29.4.11

De rasul curcii




      Acum nu mult timp mergeam pe strada, conform obiceiului, imbracata in negru aproape din cap pana in picioare si purtand haine nu excesiv de largi :D. Am traversat o strada care se intersecta cu o alta pe care o mirobolanta domnisoara vestimentata in roz pasea agale. Eu stiam ca negru nu se impaca (doar principial, nicidecum din punct de vedere cromatic) cu rozul, dar cand m-a vazut cum s-ar zice 'taindu-i' calea atunci cand am trecut de pe trotuarul din stanga pe cel din dreapta, aceasta fiinta divina cu care este absolut onorant sa fiu contemporana, a facut cativa pasi inapoi si ulterior cruce. Hmmm...care sa fie de fapt mâţa? :D
      Am simtit ca nu traiesc chiar degeaba, ce ar face superstitiosii fara obiectul "adulatiei"?
      Hi-hi! A, pardon ... Mmmhua-huaaa...
      Oare daca formulez frazele de la coada la cap transmit mesaje anti-evlavie, ca sa nu zic altfel?

      Hai, serios! Zau asa!



 




27.4.11



Din capitolul "stiri" al zilei aflu: "Ioana Nemes, unul dintre cei mai importanţi artişti români de pe scena de artă contemporană, a încetat din viaţă la New York, în seara zilei de 23 aprilie 2011, în urma unui stop cardiac."

Recitesc nedumerita: "unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din generaţia ei". Cum vine asta? Eu fac parte din generatia acestui artist de care (cred*ca) acum aud prima data. Cum Dumnezeu vine asta? De ce nu am stiut de aceasta prezenta feminina plina de talent? Exista o vina! Oare insa este a opiniei publice ca nu a promovat-o in randul (cel putin a) romanilor, sau a mea ca nu am ajuns la New York sa ii vad expozitia? Nu este deloc in regula ce se intampla si pentru a-i vedea lucrarile va trebui sa o caut prin muzeele sau galeriile de arta ale Europei. Pentru publicul romanesc, o stire, hai doua pe tevile media si intre colegii ei, probabil un ultim omagiu.





din"Relics for the Afterfuture", Berlin










Pe final(ul neanticipat al vietii) a lansat invitatii la vernisajul „Times Colliding" ... pentru a-i provoca pe cei prezenti la a cugeta asupra raporturilor lor cu timpul si spatiul.

pentru un timp paralel


Ma gandesc la acest ultim mesaj "In sorrow all the facial muscles relax". Este un sinonim partial a ceea ce spunea odata Nichita Stanescu "Daca ai fost odata trist fara motiv, ai fost trist o viata intreaga fara sa o stii". Este o atitudine care ti se intipareste pe chip si nu mai lasa loc microexpresiilor faciale care ne ajuta sa parem fata de cei din jur. Pentru ca in suferinta, in realitatea reala nu te mai prefaci, nu-ti mai arde de jocuri de copii.



*numele imi suna totusi cunoscut, probabil la un moment dat am citit ceva despre ea

Formulari standard

Spunem sau auzim adesea formularea: "Nu stiu pentru ce traiesc". Oare aceasta formula de salut tine locul unei imposibilitati de a alege intre variantele posibile ori semnifica nemultumirea fata de alternativele existente? Pentru ca indiferent care dintre cele doua este valabila, formularea ca atare ramane improprie. Si totusi, desi este grava din punct de vedere principial, continuam sa o arboram cand suntem tristi. Pentru ca prin mesajul transmis, fie face sa para lucrurile mai rele decat sunt atunci cand doar tristetea noastra nu vine in doze suficiente, fie atenueaza impactul unei tristeti abisale prin faptul ca totusi, traiesti si nu iti vine sa nu o mai faci, problema ta ramanand lipsa motivului. 
Cat de usor se pot schimba taberele ... azi tu esti cel care intreaba asta, maine cei din jurul tau iti invadeaza bucuria cu astfel de sonorizari. Da, viata ramane ironica, cinica si mai presus de toate, pur subiectiva.

26.4.11

De actualitate

      Iata aici un articol care dezbate pro-contra aspectul casatoriei si al "deznodamantului" de cuplu in general.      
      Si iata si "super-ofertele" momentului:
      Sariti cat e cald, inghesuiti-vaaaaa!!      
     
      Si ne mai miram ca ne scade natalitatea? Ca se inchid scoli si ca (inclusiv) din aceasta cauza sunt disponibilizati dascali? Ne mai miram ca habar nu mai avem sa definim niste notiuni formatoare din punct de vedere al "ocupatiei" de om ca de exemplu "familie"? Ne mai miram ca cine raspunde afirmativ la intrebarea "crezi in casatorie? de ce?" este catalogat drept un traditionalist plicticos, un ins invechit si very not cool, un "nesarat" inodor, incolor si fara spirit de aventura, un conformist, practic un fraier intre destepti? Intrebati un tanar de 20 de ani ce inseamna pentru el un parinte si apoi fiti bucurosi doar daca raspunsul vostru va parea conservator si desuet. Daca insa raspunsul lor vi se va parea firesc, atunci nu sunteti in categoria celor care se mira de realitatile absurde ale momentului asa ca nu puteti decat sa va continuati (cica carevasazica) viata. Asa cum vreti. Ca doar fara cerere nu exista nici oferta.

