29.9.11

Cand nu mai ai toner

Atunci cand nu mai am toner la imprimanta, ca de exemplu acum, am tendinta sa eficientizez procesul banal de printare pentru ca verific de trei-patru ori asezarea in pagina si corectitudinea a ceea ce urmeaza sa printez. Uneori chiar incerc sa tin minte niste lucruri ca sa nu irosesc putinul pe care il mai am in cartusul cu toner si uneori gandindu-ma ca, drept bonus personal, chiar contribui la prezervarea mediului inconjurator consumand mai putina hartie. Este totusi incredibil cat de repede apuc sa consider, odata cu reumplerea cartusului, ca 'de prisos'-ul devenit din nou accesibil este exact asta, un 'de prisos' in loc sa fie, simplu, o cantitate suficienta de toner pentru n pagini printabile la nevoie.
Pe exact acelasi principiu functioneaza si viata. Speri in "de prisos" pana cand devine penurie. Pacat, dar asa functioneaza lucrurile si noi alaturi de ele.

28.9.11

Riscul perfectiunii

poate fi ratacirea.

     Din frageda pruncie de viata economica suntem invatati, noi, micutii economisti ai patriei iubite si nu numai, de mai mult sau mai putin reputati profesori universitari ca piata financiara (ca e ea principala, ca e secundara, nu are mare importanta aici) se apropie cel mai mult de piata cu concurenta perfecta - produsele intra, ies dupa bunul lor plac, cererea si oferta sunt ajustate permanent una in functie de cealalta printr-un pret flexibil, produsele tranzactionate sunt relativ omogene si asa mai departe. Ce ne facem insa cu derapajele care se nasc odata cu aceste aspecte de piata "perfecta"? Ce ne facem cu faptul ca ratiunea de a exista a unei piete cu bunuri intangibile (dar atentie, extrem de lichida din punctul de vedere al banilor!!) loveste taman in teasta tuturor principiilor de functionare ale celorlalte piete, piete pe care altminteri interactionam unii cu altii in proportie de 99% din viata noastra (piata monetara, piata muncii etc)? Pai nu s-a tras cumva apa peste orice principiu de sustenabilitate, de eficienta, de plan pe "termen lung" (stiu, pe termen lung suntem toti morti, dar totusi, punem seara de seara capul pe perna si se presupune ca avem o constiinta!!) si asa mai departe cand auzim un agent economic bezmetic precum acesta cum sustine cauza pe care se bazeaza mediul in care se invarte el zi de zi pana cand nu mai stie pe ce lume este*?
      Nu, domnul nu stie ca daca ii pica netu' nu mai valoreaza doi bani si toata munca lui s-a dus pe pustiu; el nu stie ca ceea ce face dumnealui nu inseamna productie, nu inseamna "valoare adaugata" ci pura speculatie. Este impresionant sa poti specula pe seama a ceea ce fac toti cei din jurul tau, inseamna a avea abilitatea de a anticipa miscarile tuturor ... dar ca sa ai pe seama cui specula ai nevoie de "subiecti' reprezentati de toti ceilalti care suntem noi si care ne ratacim si ne cautam drumul zilnic prin hatisurile pietelor economice imperfecte dar care produc, chiar si daca (din nefericire) produsul de baza este uneori risipa. Obiectul muncii brokerilor sunt subiectii vietii REALE, adica noi toti, ca elemente veritabile ale propriilor noastre vieti dar si ca elemente statistice ale vietii lor. Iar un "pe noi, traderii, nu ne intereseaza cum si daca vor rezolva problemele economice" mie una, imi urca pulsul la cote record. Pentru ca afirmatia acestui domn alaturi de actiunile subordonate ei nu sunt mai presus ori mai prejos de o potentiala eliberare nonsalanta a excrementelor in farfuriile clientilor restaurantelor doar pentru ca in viziunea celor ce o fac, recipientele de pe masa aduc a closete publice.
      Obiectul muncii brokerilor sunt subiectii vietii REALE, adica noi toti, ca elemente veritabile ale propriilor noastre vieti dar si ca elemente statistice ale vietii lor.
      Clar: a te apropia de perfectiune inseamna a-ti pierde, treptat si sigur, busola. Si tocmai de aceea este normal si sustenabil ca perfectiunea sa ramana un accident!

*este stiut ca "viata utila' a unui broker adevarat se termina in jurul varstei de 30-35 de ani din cauza suremanrii prihice severe.

