31.10.10

Ce ne intereseaza?

    Intentionam sa caut pe google ce reprezinta un anumit lucru. Si iata ordinea cautarilor predefinite de motor si care nu reprezinta decat ordinea inversa a intereselor google-addict-ilor ( a se citi interesatilor de cunoastere si studiu aprofundat)  pentru "ce este".
    Asadar oamenii vor sa stie in primul rand "ce este" :
- transmisia integrala
       apoi
-  iubirea
-  cartea
-  dragostea
-  un airbag
-  istoria
-  pergamentul
-  fizica
-  viata
-  creatia.
    Ce constat de aici? Ca este mult mai important ce reprezinta iubirea / dragostea (chestiune de nuanta :D) decat viata, si ca oamenii isi iau din ce in ce mai multe masini. La fel cum inclinatia de a considera ca lumea s-a nascut din haos ar putea fi mai plauzibila pentru unii decat pentru altii care inclina inspre creatie.
    Asa ca am continuat sa ma joc. Mai jos sunt rezultatele pentru "cine este":
-  pe invizibil
-  Dumnezeu
-  invizibil pe mess
-  invizibil
-  pe invizibil pe mess
-  pe invisible
-  inventatorul tiparului
-  invisible
    Absolut oribil. Practic personalitatea despre care vrem sa cunoastem ceva este cunostinta noastra care nu apare voit pe messenger. Stati fratilor online si poate asa mai invatam si noi ceva nou!
   Nu m-am lasat, totusi, in speranta unor rezultate mai bune. Asadar "unde este" : 
 - produs noul Opel Meriva
-  Sala Radio
-  parcul Lumea Copiilor
-  Madalin Ionescu
-  situat Cinema Pro
 - situata Romania
- situat parcul national
-  Casa Radio
-  Fred
    Din nou masini. Macar se mai iese in aer liber. Urmeaza "Cand este" :
-  luna plina
-  Halloween
-  Sf Alexandru
-  ravasitul oilor 2010
 - luna plina in septembrie 2010
-  Pastele in 2011
 - Ziua Bucurestiului
-  Sfanta Maria
 - sfarsitul lumii
-  Sf Ana
    Halloween-ul bate toti sfintii, dar macar am ramas romantici (sau poate vrem doar sa stim cand sa luam Diazepam impotriva insomniilor).
    "Care este" :
-  prima categorie de produse prezenta in meniul din stanga al site-ului emag.ro
 - costul pentru service pick-up & return de la emag
-  cea mai mare realizare profesionala de pana acum
 - puterea generata de sistemul e-rev
 - cea mai lunga autostrada din romania
- costul serviciului extragarantia de retur in 30 de zile pentru utilizator
 - categoria de produse introdusa in oferta emag in luna august 2010
 - capitala Canadei
- codul postal al Romaniei
 - cea mai mare realizare a ta de pana acum.
    Pheww! tehnologie, tehnologie si iar tehnologie! Noroc cu astia care mai scriu scrisori sau care cauta in realizarile altora sperand ca tot ale lor sunt mai importante. Sau doar cauta noi surse de inspiratie pentru ei insisi pe sistemul "ce sa mai fac sa ma consider realizat conform google ?".
    Cert este ca nu se regaseste expresia "care este" ca atare cu semnificatia de "atribut adverbialo("care")-verbal("este")  cu rol de a intari subiectul sau orice atribut substantival precum in expresia elevata de tip: cartea care este". Nu pot decat sa cred ori ca Goggle a ramas in urma cu tendintele, ori ca are un minim mecanism de autoaparare in fata imposturilor morfologice moderne.
    "Care sunt":
-  modalitatile de plata acceptate de emag
-  cele mai recent aparute produse in oferta emag
-  asteptarile dumneavoastra de la noul loc de munca
-  dimensiunile dacia sandero
 - vitezele maxime admise pentru subcategoria de autovehicule b1
 - figurile de stil
 - veniturile de natura profesionala
-  vocalele
 - dimensiunile dacia logan
-  momentele subiectului
    Hai mah!!! Iar tehnologie pe primele locuri? Noi nu mai consumam alimente pentru ca TVA-ul e (sic) in  ceruri, dar ne luam laptoape. Sau si-a largit emag sortimentul regular cu "thalam thathethc"? Ca Dacia e din nou fruntasa, nu e rau :) asa cum nu e rau ca trebuie din nou sa vedem ce zic altii pentru a sti ce putem astepta de la locul nostru de munca. Oricum in cel mai rau caz, acela in care nu ne multumeste raspunsul, avem oricand la indemana Codul Muncii care ne spune la ce trebuie sa ne asteptam, asta pentru ca oricum se pare ca ne pastram spiritul de executive in detrimentul celui managerial, iar imaginatia ramane rara.
    Si cum la caracterizari nu ne taie nimeni, "Cum este" stim cu totii.  Nu se cauta.
    Si cu ocazia asta am uitat complet ce cautam eu. Un exemplu clasic de cum ne traieste societatea si uitam de noi. Dar sa nu-i dam voie, zic!, pentru ca altfel aflam fara voia noastra, pe principiul intelectualo-psihologic care justifica IQ-ul oilor puternic ravasite de realitatile secolului XXI,  "unde este si ce face Fred cand atata lume sta in mod fraudulos pe invizibil?".

Senza rivali



A noi che siamo gente di pianura  /  To us who are people of the plains
navigatori esperti di citta'  / 
expert navigators of the city 
il mare ci fa sempre un po' paura  /  in
the sea there is always a little fear
per quell'idea di troppa liberta'  /  of too much freedom

Eppure abbiamo il sale nei capelli  / 
Yet we have salt in our hair
del mare abbiamo le profondita'  /   We have the depth of the sea
e donne infreddolite negli scialli /  and women wrapped in shawls

che aspettano che cosa non si sa  /  waiting for what is not known


Gente di mare  / 
Seafarers
che se ne va  / 
who go
dove gli pare  /   where they like
dove non sa  /  where they can't.
Gente che muore  /  People dying
di nostalgia   /  Nostalgia
ma quando torna  /  but when they return
dopo un giorno muore  /  after a day dies
per la voglia di andare via  /  for the desire to leave.

E quando ci fermiamo sulla riva  /  And when we stop on the shore

lo sguardo all'orizzonte se ne va  /  gaze on the horizon
portandoci i pensieri alla deriva  /  bringing thoughts to drift
per quell'idea di troppa liberta'  /  For the idea of too much freedom. 

Gente di mare  / 
Seafarers
che se ne va  /  who go
dove gli pare  /  where they like
dove non sa  /  where they can't.
Gente corsara che non c'e' piu' / 
Corsair people that are not anymore.
gente lontana che porta nel cuore  /  leading people away from the heart
questo grande fratello blu  /  to this big blue brother. 

Al di la' del mare  / 
Beyond the sea
c'e' qualcuno che  / 
There is someone who
c'e' qualcuno che non sa  / 
There is someone who does not know
niente di te  /  anything about you.

Gente di mare
  /  Seafarers
che se ne va
  /  who go
dove gli pare
  /  where they like
dove non sa  /  where they can't.
Noi prigionieri in queste citta' / We are prisoners in this town

viviamo sempre di oggi e di ieri /  We always live for today and yesterday
inchiodati dalla realta'...  /  nailed away from reality...
e la gente di mare va  / and seafarers should we be.



An excerpt

    Below there is a fragment (which I find hilarious) from a friend who have apparently gone to the Halloween party this year.

    "Yes. It is indeed Halloween. And I must say that not everyone needs a costume...some people are just naturally scary. All I am saying is this: Women who are 50 should not be so drunk that they go cross eyed, aggressively rude, and smell like they took a bath in a tub of Glennfiddich".