Versiunea trendy a "familiei" - in sezonul primavara-vara al secolului XXI se poarta asimetriile si rupturile (de tot) de ritm

Sarbatori

      Pentru mine Pastele inseamna cateva zile alaturi de familie, inseamna bucate (că traditionale, că noi si ciudate, că cum o fi) care mai de care mai delicioase (si o data pe an, de miel), inseamna vopsit de oua, inseamna mers la Inviere, inseamna alaturarea emotionala a vietii personale cu cea a celor dragi.
      Nu e zi de mall, nu e zi de plimbat imbracat dischisit sa te vada lumea, nu e zi de coafor, nu e zi de citit, nu e zi pentru tristete, nu e zi pentru plimbat cainele, nu e zi pentru tinut cura de slabire ci pentru mancat (cu cap) din toate, nu e zi pentru facut unghiile, nu e zi de plimbat prin parc. Este o perioada, din punctul meu de vedere, destinata familiei.
       Asa...de mancare am zis? :) Mda, lumea sustine (e la moda sa parem preocupati de valorile autentice care scapa omului modern obisnuit cu nimicuri fara sens sau scop) ca Pastele nu inseamna numai sa mananci fara nici o limita, nu inseamna numai indestulare, nu inseamna numai oua rosii, ci inseamna si credinta. Da, perfect de acord. Iar eu una cred in valorile religioase si le respect mai mult decat 99% din persoanele pe care le cunosc. Dar dincolo de credinta religioasa - pe care trei sferturi din noi o tinem ca 'solutie de ultima instanta' cand alternativele nu dau roade - exista credinta in valorile traditiei. Insele urarile de tip "Craciun Fericit" sau "Paste fericit" sunt de natura sa aduca in prim plan sarbatoarea in numele semnificatiei religioase si imbie la veselie prin bautura si mancarea - candva sfinte, acum doar profane cu iz dumnezeiesc. Ca asa stim sa silabisim "lumina din lumina" de numa-numa, dar altceva in plus fata de niste versuri mecanice? Si da, stiu ca nu totul ar trebui sa se invarta in jurul mancarii, dar discutiile la masa, barfa, amintirile depanate, glumitele cu ardeleni, olteni, moldoveni etc, discutiile mai serioase sau mai in gluma, degustatul afinatei, vinului sau al rachiului, facutul crucii, toate se desfasoara in jurul felului unu, al felului doi, al felului trei, al desertului sau al ce s-o nimeri sa fie insirat pe masa. Ca doar nu te duci in parc sa mananci drob, ci stai la masa si balotezi :). Nu stiu cum se face, dar mereu este ceva care face legatura intre mana si gura. Stai trei zile sa pregatesti masa de Paste care dureaza o jumatate si ceva de zi. Dar merita. Pentru ca fiecare bucatica de pasca, de prajitura, de cozonac, de friptura sau de vinete este momentul de respiro intre doua subiecte de discutie. Asa-i traditia, si e foarte bine ca e asa!












One a day / Una pe zi

"There are no secrets better kept than the ones everybody guesses".

"Între liniştea sfinţilor şi furia nebunilor nu e decât o diferenţă de diagnostic".





21.4.11

Soc in public

     In mare, de acord.
     In mic, deloc.
     Ma intreb ce vrea sa spuna legea franceza cand aminteste de "neutralitatea spațiului public". De ce a arata ca un francez clasic (statura medie, caucazian, blonziu-saten si dictie raraita :D) este ceea ce se numeste neutru? Pentru ca tara se numeste Franta? De ce a impune normalitatea ta celor anormali doar in raport cu tine este in spiritul "bunului mers al lucrurilor? Doar pentru ca tara se numeste Franta? De ce se numeste "libera" o societate uniformizata pe tiparul majoritatii cetatenilor ei? Doar pentru ca se numeste Franta? "Spațiul public este un spațiu de manifestare și afirmare pentru lucrurile care ne aduc alături, lucrurile care ne fac asemănători." La fel de asemanatori cum un francez s-ar simti in Israel unde sa presupunem ca s-ar institui ca regula generala purtarea yarmulke-ului sau a perciunilor rasuciti (INCLUSIV pentru turisti)?
      Am apreciat intotdeauna nationalismul francez manifestat prin obligativitatea auto-proclamarii  drept "francez" a tuturor locuitorilor care locuiesc pe teritoriul tarii. Nu vad de ce ar exista "musulman din Paris" si nu "parizian de religie musulmana". Perfect de acord. Dar ce fac acum se numeste abuz asupra diferentierii genetice si firesti a vietii umane. Macar cei care vor sa se mute in Franta si au o problema cu "discriminarea" aceasta se vor gandi de doua ori inainte de a o face. Dar cei care traiesc deja acolo si care au avut "ghinionul" de a trai de mici cu impresia ca "denumirea" corecta pentru Dumnezeu este Allah?
      Cum ar fi sa existe bulevarde speciale destinate exclusiv celor care au terminat o facultate? Si unul pentru cei cu studii postuniversitare? O strada pentru liber profesionisti si o alta pentru bugetari. Si alta pentru cei fara studii. Nu cumva prapastia educationala si/sau sociala devine dintr-o data insurmontabila?
      De acord sa nu permiti degenerari - vezi problemele romanesti vizavi de unguri. Dar chiar sa croiesti tuturor o uniforma deux-pieces?

Ipoteze lingvistice

Stiati ca:

  • neaosul "mujdei" vine din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?
  • originea cuvantului "smecher" este germana? Boierii olteni care aveau podgorii, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.
  • in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama ox cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama beef..Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal. Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort. Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia , incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: ox _ sheep, calf_pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau_ veal; porc_ pork; mouton _mutton; boeuf _ beef.
  • dictionarul ne spune ca "patachina" e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot "patachina" se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestui cuvant? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac.Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata institutiei", ca sa atraga clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...


Tare.

20.4.11

Etape

      Euclid a formalizat geometria cu ajutorul a cinci axiome:
   1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă și numai una
   2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte)
   3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului și care are segmentul drept rază
   4.Toate unghiurile drepte sunt congruente
   5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.
      si a unui mini-set de corolare care sustin ca: trei puncte necoliniare determină un plan și numai unul, iar patru puncte necoplanare determină un spațiu.
      Logic, nu?

      Ei bine, cei care au avut viziune dincolo de aceste "banalitati" au extrapolat realitatile spatiale dincolo de planurile anterior descrise si au ajuns la ceva de genul acesta (stanga/ dreapta):



      Cumva au indoit spatiul si ceea ce anterior era un unghi drept marcat de doua linii perpendiculare dintr-o data a primit noi conotatii. Relative!
      Si toata aceasta etapizare a defasurarii si infasurarii spatiului poarta, in viziunea mea, numele secund de filosofie. O singura privire la cele doua lucrari de mai jos si mi se va da dreptate :) .
Deconstructivism
Deconstructivism secund

Fantastic, sa ai viziunea ruperii spatiale!

