii, ca mai cred in unitatea familiei, ca mai cred in curcubeu, ca mai cred in somn si vise, ca mai cred in modestie, stiu ce zic! 
       Exista totusi un paradox in toate: desi contemporanii nostri se cred deosebiti (sau daca nu se cred, aspira la asta) si vor sa iasa din tipare spunand ca marile valori umane nu mai sunt "la moda", totusi spiritul gregar ii domina mai mult decat orice. Se inspira unul de la altul mai mult decat "demodatii" au facut-o vreodata  pentru ca falsul nonconformism in care se auto-inunda le incetoseaza mintile. Nu vad nimic mai greoi - si pe alocuri futil - decat a demonstra prostului ca este prost sau a incerca sa convingi un neavenit spiritual ca modestia nu este sinonim cu a fi fraier. 
       Cine sa le explice micilor copii ca nu concubinajul a facut omenirea sa ajunga in secolul XXI, ca nu ura a format familii si a nascut copii, ca nu rautatea a dus la solidaritate umana, ca nu prostia a dat nastere milioanelor de kilometri patrati de literatura, ca nu cacatul trebuie bagat in gura ci hrana spirituala asezonata cu carbohidrati, zaharuri si lipide neprocesate, ca nu privirea tampa naste genii, ca nu cretinii trebuie sa conduca institutiile unei societati sau ca nu mitocanii urbani trebuie sa predea stafeta invaliditatii intelectuale auto-intretinute? Cine sa le explice toate acestea? Cei ca ei? Parintii? Profesorii? Organizatiile non-guvernamentale? Statul?
       Cei care sustin "nu cred in casatorie, ce poate schimba o hartie intre doi oameni?"  sau "nu exista iubire, cei care cred ca iubesc sunt niste ametiti care spera in absolut" nu au repere si nu au gandit  cu capul lor ceea ce au zis, ci pur si simplu se uita in jur si vad ca lumea nu se mai casatoreste sau daca o face vine la pachet cu prenuptialul. Aceasta este norma lor. Cetateni-esec ale unei societati maladive.
       Cine sa le explice ca exceptia imorala devenita norma prin contagiune nu este decat un auto-afront, un scuipat contra vantului, un fals reper? Cine sa le explice ca toti sunt exceptia de la o normalitate pe cale de disparitie?

       Nimeni nu mai crede in nimic. Pentru ca majoritatea vrea sa fie cool. Sau ii este frica de anturaj; pe drept cuvant.  
      Consider ca Dumnezeu si natura trebuie sa recheme in service rasa umana...pentru o noua aprobare de PUZ la nivelul cortexului.