27.9.11

Am citit ceva ...

... in cadrul unei prezentari a unei piese de teatru care zicea cam asa "batranetea este pretul pe care il platim pentru ca traim prea mult". Filosofic vorbind, suna bine, suna de-a dreptul cool, dar daca o luam practic, ceva mai profund fals este greu de gasit. Batranetea nu este un cost pentru cei care o ajung, cat mai degraba este un beneficiu, un virament non-monetar pe care il primim de la viata daca am stiut sa o traim cu cap in anii in care totul pare posibil si usor, inclusiv a imbatrani.



20.9.11

Johnny Raducanu

"Auzi dumneata, domnule, ce porcărie, am văzut un sondaj într-un liceu şi la un moment dat o întreabă cineva pe o puştoaică dacă ştie cine a fost Nichita Stănescu. Şi proasta aia răspunde, fără să clipească, da, ştiu, a fost o mare poetă a României! Auzi dumneata, să-l facă pe bietul Nichita femeie, se răsuceşte săracu' în mormînt... Şi eu, care am dormit doi ani cu Nichita în aceeaşi pivniţă, să trăiesc momentul să aud o asemenea enormitate!" Johnny tace cîteva secunde, îşi aduce aminte că e timpul să-şi facă doza de insulină. Microbuzul trage pe dreapta şi Johnny se înţeapă în braţ cu o seringă ciudată. Dar tot nu tace. "Eram, la un moment dat, într-un bar din Bucureşti şi m-am dus la toaletă să-mi fac injecţia. Lîngă mine, la pisoare, un individ mătăhălos, ditamai haidamacul. Scot seringa, mă înţep, ăla pică brusc din picioare, mai-mai să dea cu capul de chiuvetă. Ce-ai, bre? îl întreb. Vai, nea Johnică, iartă-mă, da' n-am ştiut că te droghezi!» Tîmpitul! Şi măcar de-ar fi fost singurul..."

-Toti oamenii de pe planeta au dreptul sa spuna cuvantul "tigan!". Eu completez "tigan borat". Nu ma tot duc eu in ocident sa vad ce fac tiganii? La Paris, la Roma, in fata mea furau borsete americanilor veniti sa vada minumente!!
- Si romanii fura.
-Tiganii fura ca au talent, romanii fura fara talent....(...) Singurul lucru care echilibreaza acest neam de tigani, romi, cum vreti voi sa le spuneti, si care il pune in valoare este sa mearga la scoala, sa devina oameni culturali. Daca ai facut scoala mare si ai gena de pus pe ciordeala atunci nenica, te duci la Mecanica Fina si inveti si spargi banci, nu mai furi gaini doua secole!

Despre politică şi Iliescu
Politica nu mi-a plăcut niciodată. Ce dracu’ să-mi placă la ea?! Iliescu mi-a dat o decoraţie şi m-a făcut cavaler. L-am întrebat la ureche în timpul ceremoniei la ce e bun ordinul ăla. „Păi, când o să mori, o să se tragă trei salve de tun.” „Mă cac pe ele de salve!”, i-am răspuns.


Despre ignoranţi
Când mă uit în jur şi văd câţi ignoranţi se cred specialişti, îmi dau seama că numai un pârţ de-al meu face cât tot ce ştiu ei. Ce talentat sunt!

Despre femei
Îmi plac femeile inteligente şi emancipate. N-am găsit până acum femeia vieţii mele. Totdeauna a fost o auroră falsă şi am închis ochii.

Despre copii
Nu cred că mi-aş fi dorit. N-am vrut să intru în programul naţional de multiplicare a rasei

Despre iubire
La 20 de ani iubirea ţi-o decid alţii. La 30 e o confuzie, din care uneori se mai nasc şi copii. La 50 de ani începe să se apropie de adevăr. La 76 de ani... nu mai e nici o iubire. Am iubit până la vârsta asta şi a ieşit un căcat. Acum am doar relaţii.

Despre boala, credinta si Dumnezeu
Nu mă duc la biserică, dar cred că există Dânsul. Dânsul chiar mi-a dat voie să-i înjur pe popi, fiindcă am spus că sunt din armata Lui, unde a fost şi Beethoven general, şi am primit derogare să cânt şi cu muzica mea să împac oamenii.