    Which, for the record :), is this beauty: 



Igiena locala

    Doar ceapa si lacrimile ne curata ochii. Cred in ele mai mult decat in picaturile Visine. Asa ca haideti sa facem salata cat mai des. Sau ma rog, cand ne simtim opacizati. Si punem si ulei de masline :). Daca nu avem cepe atunci ne folosim de sufletele noastre. Peste care turnam de asemenea ulei - incins!. Daca oricat le-am cauta (pe suflete) nu reusim sa dam de ele, atunci mergem la piata. In functie de dotari, doar noi alegem ingredientele pentru salata care ne asigura o privire clara asupra noastra si a celorlalti.

 
    Vălul de pe ochi ascunde deseori chiar realitatea care sta si asteapta in nasul nostru. Si ne face cu mana...

Alt cliseu si totusi nu

    Uneori subiectele-cliseu, oricat ne-ar enerva sau irita, chiar isi au rostul si nu deranjeaza sa fie redeschise daca, bunaoara, cazuistica lor este pusa pe hartie intr-un mod mai corect decat ne-am astepta cand citim doar titlul.

Partenerul perfect

     Am avut ocazia să mă uit pe diferite site-uri asemănătoare cu Hi5, unde existau unele rubrici diferite, mai ales cea despre partenerul perfect. Aproximativ 98% din oameni completau acolo următoarele cuvinte: NU EXISTĂ! Deci pentru o vastă majoritate din oameni (sau cel puţin pentru cei care erau înscriși acolo), partenerul perfect nu există şi trebuie să fim “realiști” şi să nu mai visăm.
    Pentru mine, termenul de “realist” înseamnă cu totul altceva şi când o persoană negativistă îşi justifică starea neagră prin termenul de “om realist”, eu fac imediat bube dulci şi mă constip. M-am convins că un număr infim de oameni ştiu ce vor cu adevărat de la un partener. Bine, exceptând acelaşi cliché ancestral: “vreau un om bun, sincer” etc. Păi cine dracu vrea un om rău şi mincinos?!
    După principiul: “vague goals bring vague results”, este demn de menţionat că dacă eu nu ştiu ce vreau de la un partener, nu-l voi recunoaşte când va veni, apoi voi chişa ochii după ce nu mai este, susţinând că nu am ştiu să apreciez ce am avut, bla bla. Asta nu înseamnă că acum trebuie să fac un plan matematic perfect cu ideea mea de parteneră ideală, dar pot să stau un pic să mă gândesc şi să notez tot ce vreau şi ce nu vreau într-o relaţie.
    Este hilar atunci când observ cum unii oameni resping ideea de partener perfect, susţinând că ei sunt realişti. Mizez cu tot ce am eu pe faptul că aceeaşi oameni, dacă îi pun să-mi descrie ce înseamnă pentru ei partenerul ideal, habar nu au, şi doar vor folosi placa omului bun şi onest pe care şi-l doresc sau cea a lui Făt Frumos, deci el nu există…
    Acum, să clarificăm ceva. Eu dacă îmi doresc o zână ca din poveşti, trebuie să fac ceva ce este în general desconsiderat. Trebuie să îmi adresez întrebarea: Ce-ţi voi oferi EU ŢIE în relaţie? Dacă eu am alura lui Al Bundy, este de la sine înţeles că o femeie deosebită este aproape un miraj pentru mine. Voi atrage numai persoanele care-mi seamănă. Aici este problema: uneori îmi doresc ceea ce eu nu sunt, vreau uneori acea persoană care e mult prea diferită de mine. Dacă vreau o fată frumoasă, nebunatică, curată, stilată şi romantică, va trebui ca eu să dispun mai întâi de aceste caracteristici şi apoi să le pretind de la ea.
    Un alt element inimaginabil de toxic este cel ghidat după expresia: “cine mă iubeşte, mă iubeşte aşa cum sunt…” Deja am vărsat de vânt, numai cât am scris aceste cuvinte. Expresia în cauză se traduce prin: “sunt o persoană leneşă, delăsătoare şi vreau dragoste necondiţionată, fără ca eu să fac vreun compromis.”
Altă expresie constipatoare este: “ce-i al meu, e pus deoparte!” Presupunând că ar fi corect aşa, cum o voi recunoaşte când vine, dacă habar nu am ce vreau de la ea?! Garantat nu va avea o pancartă pe care să scrie mare: “Io sunt bre, deschide!” Ce-i al meu, e pus deoparte şi acolo va rămâne pe vecie, dacă voi freca menta visând la cai portocalii de pe pereţii cu var lavabil. Ce-i al meu, va fi al altcuiva, dacă nu clarific ce vreau şi nu voi lua măsuri în privinţa asta.
    Altă mare greşeală, cel puţin personală, este aceea că de multe ori vreau să nimeresc din prima dom’le, acea relaţie perfectă. Mai al dracului treabă, parcă aş fi cupidon şi la prima săgeată am nimerit unde trebuie. Eu consider că pentru a realiza cu adevărat ce vreau în cuplu, trebuie să trec prin mai multe relaţii, care de fapt doar mă ajută să înţeleg mai bine totul şi care îmi fac şi experienţă. Astfel voi putea fii pregătit pentru ceea ce îmi doresc. Dacă aveam partenera perfectă în şcoala generală, nu aş fi ştiu ce să fac cu ea. În funcţie de vârstă, fiecare relaţie îşi are scopul ei şi este destul de exagerat să pretindem relaţii serioase la vârsta pubertăţii, când abia ne formăm experiența în acest domeniu.
    Totodată, ceea ce eu am ca ideal, poate fi total diferit faţă de ceea ce este bine pentru mine. De multe ori mi s-a întâmplat să proiectez pe un fizic plăcut, ideologia partenerei perfecte, amăgindu-mă cu ideea că vreau să meargă şi voi insista, desconsiderând lipsa colosală de compatibilitate. Sentimentele implicate aici sunt cele de disperare, grabă, amăgire. Şi hai spune-mi, tu care te consideri negativist, adică “realist”, nu ai făcut niciodată ca în exemplul de mai sus? Cât de “realist” erai atunci?
    Nu trebuie să-mi impun să meargă o relaţie, nu trebuie să proiectez pe cineva imaginea celei pe care de fapt o vreau, nu trebuie să stau într-o relaţie doar pentru a nu fi singur şi nu trebuie să decad în latura patetică în care încep să vorbesc numai de rău pe fostele iubite, susţinând că: “uite domle ce mi-au făcut, nu pot să o iert, EA a greşit, nu eu, nu am să o iert niciodată.” Acest mod de a raţiona abject este întâlnit uneori şi la cei care se scaldă în conceptul omului “realist”.
    Realitatea este că într-o relaţie amândoi greşesc şi tot ce spun eu de rău, mai întâi trebuie să mă vizeze pe mine. Nu există relaţia în care numai EL greşeşte, în timp ce ea este o divă. Să arunce primul cu piatra, cel care susţine că nu a greşit într-o relaţie, iar la despărţire a suferit pe nedrept, el fiind un sfânt. Simplul fapt de a suporta prea mult de la un om este o greşeală, la fel cum este ideea de a ignora realitatea şi a proiecta partenerul perfect pe omul de lângă noi, total diferit.
Există şi problema pretenţiilor exagerate uneori, când femeile (sau bărbaţii) cu fiţe şi băşini îşi doresc un partener model. Era şi o gluma aşa, bazată pe un anunţ dat de o femeie la rubrica de matrimoniale din ziar, unde spunea că ea este frumoasă, stilată şi vrea un bărbat cu mulţi bani. Ulterior, un milionar afacerist i-a răspuns şi i-a explicat matematic şi economic că nu rentează să investească bani în ea, pentru că nu este echitabilă pe termen lung. Ea va îmbătrâni şi se va urâţi, iar banii lui se vor înmulţi dacă va avea mare grijă de ei, deci pe termen lung, ea reprezintă o investiţie proastă dacă se bazează doar pe fizicul ei.
    În continuare mă arunc cu inima deschisă într-o relaţie pe care o vreau serioasă, ignorând faptul ca poate am suferit în unele situaţii din trecut. So what? Îmi pare rău să te anunţ, dar dacă şi tu ai suferit din dragoste, eşti unic, just like everybody else… Ce rămâne de făcut? Să mă lamentez de anumite situaţii din trecut şi să pun la plată persoanele din relaţiile noi, pentru greşelile altora? Asta ar fi o soluţie patetică şi arhicunoscută. Soluţia pentru mine ar fi să merg înainte şi să nu judec persoanele noi, prin prisma dezamăgirilor din trecut.
    Şi o ultimă greşeală cancerigenă pe care am facut-o de multe ori, a fost aceea că vroiam ca partenera să se schimbe, să se transforme în omul pe care mi-l doream. Nu am dreptul sa cer aşa ceva nimănui, nu voi reuşi să schimb un om aşa şi nici eu nu voi putea fi schimbat vreodată prin această metodă. Toate defectele unui om înainte de o relaţie, trebuie luate în calcul şi trebuie stabilit dacă aş putea crea ceva cu acea persoană şi defectele ei. Dacă nu, atunci NU trebuie să mă amăgesc că se va schimba, aşa cum eu nu mă voi schimba pentru ea.
    Dar în final, ceea ce este cu adevărat trist pentru mine, este faptul că pentru fiecare din noi există persoana compatibilă, sau persoanele compatibile, dar multe sunt implicate în relaţii fără rost, în care proiectează ceea ce nu există acolo, în timp ce alţii cu adevărat compatibili, sunt ori singuri, ori sunt implicaţi şi ei în alte relaţii letargice. Mai este şi cazul în care unele persoane tratează cu răceală oamenii care ar fi potriviţi pentru ei, doar pentru că îi consideră la fel ca restul, nişte profitori, sau nu se ridică la “standardele lor”. Şi ne mai mirăm de ce există femei frumoase si singure…
    O vreme am crezut că dacă există dragoste într-o relaţie, este suficient ca ea să fie de durată, dar nu este aşa. Dragoste, respect de sine şi reciproc, compatibilitate, comunicare sinceră şi fără infectul de orgoliu! Acestea sunt, în viziunea mea limitată, elementele de bază ale unei relaţii de succes.
    Nu voi mai fii ipocritul din trecut, care acuza pe restul, iar eu eram o simplă victimă. Haida bre, ajunge! Tot ce pot spune este un sincer MULŢUMESC pentru absolut toate relaţiile pe care le-am avut până acum, făcând referire chiar şi la cele din copilărie, când ceream prietenie, fără să se ajungă la lucruri serioase. Din absolut toate am învăţat câte ceva, am descoperit, am luat bucurii sau supărări, am iubit, am suferit, am fost cauza suferinţei altora, şi văd tot acest proces ca fiind ceva extrem de benefic şi constructiv.
    