 
Euclid  (5 axiome)
 |
V
geometriile neeuclidiene (arhitectura deconstructivista)
 |
 V
teoria relativitatii (Einstein)


De la evident la imaginatie. Ca de la simplu la complex, ca de la rece la cald, ca de la baza la varf, ca de la neant la puls.

19.4.11

Slogan

"Life above everything"
Este sloganul sub care se promoveaza un nou complex rezidential.
"Viata mai presus de orice"
"Viata deasupra tuturor"*
"Viata inainte de toate"

Nu iei nimic cu tine, nu lasi nimic (din tine) dupa tine odata ajuns dincolo, dincoace, ma rog, unde si daca o fi. Tot ceea ce ai trait, tot ce te-a (ne)fericit vreodata va ramane in veci inscriptionat in cutia neagra a fiintei tale. In rest, balast si bunuri materiale.

Viata ... poate fi vazuta sintetic drept ceea ce sustine DEX-ul: o "sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele". Sau poate fi vazuta drept ceea ce tot dictionarul (poate) nu isi da seama ca defineste in cea mai clara, corecta si rezumativa forma a sa : "faptul de a fi viu". Doar cei vii traiesc. Pare o tautologie, dar nici pe departe nu este. Pentru ca cei care traiesc si nu sunt vii se tarasc si isi târșâiesc hoitul dupa ei pentru ca nu stiu cum sa scape de el. Eliminarea lui ar insemna suicid.

Viata fara viata inseamna rutina. Inseamna pustiu. Inseamna nimicnicie. Inseamna lipsa fiorului. Inseamna gol launtric. Inseamna viata din instinct, inseamna accident. Inseamna fara puls launtric. Nu este deci suficient sa scoti aburi pe gura la minus 20 grade Celsius pentru a certifica faptul ca esti viu ...

*primul sens urmarit de PR-isti aici, complexul fiind cocotat undeva deasupra orasului Brasov

18.4.11

Faţarnicie de salon

      S-a intamplat sa ma loveasca printr-un "direct approach" o d-ra blanda. Pe Lipscani. Cu o propunere. Ma invita la o sedinta de machiaj profesionist gratuit. Pe principiul "nimic de pierdut" am fost azi la ei. Pacat ca s-a aplicat si "nimic de castigat". Nu vad ce este de inteles in spoiala aceea aplicata voit, cu minutiozitate si cu tendinte de perfectionist in negare. Ascundeti tot, dragelor, printr-un machiaj 100% natural! Natural de fals. Vai, o experienta sinistra. Din care mi-am dat seama ca nu este imposibil sa ai doua feţe :) .
      Tipa care s-a ocupat de noua mea fata ce va fi fost sa vina a fost chiar de treaba, atitudine foarte faina, tinuta la fel, machiaj :) la fel. Doar ca ce-mi facea mie nu ma incanta deloc. Imi punea straturi straturi. De departe, nu zic nu, aratam chiar bine - ptii, ptii, sa nu-mi fie cu deochi :) - dar in secunda in care mi-a adus oglinda sa ma admir, am avut un soc. Nu ma mai vedeam. Eram, la alegere, orice: un circar, o actrita de film sau teatru, o papusa de pus in vitrina somata sa stea nemiscata etc. Dar cu siguranta eu eram pe undeva pe sub foile de fond de ten, pudra, gel, mascara, fard, si cine stie mai ce?
       Nu inteleg de ce mascara(da) asta zilnica pe atatea fete si feţe. Hai, un retus mic, o idee de ceva, dar maglavais cu bidineaua? In fine...
       Tot ce am putut ingaima la final (nu vroiam sa jignesc pe nimeni, dar nici sa ma mint singura)  a fost ceva atat cu dedicatie pentru mine cat si pentru ele: "Deci pot arata si asa!". S-au bucurat. La fel si eu ca eram la doi pasi de casa unde deja vedeam zambindu-mi din raft un demachiant.

Cabluri interioare si prize

      Rata de transfer a trairilor noastre catre cei din jur depinde intotdeauna de cablurile care ne leaga de acestia. Numarul de biti va fi direct proportional cu deschiderea pe care o avem fata de persoanele cu care interactionam. Insa niciodata nu vom putea transmite TOTUL. Este imposibil. Nici o "memorie"-emitator nu este dispusa sa renunte la experientele sale, sa se reseteze intru regenerare, la fel cum nici o "memorie"-receptor nu este dispusa sa preia fisiere doldora. Ca ne convine sau nu, ca ne mandrim cu asta sau nu, ca ne este rusine de acest adevar sau nu, ca ne vine sa urlam sau nu, fiecare isi duce bitii cu el. Cel mult se poate elibera transmitand unuia sau altuia cateva date prin ocazionalele cabluri de memorie ce aparent se regasesc. Ba nu, cel mult "o pun" de un server in doi daca se potrivesc mufele atitudinalo-emotionale (altfel ar pica in mod constant) :). Dar atat, acesta ar fi maximul. In rest, toti un cablu si-un pamant.



"Manunchi" de ganduri inca ne-IZOLATE la capete. Urmeaza.

17.4.11

Efectul de unda

"... este posibil sa fi alunecat din prezent de dragul viitorului (...) de dragul trecutului..."


      Efectele sociale, interumane, economice, politice, religioase a oricaror indivizi interactivi luati doi cate doi? "Variația frecventei unei unde emise de o sursă de oscilații, dacă aceasta se află în mișcare față de receptor." Asta este tot. Singura diferenta care apare intre aceste perechi dedoi  cate doi provine din protagonistii lui "oscilatie", respectiv "receptor". In rest, acelasi scenariu pentru ca mereu totul va depinde de orice, atunci cand "totul" si "orice" au o minimala interactiune, fie ea si indirecta, prin "interpusi".

Ripple effect tea-table


Un foarte bun film. 