Eu am vorbit de câteva ori cu Dumnezeu. Am avut noroc. Eram în unele situaţii şi l-am rugat să mă ajute. I-am spus: «Vă rog să nu vă supăraţi că eu nu mă mai duc la instituţia pe care pământenii au făcut-o, dar Dumneavoastră ştiţi de ce!»

I-am spus lui Dumnezeu că o să mă duc la o biserică dacă o să mai găsesc persoane precum Părintele Galeriu. La Revoluţie, atunci când trăgeau cu armele porcii ăia şi-i omorau pe nevinovaţi, dacă vreo 500 de preoţi din Bucureşti porneau din Piaţa Unirii şi mergeau până la Universitate, cu lumânări, spunând «Tatăl nostru», se opreau şi furnicile. Ar fi îngheţat toţi. Asta înseamnă putere dumnezeiască.

În cine credea
În Duke Ellington, în John Coltrane şi în Louis Armstrong. În jazz, Armstrong e Beethoven.


- Candva, spuneati ca singuratatea e o virtute...
- Singuratatea e necesara unui artist-creator. Orice combinatie te distrage de la scopul tau in viata si se duc pe apa sambetei toate aspiratiile tale artistice. Te inregimentezi unor servituti sociale si familiale care iti fura toata energia creativa si visele, iar in final, constati ca si de casnicie se alege repede praful, cu "ajutorul" pricopsit al partilor implicate. Frustrarea neimplinirii artistice e groaznica, fata mea. Dar si pretul singuratatii e greu.

...nu-mi plac aniversarile, pentru ca ma fac sa ma gandesc ca trece timpul si nu fac nimic.

- La varsta dvs., iubirea si afectiunea mai sunt de folos? Dragostea are varsta?
- Cand inaintezi in varsta, dragostea poate fi primita si distribuita altfel decat la tinerete: nu neaparat mecanica e importanta. E un sentiment greu de atins, acela de camaraderie suprema, sincera, nepervertita, neconditionata, e un spatiu care nu e la indemana oricarui cuplu, acela al iubirii in sensul predicat de Hristos, pentru celalalt, la fel ca pentru tine insuti. E un sentiment reciproc de pretuire umana, spirituala. E o altfel de necesitate, o alta fateta a relatiei dintre un barbat si o femeie, care vad ca lipseste cu desavarsire cuplurilor din ziua de azi. In general, relatiile din cadrul cuplului in societatea moderna au luat-o razna... Nimic nu mai functioneaza cum trebuie... E o spoiala, doar. Nu stiu cati tineri mai reusesc sa se simta mai buni, mai curati, cu adevarat transformati de sentimentul acesta inaltator, iubirea. Iar televiziunea si ziarele ii smintesc cu totul. Numai instruirea si cultura ne pot scoate la limanul civilizatiei. Cand eram tanar si furam cu ochiul oleaca de glezna de femeie, visam la ea o luna. Astazi, fetele merg pe strada cu buricul gol si cu blugi-lalea, dezvaluindu-si feminitatea in fata tuturor mitocanilor. Bine ca a venit iarna, ca se imbraca si ele mai gros.

"Am zeci de fulare... Ştii unde le ţin? În pian, domnule! Am pianul burduşit de fulare, să nu-mi deranjez vecinii de bloc. Şi degeaba, că tot bat în ţeavă, dracu' s-o ia de garsonieră! Ei bat, bat şi eu, o dată am bătut aşa de tare, că s-a spart ţeava, inundaţie, a venit administratorul, eu am plecat de-acasă, le-am lăsat uşa deschisă să se descurce... Unde sînt vremurile de altădată? Îţi închipui dumneata, cînd m-am mutat în blocul ăla, era un bloc de artişti, domnule! Poeţi, pictori, muzicieni... Mi-aduc aminte, cîntam tot timpul, într-o dimineaţă am cîntat pînă la patru, iar cînd m-am oprit, m-a sunat un prieten poet de la etajul doi: Johnică, de ce te-ai oprit, mai cîntă, bre, că nu pot să dorm altfel!». Şi eu stau la şapte, domnule, îţi dai seama?! Dormeau cu uşa deschisă, doar să m-audă cîntînd! Şi acum, îmi bat unii în ţeavă... Un căcat, domnule, ascultă-mă pe mine, un maaare căcat!"


preluari www.adevarul.ro, www.evz.ro, Dilema Veche, Formula-as

18.9.11

Simt fara sa trebuiasca

Oare cand o critica adusa actiunii (considerate o prostie) cuiva este mai credibila, mai indrituita, mai argumentata, mai bine-venita pentru cel criticat: cand ai facut si tu prostia anterior si iti oferi puterea exemplului vorbind din experienta traita abrupt sau cand din contra, ai stat departe de "asa ceva" si propovaduirea a ceea ce "trebuie" facut este completamente detasata?