     Concluzia textului de mai sus pentru al carei (mai ales) final subscriu in totalitate este:
    "Partenerul perfect există! Tu eşti partenerul perfect al cuiva şi totodată partenerul greşit pentru altcineva. Partenerul perfect este unic şi diferit de la om la om şi el reprezintă suma tuturor caracteristicilor fizice şi psihologice pe care le dorim de la cineva, plecând de la premiza că ştim ce vrem. Făt Frumos nu este un partener perfect, ci este un simplu basm cretin din copilărie, ce nu trebuie considerat drept stereotipul bărbatului perfect. Perfecţiunea partenerului se reflectă în aspiraţiile tale faţă de el şi pentru tot ce-i pretinzi, trebuie să dai în avans."

Daca nu ar exista limite, ar fi necesar ca fiecare inceput sa aiba un sfarsit?

    Inventam, noi, societatea secolului XXI, o groaza de lucruri care zac in stiinta inca nedescoperita si care ne duc suflul speciei evoluate mai departe.
    In momentul de fata lucrurile se desfasoara conform instalarii memoriei in om. In fiecare zi auzim, vedem, citim zeci de mii de informatii, insa sistemul de aparare al creierului face selectia si decantarea acestora astfel incat in final ramane ceea ce in mod ultim se considera cu adevarat important si meritoriu de a fi tinut minte. Altfel creierul nostru ar face implozie. Se sterg informatii pentru a se putea face loc altora. Tot asa oamenii care ne tranziteaza viata raman sau pleaca, in functie de evolutia pe care acestia o imprima in noi. Se sterg din sufletul nostru pentru a lasa loc pentru persoane noi. Din pacate sau din fericire, atat creierul cat si sufletul sunt "lacase de cult" limitate in spatiu si timp.
     Vad insa ca ceva scapa dezvoltarii stiintifice si inventia se tot tergiverseaza: celulele stem ale primilor fiori de cuplu inca nedescoperit dar care freamata si scanceste sa se dezvolte in fiecare dintre noi. In orice poveste in doi totul porneste intotdeauna de la ceva: de la o privire, de la un mesaj scris, de la o vorba spusa in contextul potrivit amandurora. Exista un punct zero comun ambilor si care declanseaza istoria in doi. Rezultatul, insa, nu intotdeauna place si se cauta iesiri din impas, solutii, se creaza noi crize care ar sufoca un posibil tunel fara iesire si ar duce la o luminita. Cele doua personaje implicate, macar pentru ca sunt subiective, nu au capacitatea de a prezerva acesti embrioni primordiali, aceste minunate particele de noi insine care, tocmai pentru ca sunt la inceput, par sa nu aiba cum sa cada in greseala si pacat comun. Este punctul zero care ar trebui criogenat pentru atunci cand destinul celor doi a ajuns in punctul in care nu se mai intrevede nici o iesire si nici unul dintre ei nu mai stie incotro s-o apuce sau cum sa se descurce. Nu le mai sunt suficienti ei lor insile. Criogenia ar putea fi insa scanteia cu potential de re-explozie.
     Intrebarea este: cate celule stem de acest tip aduna un om pana la finalul vietii? Cate povesti considera a fi neincheiate si pe care le-ar relua fara nici o ezitare? Daca raspunsul este "zero" atunci deciziile luate au fost conforme cu trairea generala a sufletului si a ratiunii. Daca raspunsul implica un numar mai mare decat 1  (sau da cu virgula :)  ) omul in cauza ramane un nefericit si nehotararea este cuvantul de ordine al personalitatii sale. Daca insa raspunsul este 1 ... neputinta reintoarcerii in timp si a reinceperii unei noi povesti paralele cu cea esuata din inertie, anulata astfel prin prezervarea primei clipe, i-ar putea reconfigura intreaga fiinta. 
    Ar putea fi aici voci care ar opina "nu, daca ai gresit cu ceva, inveti din greseli si mergi mai departe". Eu spun "da, inveti din greseli si mergi mai departe. Dar cu altcineva. Ori greselile se repara in doi, nu cu viitorii parteneri de viata! Repararea greselilor pe care ne-o ofera acum viata presupune rezolvarea aceleiasi probleme dar in cu totul alt context. Ori asta nu inseamna sa repari greseli".
    Ramane insa adevarat ca odata reluata o poveste intre oameni aceasta ar  avea o probabilitate anume de a duce la un impas similar primului si embrionii-sufletesti criogenati ar fi astfel irositi sau cel putin dovediti inutili. Asta ne invata oare viata prin faptul ca uneori nu ne ofera sansa unui nou inceput? Si de asta de fereste? De un nou esec vazut cu ochii?
     Pacat totusi ca escaladarea primilor fiori cu fapte si vorbe ulterioare ne fac poate uneori sa uitam cum incepe totul. Si de la ce nivel initial. Acela este prin definitie momentul in care ambii isi doresc acelasi lucru si cad de acord asupra faptului ca se poate! Macar asta putem prezerva in noi (doar daca acel moment de inceput aduce cu el un freamat inexplicabil de bine, de speranta demult dorita si cu mare potential de indeplinire - altfel ne incarcam memoria inutil!), in lipsa unei stiinte care l-ar putea ingheta intr-un sertar pe omul din noi care nu a apucat inca sa faca greseli.