16.4.11

Cu dus si intors

      Exista mereu mai multe variante de interpretare a unei situatii date.
      De exemplu, la ce te poti gandi in momentele tale de prea-trezie in care stii ca toti dorm?
      Te poti gandi :
- oare ce viseaza oamenii acum? oare ce-as fi visat eu daca as fi putut dormi?
- ma simt un mic paznic al celor care pot dormi - este o postura draguta, doar ca pe unii nu as vrea sa ii pazesc eu
- ce inseamna sa fii treaz cand altii nu sunt! Vezi in timp real lucruri despre care vei auzi, mai tarziu, actiuni incheiate
- sunt un privilegiat infam
- oare chiar sunt treaza sau dorm si eu acum? Daca sunt in transa?
- sunt un nefericit incapabil sa isi regenereze neuronii; trebuie sa invat sa imi golesc creierul
- strazile fara oameni sunt intr-adevar mai linistite; dar totusi...prea linistite pentru a mai conta. Trebuie calcate in picioare pentru a fi certificate ca atare. Omul te face, omul te distruge.
- vreau sa mi se ofere acces la subconstient - indiferent de ce va fi sa mi se arate.
- hai, treziti-va si tineti-mi companie!

      La ce te poti gandi odata ce tocmai te-ai trezit si ai putea afla, prin absurd, ca nimeni altcineva nu a putut dormi?
- saracii!
- ce bine de mine! Sunt odihnita; nimic mai reconfortant decat o minte limpede.
- vai! oare ce am pierdut in tot timpul asta?
- Nu! ei mi-au fost paznici cat timp eu am functionat pe baza de inconstient?
- oare chiar am dormit sau mi s-a parut? Daca am fost in transa?
- hai, dormiti cu mine!

      Exista si acele situatii in care de foarte multa surmenare fizica ori intelectuala, corpul isi cere drepturile si cedeaza (o ciudata alaturare antinomica de actiuni, nu?) astfel ca oriunde ne-am afla ne ia somnul. Ne fura vietii imediate si ne introduce fortat in cea a viselor.
      Ma intreb, oare de ce insista corpul si mintea ca TOCMAI ATUNCI sa bage la inaintare in(sub)constientul? De ce nu poate astepta pana cand vine ora clasica de somn? Este ca si cum te "trezesti" intr-un univers nou, fara sa stii ce te-a lovit.
      Din perspectiva medicala (si nu numai) somnul o arma a organismului de a lupta impotriva oboselii si de a de a se regenera constant. Nu cumva pauza de constient are exact acelasi rol? Altfel cum s-ar explica faptul ca nu exista somn fara vise?


Pui ... de somn
      "Somn usor" si "Noapte buna" sunt clasicele urari inainte de a ne pregati de somn. Ca si cand incercam sa uram celorlalti ce stim ca s-ar putea sa nu aiba. De ce pornim de la premisa ca NU vom avea nici un somn usor, nici o noapte buna?

      Oare cate episoade REM* exista, in medie, pe parcursul unei nopti dormite? Dar pe parcursul unui vis cu ochii deschisi? :)
      Nu mi se pare deloc intamplator faptul ca trupul nostru este partial paralizat in timpul somnului, perioada in care functiile mentale sunt foarte treze!. Nu cred ca putem functiona daca cele doua forte ar fi simultan in actiune, ceea ce ma face sa cred ca intr-adevar, in timpul zilei, trupul atinge parametrii maximi  de performanta cand creierul se auto-pune la contributie mai deloc. Sa fie aceasta o explicatie stiintifica a faptului ca sportivii "nu au nevoie" de o inteligenta stralucita pentru a face performanta sau doar o pura speculatie proprie de natura sa justifice un fapt usor observabil in realitate?

      Ce se intampla cu oamenii care dorm mai putin de opt ore pe noapte? Isi daruiesc ceva propriei lor vieti,  sau isi fura caciula? Raspunsul trebuie privit, in mod evident, din perspectiva ambelor stari: constient si sub/inconstient. Parerea mea este ca isi fura caciula.

      Sa fie oare somnul locul de refugiu al tuturor multumirilor si nemultumirilor noastre de peste zi? Si din viata in general? De-asta facem lucruri de dimineata pana seara? Sa le retraim (ca prostii) noaptea? Sau mai rau, sa le traim CU ADEVARAT noaptea, in fata propriei constiinte unde nu putem apela la ipocrizie?

      Posibil ca somnul sa fie zona de confort a celor care ziua te privesc cu o pereche de ochi in spatele carora fac tot posibilul sa nu se vada nimic; si care aleg sa se exprime* noaptea.

     Nu intamplator titlul unui articol Stati linistiti! Creierul nostru aplica noaptea ce a invatat in timpul zilei. (uzual ii spunem "consolidarea informatiilor asimilate")

*rapid eye movement


14.4.11

Fara scapare

      Stau si ma gandesc ... Nu, stau si ma intreb daca pentru a ajunge la o anume intensitate emotionala este NEVOIE sau nu sa te astepti sa simti ceva.
      Nu cumva totul este mai real si mai intens in cazul evenimentelor improbabile, neasteptate si imprevizibile?

      Cand te astepti, iti doresti sau speri la ceva anume, parca
- fie oarecum traiesti deja senzatia, dar in paralel cu realitatea
- fie esti intr-o continua testare a realitatii si esti excesiv de atent la fiecare detaliu pentru a vedea daca rezultatul dorit se apropie
- fie faci tot posibilul sa indrepti destinul celor implicati in dorinta, inspre rezultatul dorit
      Si probabil mai sunt n variante, dar nici una nu implica ceva suta la suta autentic.
      Cand speri viciezi deja caile Domnului. Strici jocurile. Te bagi unde nu-ti fierbe oala. Tu trebuie sa fii un eminent jucator in viata, unul care loveste mingea, o paseaza, o dribleaza, o baga in poarta in mod FIRESC. Nu sutezi ca fraieru' spre poarta cand ai in fata toti pilonii adversi. Ah, ca incerci sa iti creezi ocazia de sut, asta e altceva ...
      A spera, chiar si cu aceste riscuri de incompletitudine emotionala, poti atinge stari destul de puternice.

      Insa si cand apare minunea cand nu te astepti! ... cum poti sa nu SPERI sa nu se mai termine?

      Nu avem solutie. Suntem - daca ipoteza vietii ni se pare ok - sortiti sperantei.