Se schimba raspunsul cand prostia in cauza implica o serie de critici la adresa unor probleme de ordin etic sau moral?

Interesant.

Arta de a face din minciuna o arta.

Magic is the only honest profession. A magician promisses to deceive you and he does.
Deception - is a fundamental part of life (...) We deceive to gain advantage and to hide our weaknesses. Some (...) deceive for money.

Self-deception. That's when we convince ourselves that a lie is the truth. Sometimes it's hard to tell the two apart. Compulsive gamblers are experts at self-deception. They believe they can win. They forget the times they lose. The brain is very good at forgetting. Bad experiences are quickly forgotten. Bad experiences quickly dissapear. (...) Our self-deception becomes a positive illusion.

Art was the greatest deception of all. Art is a deception that creates real emotions, a lie that creates a truth. And when you give yourself over to that deception, it becomes magic.

Reprezentarea reusita a intregii pledoarii se gaseste aici.

15.9.11

Paralela

stau si ma gandesc uneori cum si cati oameni intalnim in viata pentru o perioada limitata de timp... cu unii apucam sa impartim fizic si mental multe (chiar si pe noi insine), cu altii schimbam doar cateva vorbe ... uneori ne intrepatrundem si cu turbulente ... si apoi mai mult sau mai putin abrupt interactiunea noastra se termina


cam ca la un apel telefonic gresit in care, dupa ocazionale si ipotetice "posturi telefonice deranjate" anunti persoana de la capatul celalalt al firului
"greseala"
daca nu isi da seama singura ca
"imi pare rau, cautam pe altcineva"


mda, chestie de nepotriveala sau bruiaj de apel, cum vreti sa o luati

ce-i pacat e ca nu putem schimba "furnizorul de servicii" cand chestia asta risca sa se intample prea des ..


Hello? Is anybody there? ....


13.9.11

Daca e important pentru tine, vei gasi o cale. Daca nu...vei gasi o scuza.



Ai atâtea de spus şi continui să nu spui nimic.
Ai atâtea de făcut şi continui să nu faci nimic.
Ai atâtea de schimbat şi totuşi tu nu schimbi nimic.
Ai atâta frumuseţe în tine şi o ţii încă ascunsă.
Ai atâta putere şi continui să fii slab.
Până când mai aştepţi să se întâmple o minune şi tu să nu faci nimic?
Până când mai aştepţi să treacă astăzi şi să vină mâine ca tu să faci ceva?
Până când mai poţi să nu fii fericit?
Până când ai să te compătimeşti?
(Mirabela Bardacut-Ai curaj sa ai curaj)




"Doamne, în mine
Mai umblă o pasăre
Lovită de zbor."


Cand dragostea nu mai cere definitii...
Prea ne-am complicat viata, si prea o luam in serios.
Mai bine umblam desculti prin iarba din cand in cand..




"Adevarul nu are nevoie de aparare.
Cum n-ai sa invelesti soarele intr-o patura ca sa-l feresti, tot asa si adevarul.
Lasa-l sa lumineze. "


"Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita." (Emil Cioran)
 
 





"Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Ma culcasem lângă glasul tău şi te iubeam."




As manca niste...







“Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare pana la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am vazut si care nu sunt de pe lumea asta.
Poate de aceea din cand in cand deschid geamul, si ma uit spre cer..." O.Pellea

"Suntem ceea ce iubim!" N. Stanescu

"..atunci cand te pierzi se zice ca-i intelept sa te intorci de unde ai plecat..sa te asezi jos..sa-nchizi ochii, sa respiri, sa te linistesti. Cand ii vei redeschide..de cele mai multe ori vei observa ca drumul era de fapt marcat. "

Ziua recoltei
Numele, inca vizibil E.Evangelia este al 4-lea pe care nava l-a purtat in cei aproximativ 25 de ani de activitate. A fost construita la santierele navale Harland & Wolff din Belfast, santier unde a fost construit si Titanicul. Nava a fost lansata la apa pe data de 28 mai 1942 sub numele de Empire Strength, fiind construita pentru “Ministry of War Transport”.