 

30.10.10

Aproape noiembrie

Emotie de toamna
-Nichita Stanescu-

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.


Fiecare sentiment isi are propriul anotimp. Si isi urmeaza traseul sinusoidal. Important este sa nu ajunga la apogeu, de acolo nu o mai poate lua decat in jos.

Manifesto

Citizen, or one hundred predictions concerning how I will govern and be governed when democracy comes


I will not need to be forced.
I will be a firm believer in the now.
I will baffle the experts.
I will discern the empty gesture when I see it.
I will mention God more often in speeches.
I will forgive all foreign debts.
I will live down my mobbed-up past.
I will accept the tightened measures.
I will experience a burst of freedom.
I will no longer see a country split into factions.
I will be in for a surprise.
i will show interest in peace.
I will become bogged down in an unanticipated morass.
I will let it all play out as it plays.
I will no longer pepper my responses with derision.
I will gather the hard evidence.
I will exhaust myself.
I will be lowered to elevated.
I will survive without illegal immigrants.
I will reach a turning point.
I will find comfort in the routinization of the exceptional.
I will abide by the results no matter who wins.
I will greet self-rule head on.
I will unite.
I will hit my stride.
I will discern the difference between choice and necessity.
I will virtually disappear from public view.
I will decline responsability for every operation that fails.
I will no longer be fit to govern myself.
I will devise a plan thet is truly universal.
I will become one of the people.
I will silence extremists in the name of free speech.
I will tolerate every form of dissent.
I will play the game with relish.
I will shake every last hand.
I will promote an agenda as long as my arm.
I will win hearts and minds.
I will not pine for the old days.
I will pose a political hazard for someone.
I will make people see something where there is nothing.
I will be shy of cash and sapped by calamity.
I will seem unbeatable.
I will protest from a distance.
I will not focus on fear. 
I will survive this golden age of inequality.
I will insist on preserving my freedoms and my secular lifestyle.
I will decide the next election.
I will rebuild.
I will one day believe it was all worth it.
I will stick to my basic pitch.
I will either love or I will hate.
I will remain puzzled as to why.
I will make my case.
I will always fall back on my experience of the conflict.
I will readily admit the extent of my involvement.
I will solve the "What went wrong?" puzzle.
I will slide from solvent to struggling.
I will put the past in perspective.
I will be the right call.
I will act alone.
I will concede there where some errors in the information I provided.
I will undertake a mission to confront the ghosts.
I will never lose soght of that fateful day.
I will not hold my breath.
I will unify.
I will  thrive as an unknown.
I will shore up my foundations.
I will not survive a day in captivity.
I will not feel my own pain.
I will not take shit from anyone.
I will express my suspicions from the get-go.
I will not disclose what I did during the war.
I will believe in the information.
I will not admit it is over.
I will search for the missing years.
I will not be able to recall.
I will not go away.
I will refute my violent past.
I will drain my own swamp.
I will cultivate a new spirit of nationalism.
I will leave little but a trail of grief.
I will provide the flags for the funeral.
I will ban the display of all likenesses.
I will say all I am going to say.
I will send in the marines.
I will put an end to unrest.
I will not fall in with the riotous mob.
I will effectively be the nominee.
I will be converted to civilian use.
I will hold out for greater concessions from the workers.
I will seek an international imprimatur.
I will make the most of bankruptcy.
I will invent a new currency.
I will transform from renegade to mainstream.
I will bear the burden of tolerance in a world of division.
I will show signs of recovery.
I will operate at a fever pitch.
I will not distinguish between tomorrow and the end of time.
I will teeter on the brink of violence.
I will live to see the day.

(unknown author)

For the sharp minds of today, which is the language in which the above (in English) text is printed just nearby?





29.10.10

Bla-bla-ul (=teoria) multimilor

    Pana unde se intinde cel mai mic multiplu comun intre sensurile date de oameni cuvintelor si DEX (presupunand aici DEX-ul drept criteriul cel mai obiectiv din punctul de vedere al semanticii absolute)?
    Si in ce masura abordarea anumitor termeni capata dintr-o data noi conotatii cand ele sunt adresate de persoane pentru care nutrim anume sentimente sau pur si simplu fata de care indiferenta nu mai reprezinta demult o optiune - adica un iubit, un foarte bun prieten, o ruda?
    Niciodata un "taci!" spus de un om care iti este indiferent nu are acelasi impact cu un "taci" spus de un om pe care ti-l doresti aproape. Si lucrurile se repeta la auzirea unui "ai grija de tine!" sau orice altceva.
    Si de aici se naste un nou numitor comun, mai restrans si poate cu atat mai relevant dar deopotriva nascator de confuzii frecvente, si anume intre DEX si sensurile date de oameni anumitor cuvinte in functie de suma oamenilor cu care, prin folosirea acestora, interactioneaza.
    Vrem, nu vrem, totul se cam reconfigureaza permanent. A vedea o mana intinsa poate insemna ori acordarea sincera a unei prietenii ori intinderea unei capcane. Si dintr-o vorba poti intelege 100. Intrebarea este cate din ele sunt reale si intentionate de expeditor. Din pacate, a cere explicatii suplimentare poate deseori sa nu faca altceva decat sa sporeasca labirintul, insa nu vad in aceasta o scuza pentru a lasa mintea sa fabuleze pe marginea unor cuvinte rostite si neintelese initial. "Cuvintele de ajutor" care vin sa explice formularea de inceput nu fac decat sa reduca numitorul comun al sensurilor si sa ne apropie de adevar. Pentru cei care vor sa il auda si pentru care au curajul sa il rosteasca. Bineinteles.

28.10.10

Cand nu este nevoie de final

La ce bun unul?
O traversare gestica a emotiilor in picioare cu puritate, dezmat, candoare, exaltare, apasare prin plutire, si survol reciproc de o suavitate exemplara.