Accident soldat cu o reechilibrare

      Am aflat intamplator despre programarea la Teatrul National Bucuresti a unei conferinte pe tema «Despre mangaiere. Scurta incursiune in metafizica atingerii» la care mai mult ca sigur nu voi putea ajunge. M-am enervat de-a dreptul si am inceput sa citesc stirile, pe principiul ia sa vad cu ce evenimente am norocul sa fiu contemporana. Dintr-un motiv sau altul, clocoteam in interior, eram la un pas de implozie. Unul din momentele acelea in care simti ca termometrul personal da sa iasa in afara gradatiei. In fine, am citit cu deosebit interes una dintre stiri in care se detalia proiectul noului zgarie-nori din Londra proiectat de arhitectul italian care a dat Europei centrul Pompidou din Paris si centrul Paul Klee din Berna. Se pare ca a nascut nescaiva controverse intrucat traditionalistii lorzi londonezi prefera pavaza Catedralei St Paul. Din punctul meu de vedere, arata fix ca un morcov (=nuca) infipt intr-o farfurie cu piure (=perete). Ma rog. De Centrul Pompidou imi amintesc a fi fost o insiruire verticala haotica de fiare, fara cap si coada - cel putin din punctul meu de vedere. Deci pana aici tiparul "artistic" al individului italian era clar pentru mine. De creatia din Berna nu auzisem insa nimic asa ca am vrut sa vad despre ce este vorba. Merge, nu este chiar dezastruoasa. Insa cautand imagini cu opera de arta, am dat printre altele de aceasta fotografie din Berna. Termostatul limfatic a inceput sa functioneze si temperatura mi-a revenit la normal. Pentru ca eu cu tot cu gandurile mele am amutit la unison.

Crocodil imobil - cu puls
      Cat despre mangaiere, metafizica atingerii si viata  in general, deocamdata ma rezum (ca n-am ce face) la ce am aflat pana acum pe tema asta: decat sa pierzi vremea vorbind despre viata, mai bine ti-o traiesti. Cred ca filosofia este buna pentru atunci cand vrei sa faci o pauza si sa-ti tragi sufletul.


      La fel cum cred in zicerea englezeasca "The beauty is in the eye of the beholder"*. Asa ca nu trebuie sa imi placa mie Pompidou, Paul Klee sau un zgarie-nori. Important este ca fiecare lucru sa isi gaseasca cel putin un admirator la fel cum este important ca fiecare dintre noi sa aiba cel putin un lucru de admirat. 1:1 si ar fi suficient pentru omenire.

*Frumusetea depinde de ochii privitorului

13.4.11

Cum ma bucur

Ma bucur la achizitia unui bun de lux.
Ma bucur cand ma pot bucura de natura si de capriciile ei.
Ma bucur cand primesc o privire afectuoasa de la o persoana la care tin.
Ma bucur cand intalnesc ochii sufletului-pereche.
Ma bucur cand dintr-o pereche de ochi mi se transmite incredere.
Ma bucur ca vad, cand simt, cand aud, cand miros, cand ating ceva.
Ma bucur cand imi impart tacerea cu cineva cu care nu este nevoie sa vorbesc.
Ma bucur cand imi impart bucuria cu cineva care mi-o intelege.
Ma bucur cand am cui sa-i spun ca ma doare, fara a ma teme vreodata de santaj emotional.
Ma bucur cand simt ca imi apartin.



      Ma bucur ca exista atatea paliere de a te bucura, de a simti emotie, de a trai intens.
      Fiecare bucurie insa, cu viata ei utila si cu propria perioada de amortizare.
      Unele din ele - cele mai binevenite pentru majoritatea dintre noi - NU au NICI UN FEL de consecinte nefaste dupa ce tocmai s-au amortizat: primele doua. Ceea ce e bine. Restul, de la agonie la prapad :).
      De ce? Pentru ca primele nu consuma din tine, ci doar iti adauga (la suprafata, atentie! pentru ca nu vor putea niciodata sa strabata coaja!) material. Dupa ce emotia se consuma, esti acelasi de dinainte. Ca si cum ai fi fost criogenat, conservat.

      Sa ne luam lucruri, deci! Te costa la buzunar, e adevarat, dar nu te costa din inima. Si mai mult decat atat, sa ne cumparam lucruri pentru a ni le face totemuri, pentru a ni le expune in vitrina neputintei. Ca doar, ce rost are sa ne exersam sufletul cand odata acoperit cu facilitati, nici macar nu se mai vede?




Si de departe, cel mai tare ma bucur cand ma bucur sa constat ca nu ma bucur pana la capat decat cand ma bucur cum se bucura!
:)

12.4.11

Copie

Stiti cum e cu invidia de sine?

... cam ca atunci cand observi la alta persoana semnalmente
clare ca intelege un fenomen la fel de bine ca tine,
ca gandeste la fel ca tine, ca simte la fel ca tine,
ca traieste la fel de plenar ca si tine...

Simti ca undeva, pe parcurs, se risipeste o resursa...

Iti vine sa te iei la tranta cu tine insuti si sa ii* soptesti in ochi "las-o mai moale, faci o copie din autentic! Nu ne dubla, originalul nu se oglindeste niciodata!"

Sosie fizica.
Sosie emotionala.
Sosie intelectuala.
Sosie sufleteasca.
Sosia sosiei tale.

Daca ar fi vorba de un articol de marochinarie, ar fi simplu sa-i verifici veridicitatea, ii dai foc si vezi daca arde. Dar ce faci cand ajungi fata in fata cu propria mutra, cum descoperi autenticul? Procedezi la fel?



*ca si cum ti-ai sopti tie

Viata

Succesiune de scopuri a caror valabilitate nu depaseste 24 de ore.
Fiecare rasarit de soare te gaseste altfel. Fiecare apus la fel.
Macar teoretic si (poate chiar) dezirabil.


Vreun sens sa iti asumi "riscul" unei viziuni dincolo de perechea de azi a rasaritului-apus?
De ce sa nu lasi finalul deschis?
Astfel incat totul sa poata fi orice si invers...