"Ce este bunatatea? O frumusete pe care o poti privi doar cu sufletul." (Al.Vlahuta)









preluare integrala "273 locuri pe care trebuie sa le vezi inainte sa pleci din Romania"

10.9.11

centrul de greutate

Ai un scop pozitiv. Dar mijloace paguboase pentru ca nici unul din ele nu are efecte pozitive (chiar daca in final duc la acel scop bun). Cum faci sa fie bine cand orice ai face iese rau cel putin pentru unii din actorii implicati in logica mijloacelor-scop? 

Tact, ar spune unii, fara a schimba nici scopul, nici mijloacele. 
Schimbi scopul, ar spune altii. 
Si putinii cu care sunt si eu de acord ar spune ca schimbi mijloacele intre ele. Astfel incat sa fie eliminate "victimele colaterale".

Si obtii un nou centru de greutate. Deci un nou animal.

Declaratie

"...you're better then the girl of my dreams...you're real"

dintr-un film

5.9.11

Ma intreb ...

...daca perfectionistii, daca cei vesnic usor nemultumiti imediat dupa obtinere unei satisfactii, daca cei mereu in cautare de "mai bun" de la ei insisi, daca cei care incearca mereu sa isi redefineasca limitele au, tocmai din cauza sau datorita felului acestuia de a fi, o scuza sau un soi de "defect profesional" tolerabil pentru duritatea pe care o afiseaza fata de ceilalti cand considera ca acestia pot face lucrurile mai bine.

2.9.11

Comunicand

Tacerea este o povara pentru indivizii aflati in lipsa de idei. Doar cei intelepti reusesc sa nu se chinuie sau sa nu resimta un efort in gandurile transmise altfel decat prin verbalizare.

1.9.11

Chestie de regn

      Sunt precum niste struti care se ascund cu nasul in nisip, ca niste cartite care se feresc de lumina, ca niste taratoare care stiu ca nu se pot ridica in "picioare" si pentru care toti strugurii sunt acri, ca niste capuse care de abia asteapta ocazia de a se infige in halci de carne 'in sange", ca niste reptile lipicioase care stau la panda in lacurile infecte si din care isi scot capetele slinoase pentru a-si prinde prada, ca niste lipitoare care adera la suprafata celor in viata, ca niste gâze neinsemnate care doar dupa ce insufletitul devine cadavru au tupeu sa se faca "utile", ca niste ciori care dau navala cand simt sau anticipeaza finaluri de destine, ca o râie. Le este frica de confruntari pentru ca se stiu incapabile de asa ceva, le este teama de privirea celui barfit pentru ca stiu ca le este superior, le este teama sa vorbeasca frumos despre cineva pentru ca ar insemna sa isi rupa din sine. Sunt pe undeva pe la baza piramidei speciilor de vietuitoare de pe Terra. Chestie de regn. In limbajul de secol XXI au capatat termenul de barfitoare ignorante care invidiaza pana la unghii in gat. Singure nu rezista pentru ca fara a-si impartasi desteptaciunea precara nu fac fata lor insele, cu altele nu rezista decat daca le sunt identice. Umbla asadar in cete si pot fi recunoscute mai ales dupa uitatura de tip "sunt cea mai cea" din punctul lor de vedere si de tip "m-am nascut pentru a fi de doi lei" din al meu. Daca totusi nu reusiti sa le identificati privirea, nu e panica: fiecare cap de vita furajata are un fel aparte de a face astfel incat sa nu fi suficient ca exista dar sa si incerce sa semnalizeze cu orice pret limitarea cauzata de prostie. Pentru ca sunt urate din punct de vedere intelectual, sunt vaduvite de moralitate, sunt ignorante si serios incapacitate sinapsial, sunt baloase din punct de vedere etic, sunt balacite pana la infectie in zvonuri si ite false, sunt jegoase din punct de vedere al empatiei si au discretea unei cirezi de vas in galop.
      Va doresc asadar succes in abordarea viitoarelor intalniri pe contrasens cu ele, si pentru ca stiu ca nu este usor sa nu te revolti in fata ineptiilor genomului uman, dar si pentru ca va dau o veste proasta: sunt peste tot. Si da, sunt femei dar prin excelenta non-feminine.