27.10.10

Pretios ungher

     Din cand in cand imi rememorez copilaria la tara sau la oras, la joaca sau prin preajma celor mari, la munca la camp sau culegand struguri din via din curtea casei. Constanta? Prezenta bunicilor. Am avut (si continui sa am)  ca oricine doua perechi de bunici, dar memoriile pentru fiecare dintre ele au ramas in mine in functie de varsta pe care o aveam atunci cand s-au stins pe rand din viata, varsta incepand cu care nu am mai putut sa ma bucur cu ei si pentru ei, nu am mai avut cu cine sa ma contrez legat de cum se taie mamaliga cu ata, cum se framanta painea, cum se pune sau nu sare in mancare, cum se lasa fasolea fiarta la uscat in bataia soarelui timp de trei zile la rand, cum nu se lasa slanina pe masa ci se duce in pivnita, cum rosiile trebuie culese din gradina atunci cand trebuie nu cand ai chef, cum sa tin furca si grebla astfel incat sa nu ma chinui si cu foarte putin efort sa dau mai mult randament, cum morcovii daca nu sunt pliviti cand trebuie nu se dezvolta, cum fara marar si patrunjel salata sau ciorbele sunt fara gust, cum sa nu mai fugaresc gainile si sa le dau boane sa rontaie, cum sa mulg o vaca fara sa ma trezesc cu o coada peste ochi, cum din fiecare aluat pentru paine sa pastrez putin si pentru scoverzi cu zahar - ca desert, si alte atatea. Am invatat multe alaturi de ei in decursul vacantelor petrecute la tara dar cel mai mult si cu cea mai mare placere imi aduc aminte de privirea lor cand stiau ca gaseau in mine un sprijin ( nu fizicul ma ajuta, ci faptul ca nu vroiam sa stau si imi placea ce aveam de facut) si ma utilizau la maxim. Iar eu nici nu ceream altceva.
      Tin minte ca mie imi placea sa matur. Mult. Pentru un om normal as fi parut cel putin psihotica. As fi maturat zi si noapte, si inca nu am habar de ce. De la fiecare camera a casei, la terasa, multele trepte, in curte pana la ulita din fata casei. Nu ma mai saturam de activitatea asta. Pe ulita era putin mai greu pentru ca matura casei nu era, evident, potrivita si trebuia sa folosesc "tarn"-ul cum se spunea local, adica o matura din nuiele foarte dura si asimetrica si care imi ranea foarte tare mainile. Bunicului meu insa nu, credeam eu atunci ca are maini imbatabile, nimic nu le poate atinge. Imi mai placea sa sap, aveam la inceput o sapica speciala ca sa nu ma obosesc prea tare. Nu mi-a ajuns si am ales una cat mine de inalta pe care nu foarte greu am reusit sa o manevrez ca lumea. Tin minte ca imi placea sa culeg cartofii de pe camp si sa umplu dobolasi (saci mici) la fel cum tin minte cat de mult imi placea sa merg in caruta plina de fan proaspat adunat.
      In fiecare seara , dupa ce venea ciurda si se mulgeau vacile iar treburile casei erau gata, se iesea la poarta la barfa sau pur si simplu la taclale si la un relas binemeritat. Copiii de regula se jucau in fata casei tenis, volei, badminton, castel pana tarziu, sau (cum faceau majoritatea) se duceau prin sat pana la discoteca  (care intre noi fie spus se numea "La Porumbite" ). Eu mai mult de trei sferturi din timpul acesta il petreceam stand cu bunica mea pe banca de la poarta, si  rand pe rand mai veneau femei vecine care se intindeau la vorba tot asa, pana tarziu. As fi ascultat oricat povestile lor - care adeseori erau mici snoave si povete pentru oricine - si nu m-as fi plictisit. Ma uitam la cer - seninul de oras este un purice penibil fata de un cer intr-un sat de munte - si le ascultam. Mi se parea extrem de plictisitor sa merg cu ceilalti copii.
      Apoi a doua zi de la capat (evident, eu incepeam cu maturatul) toate treburile trebuiau puse si facute cu  randuiala. Pentru nimic in lume nu as schimba nimic din ce am trait acolo - consider ca am avut una din cele mai frumoase copilarii posibile tocmai pentru ca am avut bunicii (in spatiul lor vital!) care sa ma invete cu multa dragoste si rabdare tot ce stiau ei si imi puteau spune sau considerau ca imi va fi util in viata. Iar cand vine vorba de valori, nu exista nimic mai spiritual sau mai profund decat vorbele unor tarani autentici. Sunt sursa de la care intotdeaua a pornit totul.
      Este intr-un fel bine ca nu am avut un reportofon cu care sa inregistrez fiecare zi la tara pentru ca ma tem ca mult prea multe din zilele mele de acum ar fi fost petrecute ascultandu-le pe acelea din nou si din nou si din nou. Atatea zumzete si zgomote care frematau de viata chiar si atunci cand parea ca totul sta in loc si natura a uitat sa respire! Cu reportofon as fi trait in trecut. Astfel ca in lipsa lui aleg si uneori fara sa apuc sa aleg, retraiesc mental frumusetea vietii de copil la tara. 
       Inainte de fiecare vacanta de vara tin minte ca imi luam cu mine carti de citit pe principiul "daca ma plictisesc citesc". Nu stiu daca am citit mai mult de cateva pagini in tot timpul acela,  sau daca am facut-o a fost pentru ca o fi fost vreo lectura obligatorie pentru scoala.
      Ah, ritualul de la taiatul porcului sau al mieilor, nebunia cand avea loc cate o nunta sau inmormantare, ce tur de forta pentru a se face totul conform datinei! Un adevarat spectacol. Masina de facut carnati era preferata mea iar cuptorul imens pentru copt paine ma fascina prin puterea calorica pe care o putea degaja.
       Vreodata, dureri de spate de la stat prea mult pe scaun? Fereasca Dumnezeu!
      Am trait, alternativ, a doua parte (mai indelungata) a copilariei la oras. Viata era cu totul alta,  frumoasa si din aceasta postura. Dar recunosc faptul ca memoria imi joaca feste pe acest palier. Pentru ca la oras simteam ca nu stau decat pentru a face scoala. Viata se traia (pentru mine, atunci) altundeva. De nepretuit acei ani. Nu vreau sa ma gandesc la cat de incorsetati in betoane sunt toti copiii zilelor noastre. Pur si simplu nu vreau. Nu alearga prin livezi, prin padure, pe camp, nu isi aduna la piept  (cu o "binecuvantare-tip-scuipaceala" in prealabil)  norocei din fanul din sura..ce pierdere imensa a evolutiei si dezvoltarii umane!



26.10.10

Adevar

Istoria cu daca este frumoasa, dar nu creeaza consecinte.

Cine ar fi crezut?

   
Ne indragostim intr-un sfert de secunda   
    De atat are nevoie “sageata lui Cupidon” pentru a ne lovi si a ne “lua mintile”, iar senzatia furnizata este o euforie similara cu cea provocata de consumul de cocaina. Este concluzia unui studiu realizat de cercetatorii de la Syracuse University, care au analizat dinamicile dragostei cu ajutorul tehnicilor de neuroimagistica.
    Potrivit studiului, publicat in Journal of Sexual Medicine, atunci cand ne indragostim, adica pe parcursul "fatidicului" sfert de secunda, 12 arii cerebrale lucreaza in tandem, eliberand substante chimice care provoaca o stare de euforie similara celei declansate de consumul de cocaina; este vorba despre dopamina, oxitocina si adrenalina.
    Este atunci amorul o chestiune mai mult "cerebrala" decat una "de inima"? "Eu as zice ca depinde de creier, dar si inima este implicata deoarece conceptul complex de dragoste este alcatuit din ambele procese care de la creier merg la inima si viceversa; de exemplu, activarea anumitor parti ale creierului poate genera niste stimulari ale inimii, faimosii fluturi in stomac", a comentat Stephanie Ortigue, coordonatoarea studiului.
    In cadrul studiului lor, cercetatorii au mai descoperit si ca diferitele tipuri de dragoste activeaza zone diferite din creier: de exemplu, dragostea neconditionata, cum este cea dintre mama si copil, este declansata undeva in ariile cerebrale centrale, in vreme ce in dragostea pasionala sunt implicate zona recompensei si alte arii dedicate unor functii cognitive sofisticate. 
(articolul poate fi gasit aici ).
    Iata un motiv in plus pentru care suntem susceptibili de a cadea prada propriilor senzatii inselatoare. Cati oameni nu proclama in van (gesturile si comportamentul tradand nemilos lipsa vreunei emotii autentice) ca traieste senzatiile cutremuratoaro-analgezice provocate de acest impuls energetic de un sfert de secunda?
    Nu gaseam nici o scuza pentru cei care murdaresc emotiile veritabile cu impresii de surogate marsave. Acum, macar pentru ca dureaza putin, nu? aceasta oarecare mini-scuza se poate considera ca exista. Cu toate astea, nu cred sa fi fost cineva care sa fi putut simula senzatia unui drog de genul cocainei. Pentru ca pur si simplu nu se poate. Asa ca realismul (exact in modul in care alege sa ne "paleasca") ramane alternativa.
    Si nu, nu cred ca indragosteala este un proces eminamente cerebral. Mai bine zis vreau sa cred ca nu este asa. Azi cel putin. Maine poate accept realitatea crunta ca acelasi creier ne vine de hac si de data aceasta. Si poimaine voi fi revenit la sentimente mai pasnice. Si tot asa. Dar asta nu schimba existenta de facto a acestui coltisor emotiv.
    Iar intrebarea mea ramane: ce se intampla in restul de trei sferturi de secunda? Sau cumva ele isi pierd orice conotatie banala avuta pana atunci? La fel ca "imediat dupa impact"- minutele, orele, zilele? Evident, se transforma din banal in orice altceva...asta stiu deja.