11.4.11

(In)discretea unei urme

     
In rastimp ...
       Mai ca-ti vine sa sudui viata cand vezi ca din tot ce ii oferi tu primesti in schimb o unghie. Si si aia in gat. Macar de ti-ar intinde un deget intreg...
      ...de fapt problema nu ar fi ca nu-ti intinde un deget ci ca nu ti-l intinde pe cel la care te astepti. Uneori chiar ai impresia ca ti-l intinde a sictir si peroratie peiorativa pe ăl din mijloc. Si te intrebi "de ce?", "ce-am facut sa merit asta?","cum de poate sa isi bata joc de mine?", "de ce totul este atat de nedrept?" blah-blah-blah-bleeeah! alaturi de alte stupizenii penibile cu care incercam sa inghitim dintr-un foc verbal trei placebo-uri: pe cel care tine loc de "nu stiu ce sa fac mai departe", pe cel al lui "tind sa regret ce am facut pana acum" si pe cel denumit "nu poate fi vina mea". Cele trei pastile s-ar rezuma in pilula "deformarea sinelui  intr-atat incat sa-mi devin acceptabil mie insami" al carei producator suntem. Cu alte cuvinte, un joc de-a alba-neagra cu propria constiinta si cu lipsa stimei de sine. Uite-o, nu mai e!
      ...si de fapt ce ii oferi tu vietii? vietii cui? ce ii poti oferi vietii cui? lucram zi de zi cu concepte nedefinite. Ce-i aia viata? si de ce mi-ar oferi mie ceva?     
      Nici "eu" nu stim sa definim intotdeauna daramite ceva abstract de tipul "viata de eu".
      
      Presupunand ca definitie aproximativa a vietii zona delimitata a catorva secunde consecutive care ne permit sa le locuim o perioada (cred) ca putem aprecia ca dincolo de ceea ce ne "permite" atemporalul sa facem nu mai conteaza decat ce ne permitem noi insine.

       (Cui) Ceri voie atunci cand vrei sa lasi urme in viata altor oameni despre care STII ca te merita? Le ceri lor permisiunea sau ti-o acorzi singur?

      Vorba aceea: fiecare dintre noi este ingerul cuiva si demonul altcuiva. Parafrez putin gandindu-ma la cum se intrebau taranii de la sate cand se intalneau pe ulita "tu al cui esti?" Ce sec si totusi cat de gingas! Se presupunea ca fiecare din ei apartine cuiva. La sat nu ti se dadea voie sa fii singur. Indrazniti acum un exercitiu de imaginatie pentru a compara acest tablou cu apartenenta oamenilor la oameni in orase.  De fapt nici n-ai cum sa-ti tot apartii atat in poluare, praf, costume, pub-uri si discoteci. Prea multe actiuni au ajuns sa te apartina, sa te inghita de-a dreptul ... mai au oamenii loc pentru / de oameni?

urme in inimi de nisip; ca si cum n-ar fi, genul de inima care isi revine rapid

urme in intreaga fiinta; nu te prinzi la timp ca esti locuit, esti pierdut, cele cateva secunde consecutive te refuza, te descompui si ...aia e!

      Remontarea devine utila, necesara si suficienta in momentul in care esti in pericolul de a fi rejectat din/de viata. Da, din/de chestia aia absconsa si fara inteles si care poate s-a saturat sa te tot vada cum, desi ai un timp limitat la dispozitie, o arzi aiurea. Ar fi momentul in care perioada care ti s-a alocat a ajuns la final si mesajul clar si raspicat care ti s-ar transmite ar fi "auzi, stii ceva? ia dispari!" Urmatorul!" Traducere  (libera) catre tine: fie "de ce?", fie "ce-am facut sa merit asta?", fie"cum de poate sa isi bata joc de mine?", fie "de ce totul este atat de nedrept?", blah-blah. Ce-ti faci TU tie reprezinta sentinte si urme adevarate. Restul? Flapsuri!


Cu iz de nestiinta

Doi isi vorbesc pana vor tacea pana vor vorbi din nou pana vor tacea pana vor vorbi pana vor tacea...Nu exista "doi" fara o alternanta reciproca.


Este cu putinta a se potrivi vreodata afirmatiei "Te iubesc" un raspuns de tip "Multumesc"? Sau ramane genul de intrebare la care daca nu poti reciprocá atunci taci (dracului) din gura si lasi raspunsul in aer in loc sa faci un pamflet trivial dintr-un sentiment strain tie?

Puterea cuvintelor

Ne-cuvintele

"Cuvintele patrate nu intra
in urechile rotunde" (A.G.Radu)

"Jocul de cuvinte este un pistol descarcat la ureche, 
nu o pana menita sa gadile intelectul." (C.Lamb)

"Cuvantul rostit trebuie sa fie
asemenea rubinului, mic, dar de mare pret.
Cat timp nu ai vorbit, cuvantul a stat in puterea ta, de indata ce l-ai rostit,
el te tine sub puterea lui". (Abu Shakur Balkhi).

 "Cuvantul din limba, 
cel mai greu de pronuntat si de pus
la locul potrivit, este "eu". (Alfred de Vigny).

"Toate cuvintele lumii
nu fac altceva decat sa descrie stangaci
perfectiunea asurzitoare a
tacerii".(A.Trifu)



 "Cuvintele sunt lacrimile 
celor care ar fi vrut atat de mult 
sa planga si nu au putut" (L.Blaga)






10.4.11

Eu zic[]ca: pozitiv si diferit de zero

Cu cate lucruri despre care sustinem ca "nu conteaza" pentru noi venim in contact in mod constant in viata?
Exista asa ceva, o necesitate de care sa nu avem nevoie?

Daca raspunsul cuiva este "da", a fost pacalit frumos :)
fie ca urmare a unei selectii umane proaste, fie ca urmare
a unei proprii pacaleli lansate anterior si care si-a gasit
razbunarea.

9.4.11

Obiectivitate subiectiva

Oare, in medie, cate puncte de inflexiune are o viata de om? 

Cati oameni sau cate evenimente
ne pot deriva intr-un 
punct
?

¿
Si la cate 
abateri standard conform 
liberului nostru arbitru  avem dreptul


Cati de
eu insumi
putem observa cu adevarat
cand ne uitam
in jur?


Totul
absolut totul
este o infinita
sinuozitate. Un nesfarsit
urcus urmat de o coborare.
O panta care poate fi
oricand o
rampa.

 



Ce vezi, "un" infinit sau o masca?




                                             

                                        æ      æ                                    
     æ
 

Esti nascut o singura data. Renasterile ulterioare sunt dupa voie.