24.10.10

21.10.10

Un fel de declaratie

"I love you. I just want you to know what I know before I don't know it anymore. And I love you".

20.10.10

Anularea unei greseli

    Preiau formularea unui post TV care ar sumariza "greseala" comisa odata cu votul de ieri din Parlament pentru reducerea TVA-ului la alimente si de eliminare a impozitului la pensii sub un anumit nivel.

"Era sa traim bine, dar si-au dat seama"

Asta e... sau nu?



18.10.10

Finante de interior

    Sentimentele nu pot fi depuse la banca. Sunt investitii nesigure. Si asta este cat se poate de clar.
    Ce ma intreb insa este care sa fie riscul ca, bunaoara, iubirea sa devina un simplu credit neperformant care te executa silit cand nu-i mai faci fata? Ar manifesta vreun pic de clementa sau ar taia in carne vie si te-ar lasa pustiit si gol, urland, in strada? Si aceasta doar pentru ca ai crezut intr-un miraj, intr-o stare de fericire la care ai crezut ca poti indrazni sa ai acces?
     Si sa fie acesta un motiv suficient pentru a te feri de investitii? Personal inclin sa cred ca nu. A te sustrage unui cumul de astfel de conjuncturi este sinonim cu sinuciderea. Este singurul tip de contract cu risc de executare silita pe care l-as semna intr-o clipa. In caz contrar executarea silita ar fi de la mine catre mine.

16.10.10

! / ¡

"Be careful of what you're thinking of someone about whom you're probably wrong"

"Loneliness is an art form".

"Never underestimate the capacity of other people to let you down!"

15.10.10

Pe ritmuri olimpice


    Imaginati-va cum ar suna imnul tarii cantat de niste sindicalisti din oricare din tarile de mai jos (am ales sa nu traduc "liber" niste cuvinte solemne:D). Parca la noi se potriveste mai bine. De fiecare data. Ca si cand mesajul imnului nostru trece neobservat in secunda imediat urmatoare rostirii, inca (si mai ales) de la primul vers.
    Parca penibilitatea de a cere salarii si drepturi pe ritmuri de imn national ar fi prea mare in cazul Belgiei sau a Marii Britanii dar la noi nu, la noi parca suna firesc. Atat de firesc incat versurile noastre ar fi mai corect numite “imnul celor care repeta mecanic si (mai ales) in vremuri de restriste cuvinte voit impresionabile cu iz de revendicari”.
    Parca, totusi, ar fi mai potrivite niste legi clare pentru solutionarea situatiei salariale de fata, nu “cantarea Romaniei” in strada … desi cand iti ajunge drama la os parca nu mai e loc de "asa nu"...
    E trist oricum…nu trist, dramatic, crunt, revoltator, descurajant.