Chiar daca nu mai este rupt, osul inimii nu se va 
resuda niciodata exact in acelasi loc. Nu vei mai fi niciodata 
acelasi de dinainte de impact, vei incepe si te vei reincepe 
de la un nou "zero", alaturi, deja de acum, de o diferentiere 
morfologica implicata de aceasta fisura congenitala.





Diferenta dintre un os rupt si o fractura? Liantul osos. Care indica, desi prin expunere fata de mediul extern, legatura intre "partile despartite" abrupt, dar totusi INCA nu de tot.

8.4.11

Cioturi de neam contemporan

Incredibil!! Avem bani sa dam pe autostrazi niciodata terminate sau terminate prost, pe refacerea perpetua a bordurilor, dar nu si pentru valorile de neam!


      Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. "Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea disperării", scria el.
      După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a părăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi   s-a stabilit definitiv în Franţa.
      După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din România, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis să scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustul său pentru aforism se aliază cu un anumit lirism.*

      Pai cum sa nu-ti vina sa pleci din tara ta? Cum sa nu-ti vina sa dai in ea cu cuvinte? Cum sa nu-ti vina sa afirmi:
  • "Democratia romaneasca nu a creat nici macar constiinta de cetatean".
  • "Vitalitatea Romaniei va trebui sa-si gaseasca odata o expresie, deoarece ne-aminjosit prea mult in trecutul si prezentul nostru pentru ca intr-o explozie sa nu ne traim adevarata metamorfoza. Am fost intotdeauna pesimist cand am vorbit de Romani; dar cred ca viata este destul de irationala ca sa infranga un ireparabil al istoriei si al destinului nostru (...) Romania este o tara fara profeti, adica o tara in care nimeni n-a trait realitati viitoare ca prezente efective, ca actualitati vii si imediate, in care nimeni n-a vibrat de obsesia unei meniri."
  • "Romania nu are nimic original in afara de tarani, arta populara si peisaj (de care nu e responsabila). Dar cu taranii nu putem intra decat prin poarta din dos a istoriei".
  • "...daca o natiune nu se crede necesara, mai mult: indispensabila mersului universal, n-are drept sa traiasca sau e superflua. Trebuie s arecunosc - ca unuia caruia destinul Romaniei i-a albit multe nopti - ca noi n-am facut aproape nimic pentru a nu fi supreflui. Ne-am multumit cu putin, mandri de a nu fi nimic".
  • "Romania e geografie, nu e istorie. Intelege cineva acest tragic? O tara are valoare numai cand devine o problema pentru altii, cand numele ei inseamna o atitudine (...) o mie de ani n-am tulburat cu nimic linistea lumii, iar astazi nelinistea globului ne sprie, in loc s-o marim".
  • "Numai natiunile au ridicat politica la ranul de arta. Un popor care n-are instinct politic rateaza in drumul spre natiune." 
  • "Taranul roman (...) nu cunosc in Europa un alt taran mai amarat, mai pamantiu, mai coplesit (...) acest taran n-a avut o sete puternica de viata de i s-au inscris pe fata toate umilintele, de i s-au adancit in riduri toate infrangerile. Oricate rezerve de viata ar dovedi el, impresia nu este totusi a unei prospetimi biologice."
  • "Lipseste devenirii Romaniei un sens ascendent. Schema formala a soartei noastre este orizontala".
  • "Adevarurile de fiecare zi ale romanului sunt paralizante. Ele tind sa rapeasca omului orice responsabilitate."
  • "Orice resemnare este un jug domol (...) Renuntarea pleaca din haosul (...) inimii; resemnarea din golul ei. Toti istoricii Romaniei - implicit sau explicit - sunt de acord ca resemnarea a fost nota intima a sufletului nostru in decursul marii noastre istorii."
  • "Nu este popor care sa-si priceapa mai bine insuficientele si care sa simta o mai rara voluptate de a si le marturisi la fiecare ocazie. Este o auto-denigrare colectiva, un "scuipat in san" general (...) Noi stim in fiecare clipa ca suntem romani si ne explicam toate gesturile si reactiunile prin conditia noastra particulara. Cand, in tot ce facem, pleznesc pseudomorfozele istoriei noastre, simtim o rara voluptate sa ne marturisim dezastrului specific :"Numai in Romania era posibil", "ce sa te astepti de la o tara ca asta" etc, etc..."
  • "Romaniei nu-i e rusine sa-si bata joc de ea insasi, sa-si scuture neantul in autodispret sau sa se compromita intr-un scepticism dizolvant".
  • "N-am intalnit un om care sa aiba o mai slaba aderenta la valori ca romanul".
  • "Romanul n-are de razbunat decat somnolenta lui seculara (...) Tot ce s-a creat pana acum in Romania poarta stigmatul fragmentarului. Afara se Eminescu, totul este aproximativ".
  • "Paradoxul nostru istoric ne-a obligat la aceasta maimutareala, daca nu fecunda, extrem de revelatoare. Am imitat gesturi, sisteme, ideologii, organizatii, de la haina de fiecare zi pana la speculatii metafizice. Obsesia Occidentului a fost marea noastra ratacire (...) Daca "fondul" nostru era atat de dinamic si cu o directie determinata, el trebuia sa asimileze specific valorile straine si sa le dea o alta configuratie decat caricatura.
  • "(...) rolul soldatului roman. Cu ce e de vina bietul ca Romania nu are nici un idea, ca dimensiunile ei istorice sunt neimportante? (...) El aude doar atat: sa ne aparam granitele.(...) Romania este; atata-i ajunge. Neavanad pasiunea devenirii frenetice, ea a raspandit in toate constiintele acceptarea ei proprie (...) Functiile Romaniei sunt disociate una de alta; o ia pe prea multe cai inspre nimic."

      Dar cum...cum sa te desprinzi? Cum ai putea sa te desprinzi de tot?
  • "Este un fapt verificat incontinuu ca detasarea de natiune duce la ratare".

      In plus,
  • "Ceea ce are Romania in plus, fata de celelalte tari mici care o inconjoara, este o constiinta nemultumita, care-si justifica valabilitatea nu prin adancime, ci prin permanenta. Ar insemna sa cadem intr-o deznadajduire nationala, daca n-am recunoaste continuitatea unei asteptari nerabdatoare, a unei nemultumiri zilnice de propria noastra soarta. (...) Ultimul cetatean isi consuma existenta intr-o insumare colectiva, nivelul constant al unei revolte. Romania, fara un mare fenomen politic viitor, decisiv si esential existentei ei, mi se pare o mostruozitate, o perfidie a istoriei, o gluma de prost gust. O Romanie viitoare, ce ar putea fi totusi foarte apropiata, va trebui sa devina o fatalitate sud-est europeana si, lichidandu-si balcanismul, sa reabiliteze aceasta periferie. In viitor sa ne fie rusine ca am apartinut unei astfel de comunitati si trecutul sa ne fie singura noastra calomnie".

      Nici E.Cioran nu si-a iubit tara prea tare, nici tara se pare ca nu a gasit doi bani sa dea pe el.Un cuplu esuat. Dar in care unul dintre parteneri a ramas robul celuilalt pentru ca asta i s-a cerut in mod tacit. Si a durut. Si probabil cutia neagra a retinei triste a pastrat imaginea cu regret lasata in urma a Rasinariului.

      Uneori constat cu cel mai mare regret al unui tanar ca ne meritam policitienii  - fie ca am apucat sa nu sa ii votam - si nu ne meritam valorile. Nu este tocmai un peisaj in care iti doresti sa te maturizezi ca om, mai ales daca nu simti launtric datoria de a te razbuna, de a protesta in fata tarii care te vrea prost. De ce asta? Pentru ca "Omul care traieste in mizerie si n-are spirit revolutionar este ultimul imbecil al pamantului. El e incapabil de disperare". Astia suntem, copiii, tinerii, maturii, batranii de azi ai Romaniei. O turma de imbecili care incercam sa ne descurcam fiecare cum poate. Ne parafrazam vietile dupa "nu ne vindem tara" cu  noua formula "decat sa nu primim nimic, mai bine pe cost dar macar pupam ceva."

      Neam (obscur) de traista din rafie. Nu (vreau sa) inteleg de ce, dar parca ne ademeneste uratul si ne strapunge lipsa de norma pana in maduva oaselor.
     Ca si cum a putea alege sa nu iti mai doresti sa traiesti ar fi o usurare, un fleac, o binecuvintare in comparatie cu trairea deliranta (si cu buna stiinta) a prezentului pe care ti-l doresti diferit si in care te ambitionezi sa crezi ca mai exista speranta. A devenit preferabila starea in care totul este deznadejde (macar acolo lucrurile sunt clare) in locul starii in care alternativele au parasit demult realul.



* preluare din Adevarul
Nota: toate citatele fac parte din volumul "Schimbarea la fata a Romaniei", E. Cioran.

7.4.11

Ganduri ejectate

      De parca ar avea vreunul dintre noi aripi ... Curajul este frica dupa ce si-a spus rugaciunile!
     
      Imi plac atat de mult adevarurile rostite in gluma! Fac mai mult decat insusi continutul lor ...

      Gasesc o mare desfatare in a-i descuraja din start pe cei care considera ca doar dupa o sesiune clasica de periaj :
- as fi capabila si/sau dornica de a oferi
- ar fi pasibili de a primi de la mine
      mai mult. Bine, as putea foarte bine sa dau lectii de tipul "Pentru un periaj corect, folosiţi mişcări scurte, uşoare, cu mare atenţie la joncţiunea dentogingivală, si mai ales la zonele din spate...Concentraţi-vă pe fiecare zonă de periaj..." si asa mai departe :) . Dar prefer si ma bucura nespus sa transmit mesajul: "Este pacat sa te vad irosindu-te, stimabile! Orice ai face, mai mult nu meriti!" Simt ca as jigni jurul meu cu mine daca mi-as conditiona actiunile fata de cineva de eventualele "cersetorii' camuflate in osanale false. Este absolut hilar daca nu chiar penibil sa consideri ca incepi sa meriti  ceva doar dupa ce iti exersezi la maxim muschiul lingual.


      Stiti cum isi poarta pisicutele puii?
      Interesanta expresia (luata ad-literam) "a-ti lua inima in dinti". Si cum ar fi mai dificil sa te chircesti astfel incat sa ajungi cu dintii inauntrul tau, alegi sa scoti inima la inaintare. Ca si cum alegi sa defilezi cu interiorul tau, sa transmiti lumii "Gata, fratilor! Va anunt ca de astazi ma auto-transport cu tupeu".

3.4.11

Obicei prost

De ce nu exista o setare existentiala, o reglare de fond umano-terestru, care sa nu permita unui suflet sa se ataseze si sa ramana atasat de un alt suflet care i-a facut rau?
Sa fie oare aceasta o "scapare" a universului?

Dar parca totusi
nu-mi vine a crede ca
universul ar putea fi imperfect.

2.4.11

Permisiune pentru dorinta de a dori




Ca si cum ai vorbi ... catre undeva ... catre in sus:

Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars
I could really use a wish right now

Doar stim ca atat in adevar cat si in prefacatorie incape muuuuuulta subiectivitate.
Si ambele se rezuma la cum sunt privite.
Sunt ca niste dorinte...cu reactie.
Care se prabusesc la pamant.
Precum mor albinele cand isi cedeaza acul.
Prin indeplinire iti trimit un feedback, iar cand te ignora iti semnaleaza ca habar nu ai pe ce lume esti.

as vrea sa vad stele cazatoare ... reactionand.
Putin, cateva clipe...
hai, cel mult cateva zile pana EKG-ul redevine sinuos si nu mai plictiseste prin cursivitate.

Cu multumiri.







  

1.4.11

Definitie

Femeia este al cincilea anotimp.*
Cu alte cuvinte, femeia este diviziunea [din an] care prezintă caractere specifice de climă si de lumină.**


*G.Vieru
**preluare aproximativa din DEX

Din.cand.in.cand.Invita-te.la.cina!

"E nevoie de o oarecare 
singuratate ca sa 
te poti primi
in vizita"*.


Si dupa cina, Da!
Fa-ti onoarea de a te invita la dans si incearca sa fii cursiv in miscari si sa nu te calci pe degete!

Valsare pe ritmuri de "tine insuti" sau
cand revelatiile te dau pe spate



*M.Dobrovolschi-24fun