AUSTRIA
Land of mountains, land of streams,
Land of fields, land of spires,
Land of hammers, with a rich future,
You are the home of great sons,
A nation blessed by its sense of beauty,
Highly praised Austria.
Strongly fought for, fiercely contested,
You are in the centre of the Continent
Like a strong heart,
You have borne since the earliest days
The burden of a high mission,
Much tried Austria.
Watch us striding free and believing,
With courage, into new eras,
Working cheerfully and full of hope,
In fraternal chorus let us take in unity
The oath of allegiance to you, our country,
Our much beloved Austria.
ALBANIA
United around the flag,
With one desire and one goal,
Let us pledge our word of honour
To fight for our salvation
Only he who is a born traitor
Averts from the struggle.
He who is brave is not daunted,
But falls - a martyr to the cause.
BELGIA
O beloved Belgium, sacred land of our fathers,
Our heart and soul are dedicated to you.
Our strength and the blood of our veins we offer,
Be our goal, in work and battle.
Prosper, O country, in unbreakable unity,
Always be yourself and free.
Trust in the word that, undaunted, you can speak:
For King, for Freedom and for Law.
For King, for Freedom and for Law.
MAREA BRITANIE
God Save the Queen
God save our gracious Queen,
Long live our noble Queen,
God save the Queen!
Send her victorious,
Happy and glorious,
Long to reign over us,
God save the Queen!
O lord God arise,
Scatter our enemies,
And make them fall!
Confound their knavish tricks,
Confuse their politics,
On you our hopes we fix,
God save the Queen!
Not in this land alone,
But be God's mercies known,
From shore to shore!
Lord make the nations see,
That men should brothers be,
And form one family,
The wide world ov'er
From every latent foe,
From the assasins blow,
God save the Queen!
O'er her thine arm extend,
For Britain's sake defend,
Our mother, prince, and friend,
God save the Queen!
Thy choicest gifts in store,
On her be pleased to pour,
Long may she reign!
May she defend our laws,
And ever give us cause,
To sing with heart and voice,
God save the Queen!
BULGARIA
Proudly rise the Balkan peaks,
At their feet Blue Danube flows;
Over Thrace the sun is shining,
Pirin looms in purple glow.
Oh, dear native land,
Earthly paradise!
For your loveliness, your beauty
E'er will charm our eyes.
CROATIA
Our Beautiful Homeland
Beautiful is our homeland,
O so fearless, o so gracious,
Our fathers' ancient glory,
May God bless you, live forever!
You are our only glory,
You are our only treasure,
Yes, we love your plains and valleys,
Yes, we love your hills and mountains.
Sava, Drava, keep on flowing,
Danube, do not lose your vigor,
Deep blue sea go tell the whole world,
That a Croat loves his homeland. When his fields are kissed by sunshine,
When his oaks are whipped by wild winds,
When his dear ones go to heaven,
Still his heart beats for Croatia!
CIPRU
I shall always recognise you
By the dreadful sword you hold,
As the earth, with searching vision,
You survey, with spirit bold.
'Twas the Greeks of old whose dying
Brought to birth our spirit free.
Now, with ancient valour rising,
Let us hail you, Oh Liberty!
Now, with ancient valour rising,
Let us hail you, Liberty,
Now, with ancient valour rising,
Let us hail you, Liberty!
CEHIA
Where is my home, where is my home?
Water bubbles across the meadows,
Pinewoods rustle among crags,
The garden is glorious with spring blossom,
Paradise on earth it is to see.
And this is that beautiful land,
The Czech land, my home.
Where is my home, where is my home?
If, in a heavenly land, you have met
Tender souls in agile frames,
Of clear mind, vigorous and prospering,
And with a strength that frustrates all defiance,
That is the glorious race of the Czechs,
Among Czechs is my home.
DANEMARCA
1.
A lovely land is ours
With beeches green about her
Encircled by the sea
Her hills and vales are manifold
Her name, of old, is Denmark
And she is Freya's home
2.
King Christian stood by the tall mast in smoke and mist;
his sword was hammering so hard,
that the Swedes' helmets and brains cracked.
Then sank every enemy stern and mast in smoke and mist.
"Flee," they screamed, "flee as flee can!
Who can stand up to Denmark's Christian in battle?"
"ANGLIA"
Land of Hope and Glory,
Mother of the free,
How shall we extole thee,
Who are born of thee,
Wider and still wider,
Shall thy bounds be set,
God who made the mighty,
Make thee mightier yet!!,
God who made thee mighty,
Make thee mightier yet!
FINLANDA
Our land, our land, our fatherland,
Sound loud, O name of worth!
No mount that meets the heaven's band.
No hidden vale, no wave-washed strand.
Is loved, as is our native North.
Our own forefathers' earth.
Thy blossom, in the bud laid low,
Yet ripened shall upspring.
See! From our love once more shall grow
Thy light, thy joy, thy hope, thy glow!
And clearer yet one day shall ring
The song our land shall sing.
FRANTA
Ye sons of France, awake to glory!
Hark! Hark! the people bid you rise!
Your children, wives, and grandsires hoary
Behold their tears and hear their cries!
Shall hateful tyrants, mischief breeding,
With hireling hosts a ruffian band
Affright and desolate the land
While peace and liberty lie bleeding?
To arms, to arms, ye brave!
Th'avenging sword unsheathe!
March on, march on, all hearts resolved
On liberty or death.
Oh liberty can man resign thee,
Once having felt thy gen'rous flame?
Can dungeons, bolts, and bar confine thee?
Or whips thy noble spirit tame?
Too long the world has wept bewailing
That falsehood's dagger tyrants wield;
But freedom is our sword and shield
And all their arts are unavailing.
GERMANIA
Unity and right and freedom for the German fatherland;
Let us all pursue this purpose brotherly, with heart and hand.
Unity and right and freedom are the pledge of happiness.
Flourish in this blessing's glory, flourish, German fatherland.
GRECIA
We knew thee of old,
Oh, divinely restored,
By the lights of thine eyes
And the light of thy Sword
From the graves of our slain
Shall thy valour prevail
As we greet thee again-
Hail, Liberty! Hail!
UNGARIA
God Bless the Hungarians
With good cheer and propriety
Extend a protective arm
If they fight the enemy.
Torn by misfortune for long,
Give them happy years.
These people have expiated
The past and the future.
IRLANDA
We'll sing song, a soldier's song,
With cheering rousing chorus,
As round our blazing fires we throng,
The starry heavens o'er us;
Impatient for the coming fight,
And as we wait the morning's light,
Here in the silence of the night,
We'll chant a soldier's song.
Soldiers are we
whose lives are pledged to Ireland;
Some have come
from a land beyond the wave.
Sworn to be free,
No more our ancient sire land
Shall shelter the despot or the slave.
Tonight we man the gap of danger
In Erin's cause, come woe or weal
'Mid cannons' roar and rifles peal,
We'll chant a soldier's song
In valley green, on towering crag,
Our fathers fought before us,
And conquered 'neath the same old flag
That's proudly floating o'er us.
We're children of a fighting race,
That never yet has known disgrace,
And as we march, the foe to face,
We'll chant a soldier's song
Sons of the Gael! Men of the Pale!
The long watched day is breaking;
The serried ranks of Inisfail
Shall set the Tyrant quaking.
Our camp fires now are burning low;
See in the east a silv'ry glow,
Out yonder waits the Saxon foe,
So chant a soldier's song.
ITALIA
Italian Brothers,
Italy has awakened,
She has wreathed her head
With the helmet of Scipio.
Where is Victory?
She bows her head to you,
You, whom God created
As the slave of Rome.
Let us band together,
We are ready to die,
Italy has called us.
LIECHTENSTEIN
High above the young Rhine
Lies Liechtenstein, resting
On Alpine heights.
This beloved homeland,
This dear fatherland
Was chosen for us by
God's wise hand.
Long live Liechtenstein,
Blossoming on the young Rhine,
Happy and faithful!
Long live the Prince of the Land,
Long live our fatherland,
United by brotherly bonds and free!
LITUANIA
Lithuania, my homeland, land of heroes!
Let your sons draw strength from the past.
Let your chidren follow only the path of virtue,
working for the good of their native land and for all mankind.
Let the sun banish all darkness from Lithuania,
with light and truth always guiding our steps.
Let the love of Lithuania burn in our hearts
And for the sake of our country, let unity blossom.
LUXEMBURG
Where slow you see the Alzette flow,
The Sura play wild pranks,
Where lovely vineyards amply grow,
Upon the Moselle's banks,
There lies the land for which our thanks
Are owed to God above,
Our own, our native land which ranks
Well foremost in our love.
Oh Father in Heaven, Whose powerful hand
Makes states or lays them low,
Protect the Luxembourger land
From foreign yoke and woe.
God's golden liberty bestow
On us now as of yore.
Let Freedom's sun in glory glow
For now and evermore.
MACEDONIA
Today on Macedonia, is born
the new sun of liberty
The Macedonians fight
for their own rights!
The Macedonians fight
for their own rights!
For now on, the flag flies
(that) of the Krushevo Republic
Goce Delchev, Pitu Guli
Dame Gruev, Sandanski!
Goce Delchev, Pitu Guli
Dame Gruev, Sandanski!
The burning Macedonian forests sing
(of) new songs, new news
Macedonia is liberated
Liberty lives!
Macedonia is liberated
Liberty lives!
OLANDA
William of Nassau am I, of Germanic descent;
True to the fatherland I remain until death.
Prince of Orange am I, free and fearless.
To the King of Spain I have always given honour.
You, my God and Lord, are my shield, on You I rely.
On You I will build; never leave me,
So that I may remain pious, your servant at all moments,
Dispelling the tyranny that wounds my heart.
NORVEGIA
Yes, we love with fond devotion
This our land that looms
Rugged, storm-scared o'er the ocean,
With her thousand homes.
Love her, in our love recalling
Those who gave us birth.
And old tales which night, in falling
Bring as dreams to earth.
And old tales which night, in falling
Bring as dreams, as dreams to earth.
Norse man, whatsoe'er thy station,
Thank thy God, Whose power
Willed and wrought the land's salvation
In her darkest hour.
All our mothers sought with weeping
And our sires in fight,
God has fashioned, in His keeping
Till we gained our right.
God has fashioned, in His keeping
Till we gained, we gained our right.
Yes, we love with fond devotion
This our land that looms
Rugged, storm-scared o'er the ocean,
With her thousand homes.
And, as warrior sires have made her
Wealth and fame increase,
At the call we too will aid her,
Armed to guard her peace.
At the call we too will aid her,
Armed to guard, to guard her peace.
POLONIA
Poland has not yet succumbed.
As long as we remain,
What the foe by force has seized,
Sword in hand we'll gain.
March! March, Dabrowski!
March from Italy to Poland!
Under your command
We shall reach our land.
Cross the Vistula and Warta
And Poles we shall be;
We've been shown by Bonaparte
Ways
to victory.
Mother of God
O Mother of God, Virgin blessed by God, Maria!
With your son, our Lord, O mother chosen, Maria!
Intercede for us, send Him to us.
Kyrie Eleison.
For the sake of thy Baptist, O Son of God,
Hear our voices, grant the wishes of men
Hear the prayer which we offer
And deign to giv what we ask,
On earth a happy sojourn,
And after life to reside in paradise.
Kyrie Eleison.
PORTUGALIA
Heroes of the sea, noble race,
Valiant and immortal nation,
Now is the hour to raise up on high once more
Portugal's splendour.
From out of the mists of memory,
Oh Homeland, we hear the voices
Of your great forefathers
That shall lead you on to victory!
To arms, to arms
On land and sea!
To arms, to arms
To fight for our Homeland!
To march against the enemy guns!
Unfurl the unconquerable flag
In the bright light of your sky!
Cry out to all Europe and the whole world
That Portugal has not perished.
Your happy land is kissed
By the Ocean that murmurs with love.
And your conquering arm
Has given new worlds to the world!
Salute the Sun that rises
On a smiling future:
Let the echo of an insult be
The signal for our revival.
The rays of that powerful dawn
Are like a mother's kisses
That protect us and support us
Against the insults of fate.
ROMANIA
Wake up, Romanian from the sleep of death,
you've been sunken in by the barbarian tyrants!
Now or never, it's time to sew yourself a destiny,
all your enemies should adore! Now or never, we have to demonstrate the world
that in our hands still flows romanian blood
and we keep proudly one name in our breats,
the glorious name of Traian!
Marvellous shadows, Mihai, Stefan, Corvine,
look at your successors - the romanian nation!
With armed arms, with your fire in their veins,
they all shout: "Living in freedom, or death!".
Priests with the crucifix on their foreheads
a christian army,
the motto is freedom and it's aim is sacred.
We rather fall in fight, with unflawed glory
than beeing slaves again on our own ancient place.
RUSIA
Russia is our sacred state,
Russia is our beloved land.
The powerful strength and the great glory
Are your properties for all the time.
Long live our Fatherland, land of the free,
The eternal union of brothers nations,
Given by ancestors the people's wiseness!
Long live our land! We are proud of you!
Other two rhymes will be sent later.
Thank you for interesting page.
With respect
Evgenii Bergman, Moscow, Russia.
SCOTIA
Scotland
Flower of Scotland
O Flower of Scotland,
When will we see
Your like again,
That fought and died for,
Your wee bit Hill and Glen,
And stood against him,
Proud Edward's Army,
And sent him homeward,
Tae think again.
The Hills are bare now,
And Autumn leaves
lie thick and still,
O'er land that is lost now,
Which those so dearly held,
That stood against him,
Proud Edward's Army,
And sent him homeward,
Tae think again.
Those days are past now,
And in the past
they must remain,
But we can still rise now,
And be the nation again,
That stood against him,
Proud Edward's Army,
And sent him homeward,
Tae think again.
Flower of Scotland,
When will we see
your like again,
That fought and died for,
Your wee bit Hill and Glen,
And stood against him,
Proud Edward's Army,
And sent him homeward,
Tae think again.
SERBIA
God of Justice; Thou who saved us
when in deepest bondage cast,
Hear Thy Serbian children’s voices,
Be our help as in the past.
With Thy mighty hand sustain us,
Still our rugged pathway trace;
God, our hope; protect and cherish
Serbian crown and Serbian race!
Bind in closest links our kindred
Teach the love that will not fail,
May the loathed fiend of discord
Never in our ranks prevail.
Let the golden fruits of union
Our young tree of freedom grace;
God, our Master! guide and prosper
Serbian crown and Serbian race.
Lord! Avert from us Thy vengeance,
Thunder of Thy dreaded ire;
Bless each Serbian town and hamlet,
Mountain, meadow, heart and spire.
When our host goes forth to battle
Death or victory to embrace-
God of armies! be our leader
Strengthen then the Serbian race.
On our sepulchre of ages
Breaks the resurrection morn,
From the slough of direst slavery
Serbia anew is born.
Through five hundred years of durance
We have knelt before Thy face,
All our kin, O God! deliver,
Thus entreats the Serbian race.
SLOVACIA
Lightning flashes over the Tatra, the thunder pounds wildly,
Let us pause, brothers, they will surely disappear, the Slovaks will revive.
This Slovakia of ours has been fast asleep until now,
But the thunder and lightning are encouraging it to come alive,
SLOVENIA
God's blessing on all nations,
Who long and work for that bright day,
When o'er earth's habitation
No war, no strife shall hold its sway;
Who long to see
That all man free
No more shall foes, but neighbours be.
SUEDIA
Ye free, ancient country
Ye high mountained north
Ye silent and free
and so delightful
We greet you as loveliest
land upon earth
Your shining sun, your sky
Your pastures green
You rest on your memories
of days great and past
When all round the world
your name was honoured
I know that you'll always remain
the way you were
In my own Nordic land
I'll live forever
ELVETIA
When the morning skies grow red
And o'er us their radiance shed,
Thou, O Lord, appeareth in their light.
When the Alps glow bright with splendour,
Pray to God, to Him surrender,
For you feel and understand,
That He dwelleth in this land.
In the sunset Thou art nigh
And beyond the starry sky,
Thou, O loving Father, ever near.
When to Heaven we are departing,
Joy and bliss Thou'lt be imparting,
For we feel and understand
That Thou dwellest in this land.
When dark clouds enshroud the hills
And gray mist the valley fills,
Yet Thou art not hidden from Thy sons.
Pierce the gloom in which we cower
With Thy sunshine's cleansing power
Then we'll feel and understand
That God dwelleth in this land.
UCRAINA
Ukraine is not yet dead, nor its glory and freedom,
Luck will still smile on us brother-Ukrainians.
Our enemies will die, as the dew does in the sunshine,
and we, too, brothers, we'll live happily in our land.
We'll not spare either our souls or bodies to get freedom
and we'll prove that we brothers are of Kozak kin.
VATICAN
O Rome immortal, city of martyrs and saints,
O immortal Rome, accept our praises.
Glory in the heavens to God our Lord
And peace to men who love Christ!
To you we come, angelic Pastor,
In you we see the gentle Redeemer.
You are the holy heir of our Faith,
You are the comfort and the refuge of those who believe and fight.
Force and terror will not prevail,
But truth and love will reign.
Hail, O Rome,
Eternal abode of memories;
A thousand palms and thousand altars
Sing your praises.
O city of the Apostles,
Mother and guide of the elect,
Light of the nations,
And hope of the world!
Hail, O Rome!
Your light will never fade;
the splendour of your beauty
Disperses hatred and shame.
O city of the Apostles,
Mother and guide of the elect,
Light of the nations,
And hope of the world!
IUGOSLAVIA
Hey Slavs! our grandfathers' word still lives,
As long as their sons' heart beats for the people.
It lives, the spirit of Slavs lives, it will live for centuries,
The abyss of hell threatens in vain, the fire of thunder is in vain.
Now let everything above us be carried away by the bura.
The rock cracks, the oak breaks, let the ground shake.
We stand steadfastly like cliffs;
Let the traitor of his homeland be damned!

    
    Ce cuprinde in general un imn? Pe scurt: preaslavirea propriului teritoriu, indemnarea la arme si acte de vitejie, un “capul plecat sabie il taie” sau "nu te fa frate cu dracu' pana treci puntea"(exceptie la ambele: Romania) si pe alocuri invocari ale divinitatii, asa, pentru o veghere “de rezerva” (in functie de orientarea nationala respectiva).
    Imnul Germaniei mi se pare cel mai graitor pentru felul de a fi al societatii in ansamblu : simplu si la obiect indeamna la solidaritate, munca si mandria de neam.
    Imnul Sloveniei te unge la suflet :D, iar versurile Poloniei si Ucrainei (o fi intamplator?) incep pe aceleasi acorduri semantice: “Poland has not yet succumbed”/ “Ukraine is not yet dead” si cred ca nu implica decat ca pe ei nimic nu ii poate surprinde neplacut :)).  Pe principiul "ba al nostru-i mai frumos", macar imnul Romaniei porneste de la rau si spera la mai bine...